* * *
... când se prăvale
gândul peste gând
vin vremuri însemnate...
poezie de Maria Pirlogea din Prin labirintul nemărginirilor, Gânduri întoarse din drum (2015)
Adăugat de Maria Pirlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Când nu ai cuvinte, simți greutatea lor...
paradox de Maria Pirlogea
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
.. stă adevărul prins
cu ac de siguranță
între autodefinire și acuzator...
citat din Maria Pirlogea (10 septembrie 2019)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
... fiecare purtăm necunoscute tărâmuri
pe spinările clipei
cum amintirile ard podiditele lucruri
asemeni nouă
alcătuire
a nepotrivirii de timpuri...
Maria Pirlogea în Lacrima Maicii Domnului pe masă (2005)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
În gând
În gând visez
În gând iubesc
Și mi se pare banală clipa
Când fără gând vom rătăci...
În gând mă-ntreb ce rost avem.
Putem să spunem ce visăm?
Putem alege ce iubim?
Putem alege ce dorim...
Răspunsu-i nu, chiar nu se poate..
În viaț-ai tot ce iți dorești
Dar... de explicații nu ai parte
Nu poți gândi ce iți dorești.
Nu poți vedea peste ocean
Decât cu gândul... în zadar.
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul
Sunt stăpânit de un gând de bine,
Extras dintr-o eră ce vine.
Gândul din mine știut,
Îl înalț dialectic până la stele,
Ca să-l confrunt
Cu gândul din ele.
Din gândul din mine,
Și din gândul din stele,
Realizez întregul meu gând, universala Devenire,
Cu care voi lumina Pământ și ere.
poezie de Gheorghe Alionte (20 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi e destulă fericirea!
Că cerul stă să se prăvale peste creștet
Cu hora norilor de ploaie hămesiți,
Că printre nori o rază se grăbește
Spre pașii de-alergări îndrăgostiți,
Că ochiul poartă-a verdelui cunună
Perpetuu răstignită de frumos,
Că-n suflet resemnările-și adună,
Comoara împlinirilor, mănos,
Că gust această clipă minunată
Din palma timpului înnebunit,
Că inima zvâcnește răsfățată,
Când pruncul îmi zâmbește fericit,
Îmi e destul, îmi e destul, Viață,
C-alerg cu pas de râu vertiginos,
Că mă trezesc în fiecare dimineață
Cu dor în piept și gândul luminos.
Îmi e destul, că-mi depeni fir de ață
Pe ghemul ce-ndrăznește a visa,
Că pot să scriu cu pacea sângelui: Viață,
Sunt fericită că mă ții în palma ta!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și din visul de-o viață
... nu se puteau ascunde cuvintele
nici pomii de-o viață ai mărmuritei poteci
unde
gândul sub măgura vremilor crește
unde
nostalgii rivalizau cu Luna
ce trece
jucând tenis de câmp cu pământul
într-un dialect revolut
sub semnul
gurii ce învață s-aprindă
cerul sub inima
ce se frânge
se frânge
și din visul de-o viață
doar
gânduri ce-năbuși
în mâini...
poezie de Maria Pirlogea din Prin labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcind pe mal de ape
Peste zările senine liniștea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere,
Într-o unduire lină valurile se îngână,
Vântul intră-n păpurișuri, mișcă-n dulce adiere.
Trece-o turmă de mioare, se îndreaptă către stână,
Doru-n vale se prăvale în doină de mângâiere,
Peste zările senine liniștea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere.
Sălcii împletesc șuvițe, tremură în mlădiere,
Lance urcă spre văzduh cumpăna de la fântână,
Nor răzleț cu chip de înger în azur de ceruri piere,
Floarea cea nemuritoare, dragoste, credință-mi cere,
Peste zările senine liniștea-i atotstăpână.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se crapă de noapte
... mă gândesc la tine
lăută de drumuri
cu imaginea ta pe retină
în ultimu-mi abur
cum darul
sub bradul necunoașterii noastre
deschide fereastra
se crapă de noapte
lumină...
poezie de Maria Pirlogea
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremuri tulburi...
Ca-n fiecare toamnă, iară,
Și nu exagerez defel,
Vin vremuri tulburi peste țară,
Când mustul trece-n... tulburel.
epigramă de Nicolae Peiu din Revista Scârț (Iași) nr.3 septembrie 2012 (septembrie 2012)
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un basm și-un vis
își caută-n tolba lui cu basme
bunicul drag în seara lină
și înfioară cu fantasme
liota de țânci strânsă-n grădină
începe cu a fost odată ...
