La o schimbare a dascălilor într-o mare şcoală publică

O, Ida, unde-i fala ce-o aveai
Când Probus îţi era magistru? Vai,
Ca vechea Romă care, drept Cezàr,
Îşi alesese-un necioplit barbar,
Ai decăzut şi tu, punând în locul
Lui Probus pe Pomposus-dobitocul
Sărac în duh şi fără de simţire,
Care a pus asupră-ţi stăpânire,-
Pomposus, cel lipsit de cuviinţă,
Cu grai pompos şi sarbădă ştiinţă,
Lăudărosul care-a introdus
Noi reguli, cum în nici-o şcoală nu-s.
Având drept normă doar pedanteria,
Domneşte-aplaudându-şi nerozia;
Sub el, a vechii Rome grea ursită
Te-aşteaptă, biata Ida: prăbuşită,
La fel ca ea-ţi vei pierde faima-n lume,
Ştiinţa-ţi rămânând un simplu nume!

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia română

Spună lumea ce-o să spună,
Dar cum văd, fără vrăjeală,
În justiţia română,
Unde-i lege nu-i tocmeală!

Fi'ndcă ea, legea, fireşte,
Chiar de e vreo bănuială
După cum se tot vorbeşte,
Pentru toţi este egală,

Doar că hoţii... prinşi ca blegii...
Asta-i altă socoteală!
Nu-s egali în faţa legii,
Cum nu sunt nici la ciordeală:

Ăi deştepţi, care de ani,
Sunt deja de milioane,
Şi-ăi mărunţi, coţcari, iau ani
Condamnaţi la-mpins vagoane,

Întrucât, cum ştim cu toţii,
Nu-s şcoliţi, nu-s educaţi,
Şi, ca fraierii, netoţii,
Banii-i dau la avocaţi,

Pe când cei care au şcoală,
Cei deştepţi, cunoscători,
Banii-i dau, fără-ndoială,
Direct la judecători,

Şi plătesc o sumă bună,
Fără fiţe, scârţ, boceală,
Că-n justiţia română,
Unde-i lege nu-i tocmeală!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetăţeanul dacă are un drept, drept prevăzut de către lege, drept înregistrat şi introdus întro bază de date, etc. de către stat, nu el este cel obligat al prezenta şi dovedi!

Viorel Muha (august 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reguli noi la primărie

Din comisia întâie
Cu prinţipul la vedere
Au votat cu mici şi bere
Reguli noi la primărie
Dar cu gândul la avere;

Şi au dus cu toţi cuvântul
De la unul la cel'lalt
Pregătind pentru asalt
Sala unde bătea vântul
Literele de pe şpalt

Adunarea electivă
Cu toţi membrii la grămadă
Prezidentul fără spadă
Dădea lecţii de eschivă
Mai ceva ca la paradă

Dări de seamă, peroraţii
Doamne, parcă nu e drept
Să te baţi cu pumnu-n piept
Pentru două decoraţii
Când e omu-aşa inept!

La concluzii, ce surpriză:
Nişte tipi în uniformă
Arestară fără normă
Omuleţii de pe friză
Că ieşiseră din formă.

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Sărac, nu mă mai gândesc la libertate
nici nu am ce face cu ea,
e şi democraţia destinată numai celor avuţi,
un fel de clamare continuă
care nu e de niciun folos celor mulţi.

Nici nu ştiu ce vom face fără niciun drept
cei din justiţie sunt independenţi, etc.
pot face ce vor şi când vor
pot pune alte cuvinte în propoziţii
pot schimba şi pierde dovezi
ori construi după interes,
cu democraţia şi dreptatea nu poţi face nimic
cel mult poţi deveni o victimă
care îşi cere să plece din ţară.

Visele au devenit ruginite şi desuete,
un fel de infatuare desumflată brusc,
o bucurie adusă la plâns târziu.

