Poeseea Corneliei Păun

de Noul An prin Noian....

La un aşa strălucitor palmares...
cuvintele poetului neuitat în provincie...
devin scântei şi vă îmbrăţişează... zoroastrica ardere...
Iar Ochii mimesis ai Peunului ne reumplu de extazul delirant al realului...
Ca înseninare, sublunară serenitate...
starea ce îmi induce doar-enumerarea operei
Corneliei Paun, fără escu..., este de revigorare
a imunităţii din sacra hermeneie a Feminităţii Lumei lumenilor lumii.

Aş fi un păcătos bătrân, dacă nu m-aş exalta la aşa operă!
Scrisul românesc la asemenea temperatură este Una- Unul hierofanic,
de reîmpreunare Logostea- Logos-Logofăt.

Aş fi dorit să aud de aproape, gura care,
în asemenea revelatoare pulsaţie senzorială!
– prin cuminecare- comunicare- re ligare...
Este poveste vindecătoare, cum anticele
oraţii – horaţii- Divinaţii.
Aşteptăm în doime A Treia Ninsoare...
Mirajul ia trup şi devine atingere, îngere.
Ne recunoaştem decând lumea!

poezie de Eugen Evu din revista Armonii Culturale (26 decembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul omenesc este îngropat în pământ şi încetează să mai existe ca trup. Însă din elementele în care s-a descompus, asemenea celulelor seminţei de grâu, prin puterea lui Dumnezeu va învia un nou trup, nu unul stricăcios, neputincios şi fără de vlagă, ci un nou trup duhovnicesc, plin de putere, de nestricăciune şi de slavă.

Sfântul Luca al Crimeei în Puterea inimii (2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţa şi cugetarea sunt doi factori corelativi. Nu pot cugeta dacă nu exist şi numai cugetând îmi dau seama că exist. Cugetarea fără existenţă este de neconceput: cugetarea fiind asemenea sufletului, iar existenţa fiind asemenea corpului. Nu se poate unul, fără celălalt.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Este greu să ieşi din minciună
În care trăieşti de atâta timp,
Dacă nu vezi gratiile.
Însă este şi mai greu să le vezi
Dacă eşti legat la ochi.
Sa încerci să ieşi din închisoare
Fără să-ţi fi eliberat ochii
Şi a înţelege locul în care te afli
Va avea întotdeauna acelaşi rezultat:
Te întorci de unde ai plecat.
Pentru a ieşi din cuşcă
Este necesar ca înainte de toate
Să devii onest cu tine însuţi.
Onestitatea este primul pas
Prin care te poţi elibera.
Al doilea,
Este să vezi lucrurile aşa cum sunt,
Fără să judeci ceea ce apare.
Iar al treilea,
Să treci dincolo de alegeri,
Acceptând totul aşa cum este,
Fără proiecţii şi aşteptări.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara mine

Fără mine, lumea va fi mult mai frumoasă.
Fără mine, lumea va fi mult mai bună.
Fără mine, lumea va fi aşa cum
Este ea, nu cum este acum –

Fără mine, se vor întâmpla multe: iată
Nu îndrăznesc ce anume, să spun –
Fără mine, lumea va fi minunată
Aşa cum este ea, nu acum –

Fără mine, pe lume va fi mult mai bine,
Fiţi siguri, fiţi aşa cum
Visaţi să fie lumea fără de voi, aşa cum
Lumea, cu mine, nu este acum…

poezie de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar tu, omule, care admiri în opera mea însăşi minunata operă a naturii, îţi vei da seama că n-ai dreptul să o distrugi; ori gândeşte-te ce crimă este să iei viaţa omului, a cărui alcătuire o socoteşti o adevărată minune de artă; şi gândeşte-te apoi la cinstirea pe care o datorezi sufletului ce sălăsluieşte într-o asemenea operă de arhitectură; căci, într-adevăr, aşa cum e, este un lucru divin. De aceea, lasă acest suflet să sălăşluiască în opera sa, care este trupul, atât cât îi va fi şi voia, şi nu îngădui ca mânia sau răutatea ta să distrugă o viaţă - să distrugă viaţa - care este atât de frumoasă, încât a nu o preţui înseamnă a nu o merita!

citat celebru din Leonardo da Vinci
Adăugat de B- Roxana R
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea mea de azi e aceeaşi ca în fiecare zi...

