Alelei

Întâi pe alei
Veneau celebrităţi
În devenire
Apoi au fost puşi atei
În stare permanentă
Pe aleile ateilor
Creşteau cândva
Din abundenţă tei
De la o vreme s-au veştejit
Şi au dispărut total
Nimeni nu mai sădeşte
Acolo tei
Pe aceeaşi alei
Numai melancolia
Persistă şi dăinuie
Acolo apar uneori
Fantome sinistre
Cu straie sumbre
Aleatoriu mai suflă
Pe acolo vânturi anonime
Vânturi neînţelese
Însoţite de incertitudini
Azi pe aleea ateilor
Nu mai dăinuie nimic
Paradoxal în alte locaţii
Sunt tot mai mulţi atei.

poezie de David Boia (12 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna ateilor că Biblia spune "Crede şi nu cerceta!"

"Crede şi nu cerceta"
Crede fără-a cugeta,
E-o minciună, dragii mei,
Ce-i scornită de atei,
Pe creştini să îi smintească
Din credinţa strămoşească.

poezie de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La catacombe

Acolo istoria
Şi omul
Şi credinţa
Au intrat dinadins
În pământ
Ca să trăiască
Ca să germineze
Ca să crească
Ca să dăinuie
Să se înmulţească
Şi să rodească
Înmiit
Precum
A prorocit
Semănătorul
Divin Iisus.

poezie de David Boia (16 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palisadă

Cugetam nostalgic
Cu privirea la deal spre apus
Mai acolo era cândva palisadă
O palisadă cu nume de dor
Scut pentru vremuri străvechi
Poate că acolo au trăit daci
Sigur acolo au coexistat strămoşi
Acum palisada nu mai e
Ce a rămas din ea se zbate ruină
Persistă acolo o energie stranie
Imensă şi enigmatică energie
În locul ei se cuvine
Se cuvine să compunem
Şi să recităm poeme
Şi imnuri de slavă
Să înălţăm ode intrinseci
Din care vom face palisadă
De dragul palisadei vechi
De dorul palisadei apuse
Ecoul ei ar merita cu prisosinţă
O prezumţie de nevinovăţie.

poezie de David Boia (26 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde...

Acolo unde soarele
sărută întâi pământul,
Acolo-mi sunt izvoarele,
acolo îmi port veşmântul.
Acolo ochii i-am deschis
şi am rostit cuvântul mamă.
Acolo braţe am întins,
spre tine, dulce mamă.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vals

veneam în fiecare seară în vechiul parc
ştii, acolo...
la margine de gând
în acel tragic veac
pe o bancă zgâriată, ruptă
un bătrânel şi o vioară
cânta duios o melodie
aceeaşi veche melodie
un vals purtat de timpuri printre anotimpuri
vibrau în mine tăcerile aldine
vibrau şi frunzele pe ramuri
divine tonuri se revărsau
pe aleile din vechiul parc
au trecut ani, mulţi, puţini, e greu acum de spus
azi e pustiu
doar vântul ţipă pe alei
bătrânul a fost dus pe ultimul lui drum
o altă melodie răsuna în urma lui
nu, nu era a lui
o lacrimă s-a scurs
pe aleile din vechiul parc
la margine de drum, la capăt de veac

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspiraţii serafice

Să trecem peste obstacole sumbre
Cu hotărâre şi insistenţă vă spun:
Să nu luăm umbre nici întunericul
De nici un fel pe itinerare
Ocolind obstacole ce vin în răspăr
Să trecem peste zăgazuri cu sârg
Urmărind cu insistenţă răsăritul
Undeva pe plaiuri între fluvii
Am putea găsi raiul potenţial
Precum grecii în Câmpiile Elizee
Precum Adam şi Eva în eden
Acolo cine dezleagă taina virtuţii
Va putea rămâne în tărâmul veşniciei
Acolo s-a născut o nouă generaţie de stele
Acolo sunt dimineţi fără apus
În care prezentul se dilată total.

poezie de David Boia (12 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

SĂRACE AŞEZĂRI MAI DĂINUIE PE MUNTELE TEZAUR
Sărace aşezări mai dăinuie pe Muntele Tezaur,
Acolo unde piatra-i scrijelită de colţi de dinozaur
Din vremuri când prin aste locuri au trecut barbarii
Şi supt-au din telurice străfunduri filonul cel de aur.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de SĂRACE AŞEZĂRI MAI DĂINUIE PE MUNTELE TEZAUR Sărac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii acolo

Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poţi rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrăţişează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poţi să admiri imensitatea,
acolo unde
poţi învinge moartea.
Doar acolo
poţi îmbina
viaţa spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poţi primi
lumina credinţei
sevă a fiinţei.
Doar acolo poţi avea
împliniri spectaculoase
şi schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Acolo, în ţara de piatră,
Acolo, în legendarii munţi,
Acolo avem noi vatră,
Români cu rădăcini adânci.

