Se leagănă pe ramul îngheţat, dar se ţine din toate puterile să nu o ia vântul, să nu o strivească gerul. Nu se va da bătută cu una cu două. Pentru nimic în lume nu-şi va părăsi ramul. Arborele a rămas dezgolit, ar fi prea de tot să-l părăsească şi ea. S-a născut, a crescut hrănindu-se cu seva lui şi e datoare să-i arate recunoştinţă.
începutul de la Frunza curajoasă de Emilia Plugaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
din nou mugurii -
vântul de primăvară
leagănă ramul
haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ramul poeziei
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
şoaptele înfloresc pe buze sărutate
cu versul am învins năpasta amneziei
gânduri ca fluturii zboară în libertate.
ascund insomnia în poala fanteziei
şi nopţi nedormite îndelung descântate
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
şoaptele înfloresc pe buze sărutate.
conserv în suflet refrenul freneziei
o să-l cânt la stele sublimă pietate
mă îmbrac în lumina caldă a curtoaziei
amprentând viaţa cu profunde citate.
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
şoaptele înfloresc pe buze sărutate.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume corectă - diavolul nu prea are ce face.
Emilia Plugaru în Povestea Creionaşului fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


ramul desfrunzit
leagănă ceaţa deasă -
teatru de umbre
haiku de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la un timp Baba Iarnă ori a devenit prea bătrână, ori îşi face de cap. Prin unele locuri toarnă zăpada cu nemiluita, prin altele – zare de fulguşor. Pământul rămâne dezgolit şi mulţime de copilaşi tânjesc după săniuş. În fiecare an moşul repară câte ceva din greşelile babei.
Emilia Plugaru în Desaga cu fulgi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar lui Eros...
E frig în jur şi vântul viscoleşte
Pe drum şi în ogrăzi la gospodari,
Nici soarele din cer nu ne zâmbeşte,
Clădind zăpada în troiene mari.
Grăbiţi şi zgribuliţi sunt trecătorii,
Îngheţaţi bocnă - crucesc toţi sfinţii,
Vopsind cu ruj la fete obrăjorii,
Gerul iernii ne arată dinţii.
Şi marea geme aprig peste noapte
Că apele i-au îngheţat la mal,
Iar pescăruşii ca merele coapte
S-au prăbuşit în al nouălea val.
Numai ramul verde poleit de brad
Protejează fierbintele şoapte,
Spuse la urechea iubitei cu fard...
Doar lui Eros îi arde de... poante.
poezie de Mihai Cucereavii (26 ianuarie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă e fermecată! Te ţine la suprafaţă! Ca pe o frunză, ca pe o petală.
Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune
din surâsul dragostei m-am născut şi eu
şi mângâierile mi-au fost hrană să cresc
în braţele mamei zâmbea Dumnezeu
alături de mine cu suportul ceresc.
de mică am crescut univers de iubire
pământul mi-a fost leagăn şi învăţător
lumini îngereşti mi-au pătruns în privire
în arborele vieţii sunt ramul uimitor.
rândunici îşi fac cuib între frunzele mele
nici o furtună nu mi-a stat în cale
am urcat Golgota şi am ajuns la stele
au nins peste mine visuri magistrale.
mă confesez la Lună vorbim amândouă
din poezia sufletului se prelinge rouă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi fluierul său scoală sălile de concert în picioare. Printre mulţimea de spectatori i se pare uneori că vede faţa mamei şi a bunicii. Amândouă se bucură şi se mândresc cu el. Iar în mingea de cauciuc pe care o ţine deseori în mână, simte că pentru totdeauna a rămas o părticică din sufletul celeia care i-a dat viaţă.
Emilia Plugaru în Cadoul de Crăciun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul
Pe un ram se-nalţă casa,
Cuibul păsării din cer,
Dar să nu striveşti, copile,
Frunza pomului de măr!
Braţul căruia îl poartă
Adevărul neştirbit,
Ce ţinuse peste veacuri
Fructul legii, cel oprit.
Azi pe-acelaşi pom înalţă
Păsările ciubul său,
Dar să nu arunci, copile,
Piatra ochiului ce-i rău!
Cuibul ţine puii fragezi,
Ce abia s-au încălzit,
Chiar pe ramul ce ţinuse
Fructul legii cel oprit!
Tot ce are preţ în lume,
Ce e sfânt pe-acest pământ,
Odrăsleşte pe la cuiburi,
Se ridică prin cuvânt!
Dar de vânturi, ploi şi pietre,
Şi de ochi hapsâni şi răi,
Ce pălesc şi ard adese,
Cuibul pierde puii săi!
Şi rămâne ramul veşted,
Frunza-i cade pe pământ,
Dar să nu striveşti, copile,
Cel din urm-al ei cuvânt!..
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt toate la un loc şi fiecare ...