Când întredeschid ochii, mi-e teamă să nu văd din nou întuneric... ghicesc orele atât de uşor, ca şi cum aş fi pendula din perete... sau, poate, pentru că mă trezesc la aceeaşi oră în fiecare dimineaţă...
Mai întâi simt cum mă doare liniştea, apoi zorii fără lumină... le aud scâncetul prin uşa deschisă de la bucătărie...
Ies pe balcon şi număr stelele, dacă sunt şi câte apuc până ameţesc... mă goneşte pustiul străzii...
Ce puţin îmi trebuie să devin euforică! Mă gândesc la cafea, ţigară şi la extazul poeziei pe care urmează să o scriu...
Ei, da, altă viaţă!
Decorul se estompează brusc şi intru în starea mea de sublim, undeva, dincolo de lume, dincolo de durere, dincolo...
Nu e un loc anume, nu se defineşte, nu are hotare, e nemărginit în gândurile mele...
Primul vers îmi atinge ochii, apoi, restul curge ca o ploaie de vară... alerg prin mine, deşi nu mai sunt eu... doar o hologramă a imaginaţiei mele... e starea de graţie care dispare o dată cu ultimul vers...
Trezirea e dureroasă, ca şi cum m-aş lovi, în cădere, de colţul ascuţit al unei pietre...
Ziua trece leneşă, banală, cu durerile care îmi smulg câte o înjurătură... mîine, măine dimineaţă devreme plec iar în locul meu de taină, pentru câteva clipe care îmi dau putere să merg mai departe...
Mai dă-mi, Doamne, un MÂINE!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezirea din egoism nu este nicidecum o experienţă mistică, revelatoare şi înălţătoare, aşa cum este deseori descrisă patetic. Este o luptă ingrată şi neglorioasă a omului cu natura sa, care începe în ziua în care am deschis ochii către adevărul din aproapele nostru şi se încheie în ziua în care îi închidem întru eternitate.

Simion Purza
Adăugat de Simion Purza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin deplasarea a zeci de miliarde de dolari în statele deţinătoare de petrol se creează o situaţie cu totul nouă în situaţia economică, iar aceasta influenţează puternic şi situaţia politică. Este necesar să se acţioneze în aceste condiţii pentru stabilirea unor asemenea raporturi şi a unor asemenea soluţii care să excludă în viitor o confruntare. Dacă lucrurile nu încep să fie rezolvate acum, posibilitatea confruntării creşte mult.

Nicolae Ceauşescu în Dialogul româno - american: N. Ceauşescu - Henry Kissinger, Secretar de Stat al SUA, Vizita în Bucureşti a Delegaţiei de Stat SUA (3 noiembrie 1974)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate să fi auzit vorbindu-se de mai multe minţi, dar o asemenea expresie e mai degrabă un idiolect. Nimic din cuprinsul ştiinţei ori realităţii nu susţine o asemenea afirmaţie. Este o singură minte, aşa cum este numai o singură electricitate, doar un aer sau o atmosferă.

John McDonald în Mesajul unui maestru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile care pun în evidenţă corpurile opace sunt de patru feluri. Acestea sunt: lumina difuză, cum este cea atmosferică... Şi cea directă, cum este aceea a Soarelui... A treia este lumina reflectată; şi mai este o a patra, cum este cea care trece prin corpurile translucide, cum ar fi pânza de in, hârtia şi cele asemenea lor.

citat clasic din Leonardo da Vinci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai putea şti când eşti fericit, dacă n-au fost momente, în care, totul se prăbuşea şi simţeai că nu mai găseşti ieşirea.
Aminteşte-ţi că, din cea mai întunecată noapte se nasc şi razele dimineţii.
Şi, când noaptea este mai întunecată, atunci ştii că răsăritul se apropie.
Lecţiile cu adevărat valoroase, acele care te vor transforma, sunt cele care te vor purifica prin durere.
Durerea este asemenea unui foc: arde tot ce este şi nu se mai potriveşte, lăsând loc frumuseţii să se dezvăluie.
Aşa cum aurul se purifică prin foc, conştiinţa ta se purifică prin durere.
Exact ca-ntre agonie şi extaz!
Şi, cu cât agonia este mai adâncă, cu atât mai puternic vei putea simţi extazul.
Totul are un pret!

Inspirat din Henri de Lubac - "Durerea este firul cu care se ţese stofa bucuriei."

Dacian Nemeş (7 mai 2016)
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoanele care se duc să vadă o reprezentaţie teatrală vin în mod expres pentru a vedea arta, iar arta este înainte de toate o căutare şi un dialog, inclusiv unul critic. În cazul punerii în scenă a operei clasice, aceasta reprezintă, de asemenea, un dialog al nostru, al oamenilor de astăzi, cu un strat istoric cultural aparţinând trecutului, şi este imposibilă fără o reflecţie lucidă şi fără reevaluarea conceptului. Teatrul, ca orice altă făptură, nu poate trăi fără o dogmă, în special, una religioasă.

Vladimir Jurowski în scrisoare (7 martie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin nume înţelegem un sunet având un înţeles prin convenţie, fără raportare la timp şi din care nicio parte nu are înţeles, scoasă din întreg... "Înţeles prin convenţie" s-a introdus pentru că nimic nu este de la natură un nume, ci devine aşa numai când ajunge un simbol; în adevăr, sunetele nearticulate, aşa cum produc animalele, au un înţeles, dar nici unul din ele nu constituie un nume.

Aristotel în Despre interpretare, 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poezia

Dacă poezia este taina florii
înseamnă că prin ea trec albine;
fagurii sunt aproape.

Dacă poezia este sunet, secretă atingere,
înseamnă că prin ea trec veşniciile,
sub care nimeni nu este singur.