Când mă îneacă dezamăgirea
şi capăt o greutatea-n picioare
de nu mai poate ţine pasul drept,
rămân un copac desfrunzit
în iarna vieţii geroasă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume

"My name is", "je m'apelle",
fără vreo importanţă
"cum mă cheamă",
când poate aş fi doar cel
lipsit de aroganţă,
dintr-o mamă
pur şi simplu, ca un viţel,
sau cheia de la clanţă,
ori metrul dintr-o vamă...
deci "kak tibia zavut",
sau "ei, come ti chiama"
e-o poreclire de altul dată,
brut,
după ce-n sunete a dat iama
printre silabe de băiat sau fată,
un uzufruct,
la care obligatoriu îi iei seama,
deja de alţii atestată
şi nu te reprezintă în niciun fel... ocult,
cu atâta ştiinţă adunată, rămâi osul, din zeama
în empirism amestecată...
nu tu; cuvinte, nişte cifre, o dată!
Doar o dată... Un, a fost numit, odată!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul era simplu pentru mine: dacă te târăşti, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; mă simţeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase să mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat să-i spun asta, însă de bună seamă că m-a înţeles greşit; va fi crezut că-i explicam cum un bărbat şi o femeie îşi sunt predestinaţi unul altuia şi era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puţin nu ca la femeia mea şi nici nu sunt sigur că era femeie, deşi nu părea să fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama că n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea că aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea să aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. mă făcea să mă simt stânjenit; le făcea tuturor viaţa grea, inclusiv ei înseşi).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa.

replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Chemarea apostolilor şi trimiterea lor la propovăduire. - 10:41-42 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri

Timpuri grele împovărează umerii vechii ţărâne,
Când nu ştim ce foc aduce lumina zilei de mâine.
Veşnic cântă orologiul lumii pline de sfârşituri,
Pe când viaţa îşi încheie simfonia doar în chipuri.

Oameni fără de valoare fură pâinea unor neamuri
Şi se roagă în biserici purtând fel şi fel de hramuri;
Într-o lume-n care unul calcă viu peste dreptate,
Tot acela se-amăgeşte năziund spre demnitate.

Şi mari vise îşi destramă firul fără tălmăcire,
Pierzându-şi apoi lumina într-un hău de amăgire;
Cei ce caută frenetic cheia tainei către soartă,
Îşi fereacă pe vecie simpla fericirii poartă.

Timpul trece fără milă şi în goana lui amară,
Omenirea înnebuneşte în trecerea ei fugară.
Însăşi viaţa e o luptă pentru rostul ei în lume,
Cu stindardul de izbândă doar uitarea unui nume.

poezie de Alexandra Chirvasitu (9 august 2014)
Adăugat de Alexandra Chirvasitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei fi omul înţelept

Nu lăsa timpul să treacă
Fără să înveţi ceva!
Având minte înţeleaptă,
Mai mult te vei înălţa.

Altfel, vei avea o viaţă
Care duce în amurg.
Nu vei putea face faţă
Greutăţilor ce curg.

Cu multă învăţătură,
În viaţă vei prospera.
Vei păşi în lumea bună,
Mult timp te vei bucura.

Vei putea intra în lume
Fără să ai remuşcări.
Din nume îţi faci renume,
Vei deschide multe zări.

Vei avea viaţă frumoasă,
Vei primi mai mult respect,
Gândul îţi va sta acasă,
Vei fi omul înţelept.

poezie de Dumitru Delcă (4 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă eşti drept, pe drept îţi jur: Prefiri
Nedrepte gânduri, când m-arunci în scrum!
Ştiu: cel întunecat de amăgiri
Nu are cum să fie drept nicicum!

Povara grea a unei mari iubiri
Mi-ai pus-o-n spate, ca s-o port oricum,
Când eu purtam pe umerii-mi subţiri
De-abia cămaşa ca un văl de fum.

Şi totuşi nu de moartea mea mă mir,
Mă mir că la sfârşitu-acestui drum,
În ceasul negru-al negrei despărţiri,
Te mai doresc cu patimă şi-acum!

poezie din O mie şi una de nopţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile Raiului

Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.

Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi şi lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.

Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veşnicie
Până în copilărie.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un amant, pasiunea e preţuită drept o simţire strălucitoare. Dar la un soţ, e socotită obiect conjugal.

citat celebru din Byron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului tău

Să nu te temi când treci prin astă viaţă
Fără să înţelegi de ce te-ai fi născut,
Căci ţi-ai pierdut carnetul tău de sarcini
În era când erai un simplu lut.