Sunt pulbere de stele căzătoare
Sunt scama unui nor pierdut pe cer
Sunt roua dimineţilor cu soare
Sunt un ecou gonind fără reper
Sunt vântul ce adie dimineaţa
Sunt ramul încărcat de flori şi rod
Sunt seva din care se-nfruptă viaţa
Sunt gândul vesel alergând slobod
Sunt apa de izvor ce se prăvale
Sunt matca râului cu susur lin
Sunt faldul aurorei boreale
Sunt zborul către steiul acvilin
Sunt toate la un loc şi fiecare
Sunt doar grăuntele dintr-un deşert
Sunt raza soarelui ce-n veci răsare
Sunt doar un cânt, dintr-un mai vechi concert...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume hranită cu carne apare acum ca o himeră. Producţia mondială de grâne a crescut mai încet decât populaţia din 1984 şi fermierilor le lipsesc noi metode pentru repetarea câştigurilor din "revoluţia verde". Pentru a susţine populaţia curentă a lumii de 7 miliarde de oameni cu o dietă în stil american ar fi necesare de două ori şi jumătate mai multe cereale decât produc fermierii din toată lumea pentru toate scopurile. În viitor o lume de 8 miliarde până la 14 miliarde de oameni hrănindu-se cu o porţie americana de 220 grame de carne obţinuta de la animale hrănite cu carne, nu poate fi decât o fantezie.
citat din Holly Brough
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna, care le vede şi le aude întotdeauna pe toate, îşi trimite cu uşurinţă razele prin funinginea nopţii, apoi cu privirea sa luminoasă le mângâie pe cele două fiinţe. Mângâiată şi luminată de Lună, Veruza nu se mai simte urâtă.
finalul de la Broscuţa Veruza şi floarea de nufăr de Emilia Plugaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Se leagănă frunza de nuc
Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Şi răsare steaua cea cu noroc.
Se leagănă frunza de plop
Şi lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Şi stropul se odihneşte în ochii tăi.
Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă aşa uşor
Şi-mi aduce aminte de al meu dor.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Fish: Să vă spun ceva. N-am devenit avocat pentru că îmi place legea, legea e nasoală. E plictisitoare, dar poate fi folosită ca armă. Vrei să aduci pe cineva la faliment? Să-l faci să piardă toate rezultatele muncii sale? Să-i faci nevasta să-l părăsească, ba chiar să-i faci copiii să plângă? Da, putem face asta.
replică din filmul serial Ally McBeal
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând câtă inimă pune pentru semeni, tocmai când nu se mai aştepta – Dumnezeu îi dărui un moştenitor. Veni pe lume un copilaş atât de frumos încât la soare te puteai uita, dar la dânsul ba.
Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcură cale întoarsă, dar nu înainte de ai mulţumi lui Dumnezeu şi Zânei că toate se sfârşiră cu bine.
Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


A nimeri mijloacele. Ca să frângi în două o rază de lumină nu-ţi ajung puterile braţelor, nici puterile uzinelor de pe întreg globul, nici chiar toate puterile mecanice din univers. E suficient însă pentru aceasta - un strop de rouă.
aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Neprelucrat(ă)
ninge ninge şi ninge cu plumb peste tot ramul de orbi
mirul nu mai atinge culorile
trei sunt din care se nasc toate
cineva spunea că ordinea corectă ar fi alta
îi dau dreptate pentru că
de la credinţă porneşte totul
apoi se rătăceşte fiecare literă
se ajunge la un ă prelungit până în oase
aşa, ca gerul, lacrima sau
ploaia îngheţată prin metaforele prezentului
ca o ură aninată din greşeală în brad
pentru că orbul o confundă mereu cu un con
oare ce are ura cu înţelepciunea?
pinul râde şi mai lasă un strop de esenţă în cameră
îşi scutură toate conurile umbrite de un azi în care
ca un ganglion înfumurat mă umflu o clipă şi mă culc la loc
neprelucrat(ă)
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un profesor...
Un profesor e un zidar
Mereu alăturea de noi,
Mereu pe şantierul vieţii
Ca să înalţe vremuri noi.
Un profesor e un zidar.
Zideşte ziua cea de mâine.
Şi sufletul şi inima
La temelia ţării pune.
Un profesor e un artist
Ce modelează caractere.
El zi de zi şi an de an,
Găseşte forţă şi putere
Ca să cioplească în lut viu
Cu vorba-i blândă şi sfătoasă.
Lucrarea lui e cea mai bună,
Cea mai de preţ, cea mai frumoasă.
Deci, dacă urci la cârma ţării
Un pic te uită înapoi,
Priveşte-i chipul luminat,
Priveşte-l, grijile-i vin roi,
Ca să-l atace, să-l doboare,
Dar el se ţine, cât de greu
N-ar fi să-i fie, în picioare,
Doar în picioare stă mereu.
Închină-te în faţa lui,
Căci are-n plete flori de nea
Şi poate una dintre ele,
I-ai pus-o-n plete tu cândva.
poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