îi poartă până-n large zări
povestea cu un prinț și-o fată
găsită peste mări și țări
cu vocea gravă-i înfioară
când zmeul rău prăvale stânci
și se aprind când calul zboară
trecând peste prăpăstii-adânci
au ochii-n lacrimi dacă moare
prințul și parcă reânvie
când o măiastră zburătoare
i-aduce stropi de apă vie
închide ochii o codană
în întuneric și visează
că în cosița ei bălană
o floare prințul îi așează
e doar un gând fugar prin minte
și-ar da orice să fie-așa
bunicul basmul lui cuminte
sfârșește-ncălecat pe-o șa ...
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podeai cu litere
... voiam să știi c-a înfrunzit uitarea
pe zidul ne-cuprinderilor noastre
lipind și dezlipind, ferestre de duminici
crângul de brațe înrobite spaimei
adăugând pe coapsa nopții
arborii lumii-întinși la drum
urarea ochiului știut își pleacă
lacrima verdelui pământ
i-atâta strălucire de ochi verde
podind cu litere de-o șchioapă, seara
odată cu lăsarea-mi peste ploi
iar luna plină
în sufletul cuvintelor
zidite cu mortar de sânge viu
iertării noastre, poate că-i eram
acel ceva ce atingeam abia...
poezie de Maria Pirlogea (2015)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca loc de refugiu - ecoul
... tot mai aproape rostogolirile
parte înfrigurările mâinilor
parte tăcere până la gât în asfalt
mai pune
și lacrima celuilalt ochi
în desfășurarea rostirii
tulburării
ca loc de refugiu al cârmei
un de depărtările în largul ecoului
de nu mă uita al lui nici unde
cu un ochi mai puțin
ne revin...
poezie de Maria Pirlogea din Prin labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea gândului
Când șoaptele nopții împacă
Liniștea pătrunsă în gând,
Dorul în vise se-mbracă
Și naște dorinți rând pe rând,
Chem gândul prin gândul din gând
Revin din adâncuri spre tine chemări,
Se scurg spre mine tăceri, însumând
În sufletul ce-mi plânge de dor, așteptări.
poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Studii sociologice 2004-2014" de Ioan Marginean este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În lumea lor
Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.
E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.
Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.
Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.
Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.
Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.
Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine-n gând
În visuri lungi, mereu te-am căutat
Când amintiri în brațe m-au cuprins
Și toamna a venit și m-a surprins
Cu gândul doar la tine, ne-ncetat
Cu tine-n gând și anii mei se duc
Și primăveri și veri cu flori...
Cu toamna m-am trezit în zori
Cad frunze galbene din nuc...
Cu tine-n gând, eu scriu acum poeme
Strivind o lacrimă sub pleoapa grea
Și rana-i încă vie-n inima mea...
Cu gândul doar la tine, de o vreme
Cu tine-n gând, ades eu mă trezesc
Și calc în lacrimi, urmele de pași
Aș vrea să uit dureri, dar nu mă lași...
Cocori plecând, de tine-mi amintesc...
poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia cuvintelor
MAGIA CUVINTELOR
O magie de cuvinte
cu alai vine în minte
și-mi lasă gând încâlcit,
pe rânduri de-a fi-mpletit.
Eu mă rog cu-nțelepciune
Domnului, pentru minune,
să-mi descâlcească gândul,
de-a veșnicii cuvântul.
Dar cu ploaia lacrimilor
n-am stins focul cuvintelor,
ce fumegă-n urma lor
sentimente care dor.
În razele versurilor
pun jarul perseidelor,
de-a fi cititorilor,
poeme cu al meu dor.
În stihuri las dragostea
și vis din inima mea,
ca să-mi cânte menirea,
când voi fi spuză de stea.
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasele vremuri vechi (Baladă)
În veacul nostru, când doar viciu e crezare,
Când aurul ia locul, al cinstei și-al iubirii,
Cum vrea virtutea să mai dea în floare?
Buna-credință nu se-arată firii.
Nimic nu e de seamă, murdar e peste tot.
La douăzeci de ani, plictisul în inimi ne cuprinde.
Și-atunci de ce să mire că, precum Don Quichotte,
Regret vremuri frumoase și vechi, de mai-nainte?
poezie celebră de Iulia Hasdeu (20 octombrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăușan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara
Vara cuvânt minunat...
Când boarea stăpânește cerul
Și lumea-i plină de mister,
Când pică ploi de flori de stele
Peste pământul înverzit
Și fragedele rămurele
În cânt de vis s-au înfrățit,
Când într-o lume de culori
Se-mparte cerul și pământul,
Eu mă trezesc cu tine-n gând
Și leagăn viu îmi e cuvântul...
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!