Acolo Dumnezeu ne-a dat
Grădina Maicii Domnului.
Acolo am eternizat
Pacea sfântă omului.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alei mică, alei dragă

Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nţeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viaţa noastră-ntreagă.

Alei dragă Veronică,
Despărţirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică ­
Viaţa trece, frunza pică.

Alei dragă, alei mică,
Viaţa trece, frunza pică,
Şi din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.

Măcar cine ce grăieşte,
Altul alta îndrăgeşte.
Inima-mi pe cât trăieşte
Tot la tine se gândeşte.

Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă ­
Aşa trece viaţa-ntreagă
Şi nimic n-o să s-aleagă.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Ţara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.

Ţara mea este acolo
unde soarele răsare.
Ţara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.

Ţara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Ţara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.

Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinţii,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului şi sfinţii.

Acolo ne este moşia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.

poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Abundenţă
De drumuri
Sunt mii
De drumuri
Ce duc la cer
Cele mai multe
Exterioare
Sau cel mult
Tangenţiale
Femeia
Cu imprimeuri
Ea singură
Ştie drumul bun
Spre Eden
Chiar dacă
A fost izgonită
De acolo.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terapie

Acolo unde cădem
Pe gânduri
Şi gândurile cad pe noi
Aşa ca o ceaţă deasă
Acolo e depresiune
Acolo unde gânduri negre
Năvălesc peste noi
Ca popoarele migratoare
Şi nu le putem controla
Şi ne bagă la idei
Acolo e depresie
Undeva tot pe acolo
Trebuie să fie
O ieşire ingenuă
Care ne scoate din labirint
Care ne duce la liman
Şi care trebuie găsită.

poezie de David Boia (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dos

Promisiunile urcau cu liftul
până la capătul răbdărilor
profitând de incompetenţa celor seduşi
nici acolo nu era destinaţia finală
pentru că de acolo se aruncau
pliante cu angajamente
şi slogane imposibil de atins
aşa se amplificau cu fiecare campanie
încât tot mai mulţi credeau
în imposibil în himere
şi angajamente neadmise
ceea ce rezulta pe parcurs
era întoarcerea electoratului pe dos
în stare de surexcitare.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă trebuie ca unul din noi să plece mai întâi, ruga-mi este să fiu eu aceea. El e puternic, eu sunt slabă. Eu nu-i sunt atât de necesară pe cât îmi este el mie. Fără el, viaţa n-ar mai fi viaţă. Cum aş putea-o îndura? Ruga asta e şi ea nemuritoare şi-o să dăinuie cât o să dăinuie stirpea mea. Sunt prima soţie. Şi în ultima soţie o să mă repet.

citat celebru din povestirea Jurnalul Evei, volumul Jurnalul lui Adam şi al Evei de Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atei care se cred pe sine zei.

aforism de David Boia (22 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acolo unde mintea nu e încolţită de frică şi poţi să-ţi ţii capul sus,
Acolo unde cunoaşterea e liberă pentru toţi,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereţii înguşti ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduinţa neobosită îşi întinde braţele spre perfecţiune,
Acolo unde izvorul clar al raţiunii nu şi-a pierdut calea în nisipul mohorât al deşertului obişnuinţelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăşi în tot mai larga gândire şi acţiune,
Acolo în Raiul libertăţii, o, Tată, acolo să se trezească ţara mea!

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om bun

Să trece munte văi si lunci
Ce te reţine sa anungi
Ai mersul greu sau..
iţi e rău
Porneşte nu crasni din dinţi
Treci mai întâi prin Mehedinţi
E un loc
unde tu te vei afla
Acolo tu vei poposi si încarcă
Eu stiu iubire acolo afli soarta ta
Opreste te puţin pleacă iar la drum
Si vei ajunge
un om bun
Acolo unde sufletul ţi-l odihnesti
Si vrei tu să trăiesti
acolo este locul tău
Acolo eu te voi găsi mereu!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino în vis, vino acasă...

În visul ce-am avut cu noi
Ne mai intâlnim amândoi
Acolo singuri putem fi
Acolo ne putem iubi!
Nimic nu ne va tulbura
Cum s-antâmplat demult, cândva...

Şi-n visul ce-am avut cu noi
Nu-i rost de ceaţă, nici de ploi
Acolo totu-i ideal
Acolo mai dansăm la bal.
Nu sunt priviri pizmuitoare
În visul nostru e doar soare!

Când o durere te apasă
Tu, vino-n vis, vino acasă!
Acolo tu eşti soţul meu
Aşa cum îţi spuneam mereu
În vremea când eram copii
Şi îmi doream al meu să fii!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!