Când toţi îţi ţipă "nu mai eşti al nostru"
Pe drumul care duce nicăieri
Să nu te pierzi nicicând în necredinţă,
Căci libertatea ţi-o trăieşti în cer.

Acolo lângă stelele surate
Unde te-aşteaptă vechii tăi strămoşi
Când treci prin ceea ce îi spunem moarte
În Univers e casa sufletului tău.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,
Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuţul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Şi cu Leana, ori Măria, făcea casă şi copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruş'cinci, vârsta când aproape toţi
Cumpărau din târg opinci la nepoate şi nepoţi....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, şi ei, la fel
Un flăcău, şi nu dau nume, fiind mulţi astăzi ca el,
Nu ştie ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viaţa lui,

În schimb, şade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Şi de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Şi prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înţelept, să-şi găsească o soţie,

Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorţeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Şi tot din motive care... l-au făcut să-şi ia nevastă.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin nume înţelegem un sunet având un înţeles prin convenţie, fără raportare la timp şi din care nicio parte nu are înţeles, scoasă din întreg... "Înţeles prin convenţie" s-a introdus pentru că nimic nu este de la natură un nume, ci devine aşa numai când ajunge un simbol; în adevăr, sunetele nearticulate, aşa cum produc animalele, au un înţeles, dar nici unul din ele nu constituie un nume.

Aristotel în Despre interpretare, 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este o ştiinţă care mă plictiseşte pe mine grozav, e, desigur, geografia. Am profesat pentru ea întotdeauna un dispreţ suveran, şi cu drept cuvânt. Căci să vă spun păcatul: Pe vremea când eram eu băiat, la noi la şcoală, ne dădea domnu să învăţăm geografie după cartea lui August Gorjan. Cartea asta e aşa de drăcoasă. Încât autorul ei a ajuns general; iar eu, care n-am putut-o pricepe, am rămas un nepricopsit.

Anton Bacalbaşa în Geograful Gobjan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul (în esenţa sa, etern) se foloseşte de materie (care este efemeră în toate formele sale), drept material didactic, care evoluează tot mai mult în decursul experienţelor nesfârşite ale sufletului, având drept scop atingerea comuniunii cu Supremul Dumnezeu. Atunci când prejudiciem materia, noi practic complicăm şi întârziem planul prestabilit pentru noi, care este esenţial în vederea progresului nostru spiritual.

Chico Xavier în În slujba vieţii eterne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ta îţi aparţine. Ea nu este nici a părinţilor tăi, nici a prietenilor tăi, nici a partenerului tău. Este doar a ta şi ai dreptul să faci exact ceea ce îţi doreşti cu ea. Fără compromisuri, fără să te simţi vinovat, fără justificări sau scuze. Nu le permite altora să îţi dicteze ce să faci sau cum să trăieşti pentru că atunci tu nu îţi trăieşti propria ta viaţă, ci pe a lor. Renunţi la tine, la autenticitatea ta şi devii o păpuşă cu sfori ataşate de care poate oricine să tragă în ce direcţie îşi doreşte. Pentru asta ai venit tu pe lume - să fii doar o marionetă fără personalitate şi conştiinţă proprie? Trăieşte exact aşa cum îţi doreşti şi nu te teme că rămâi singur. Poate îi vei pierde pe acei oameni care nu-şi doreau altceva de la tine decât să le satisfaci interesele egoiste, însă vei întâlni cu siguranţă alţi oameni, conştienţi şi asumaţi, care trăiesc liber şi ştiu să se bucure de viaţă.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie simbolistă

Domnişoară!

Gându-mi zboară

Spre o fire
Cu simţire

Dulce ca de rai ceresc.

Domnişoară
Rumeoară!

Firea ce în gând zăresc

Şi la care

Sărutare
Gându-mi duce, căci... iubesc...

Pe cosiţe,
Prin altiţe

Şi prin sânu-i rumeor,

Eşti tu Ida,
Eşti candida

Pentru care să şi mor

De ai cere,
Cu plăcere

Primesc... însă, nu mă-nsor!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!