Dacă poezia este uimirea astrelor,
înseamnă că prin ea sună cornul
de aer înrourat al dimineţilor.

Dacă poezia e rânduiala lumii
înseamnă că şi de la naşterea ei
se numără vârstele,
cu fiecare vers un alt an UNU
se-nscăunează
în lume...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii văd doar ceea ce mintea este pregătită să vadă. Realitatea ta interioară, gândurile şi emoţiile tale îţi direcţionează percepţia exterioară. Observă şi tu acest fenomen: când ai o zi "proastă" vei extrage din realitatea înconjurătoare acele elemente care sunt în acord cu ceea ce simţi tu în interior. În mod similar, când eşti bucuros, vei observa frumuseţea din exteriorul tău. Lumea este un loc cu bune şi mai puţin bune. Lucrurile pe care te focalizezi sau pe care le atragi sunt cele care intră în rezonanţă cu starea ta interioară. Schimbă-ţi starea şi realitatea exterioară se schimbă şi ea. De asemenea, adu-ţi aminte mereu că eşti un creator - creezi în exteriorul tău realitatea ta interioară. Dacă în interior hrăneşti gânduri pozitive - bucurie, acceptare, compasiune, şi aşa mai departe., asta vei aduce şi în lume, prin tot ceea ce faci. Reciproca este şi ea valabilă: fiind înnegurat în interior, vei crea o realitate negativă. Noi toţi reprezentăm un întreg, iar contribuţia ta la acest întreg este dată de felul în care alegi să gândeşti şi să trăieşti. Tu ce aduci în lume?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Te întreb un lucru, Lucian. Dacă veţi purta armele la uniformă, îmi veţi da şi mie în mod obligatoriu o astfel de armă, de moment ce sunt membru al echipajului?
Lucian: Nick, în cazul tău, o asemenea decizie e dificil de pronunţat. Eu nu te pot obliga să ai o armă asupra ta, dacă tu nu vrei sau nu consideri a fi necesar. Desigur, îţi putem da totuşi una, numai dacă şi tu doreşti acest lucru.
Nick: Nu, mulţumesc. Nu cred că aş avea nevoie de o armă. Nu mă simt ameninţat, nu ştiu s-o folosesc, n-am de gând să învăţ cum se utilizează şi nici nu m-aş simţi bine având-o asupra mea. Sper să mă înţelegi.
Lucian: Bine, cum doreşti. Deşi să ştii că o asemenea atitudine negativistă nu e întotdeauna soluţia cea mai bună. În fine, am spus clar că rămâne aşa cum doreşti. De asemenea, în cazul surorii tale...
Ly: Nu vreau nici o armă!
Lucian: Tot aşa mă gândeam şi eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul îşi are originea în naştere, realul în moarte. Lumea adevărului este lumea naşterii continue, lumea realului - a morţii repetate. Vina aparţine realului şi este accidentală, întâmplătoare, păcatul aparţine adevărului şi el există ca necesitate. În lumea adevărului sălaşluieşte păcatul. Păcatul poate fi iertat doar de Dumnezeu, pentru că păcatul este cerul. Iar Dumnezeu este Ultimul Observator şi întruchiparea Adevărului Absolut. Dumnezeu este Adevăr, iar nu Realitate.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colocviu sentimental

Prin parcu-nfrigurat, bătrân şi solitar,
Trecură două umbre adinioarea, chiar.

Ochii le erau morţi şi buzele muiate,
Şi abia li se-auzeau cuvintele schimbate.

Prin parcu-nfrigurat, bătrân şi solitar,
Nălucile-nviară din nou trecutul iar.

- Îţi aminteşti extazul iubirii noastre vii?
- Să mi-l mai amintesc acum, de ce mai ţii?

- Dar inima-ţi mai bate, gândind la mine? Tu,
În visurile tale, mereu mă mai vezi? – Nu.

- Ah! Zilele frumoase şi fericite, toate,
Când, gură-n gură stam înlănţuiţi! - Se poate.

- Ce-albastru era cerul speranţei, luminat!
- Speranţa a fugit spre ceru-ntunecat.

Şi ei mergeau aşa, prin ierburi răscolite.
Şi noaptea doar ghicea cuvintele şoptite.

poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihail Cruceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare citeşte şi ascultă o operă de artă aşa cum este el şi nu cum este ea; şi se poate întâmpla ca nu creatorul să aibă cea mai bogată idee despre operă.

citat celebru din Romain Rolland
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

El e mai mult decât un erou

El e mai mult decât un erou,
în ochii mei e un zeu –
omul căruia îi este permis
să se aşeze lângă tine – el,

cel care ascultă de-aproape
murmurul dulce
al vocii tale, ispititorul

lui râs care-mi face inima
să bată mai repede. Dacă te întâlnesc
pe neaşteptate, nu mai pot

vorbi – îmi amorţeşte limba;
îmi arde o flacără subţire sub
piele; nu mai văd nimic,

aud doar zumzetul din propriile urechi,
transpir înfiorată;
un tremur îmi scutură trupul

şi devin mai palidă decât
iarba uscată. În asemenea momente
moartea nu-i departe.

poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!