Capricii ieftine...
Îmi agăț visele șatene,
În pletele timpului, grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce șchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilitățile mele cronice,
Îmi alintă calvarul, cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.
Și în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăț patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopților cu lună plină,
În acordul nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufletești,
Fiindcă le ador infinitul nemuritor
Și saltul măreț prin noianul speranțelor,
Suport divin, necesar imunității creative.
Euterpe are destulă grijă,
Să nu-mi lenevească neuronii,
În fașa somnului liniștit,
Altruismul ei îmi prescrie rețete gratuite...
Ușurându-mi calvarul trupului și al eu-lui fragil.
O, sănătate, de ce mă ocolești?
O, maturitate râvnită, când mă împlinești?
Timpul, dirijor în orchestra universului
Îmi ațâță dorințe utopice, debusolându-mă deseori.
Deșertăciunea orgoliului naiv...
Mă atrage spre capcanele măririi închipuite,
Ca niște mofturi false,
Departe, de ce sunt cu adevărat.
Dar, știu atât, că trebuie să mă grăbesc,
Dumnezeu știe ce vrea de la mine, eu nu.
Supraviețuind în travaliul frământărilor,
Vâslesc grăbită în maratonul fericirii visate
Și mă îmbăiez în cuvinte,
Pe ultima sută de metri, ca Titanicul...
Cu speranța iertării, spovedită în rime naive.
Amprentele trecerii mele,
Epopee florală, în cuvinte simple,
Rămână Talisman, urmașilor mei,
Fiindcă amintirile au suflet și descântec.
poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre naivitate
- poezii despre flori
- poezii despre vârstă
- poezii despre virginitate
- poezii despre versuri
Citate similare
Capricii ieftine...
Îmi agăț visele șatene,
În pletele timpului grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce șchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilitățile mele cronice,
Îmi alintă calvarul cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.
Și în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăț patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopților cu lună plină,
În acordurile nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufletești,
Fiindcă le ador infinitul nemuririlor...
Și saltul măreț prin noianul speranțelor,
Suport divin, necesar imunității creative.
Euterpe are destulă grijă
Să nu-mi lenevească neuronii,
În fașa somnului liniștit,
Altruismul ei îmi prescrie rețete gratuite...
Ușurându-mi calvarului trupului și al eului fragil.
O sănătate, de ce mă ocolești?
O, maturitate răvnită, când mă împlinești?
Timpul, dirijor în orchestra universului,
Îmi ațâțâ dorinți utopice debusolându-mă deseori.
Deșertăciunea orgoliului naiv...
Mă atrage spre capcanele măririi închipuite,
Ca niște mofturi false,
Departe, de ce sunt, cu adevărat.
Dar, știu atât, că trebuie să mă grăbesc,
Dumnezeu știe, ce vrea de la mine, eu nu.
Supraviețuind în travaliul frământărilor,
Vâslesc grăbită în maratonul fericirii visate,
Să mă îmbăiez în cuvinte,
Pe ultima sută de metri, ca Titanicul...
Cu speranța iertării, spovedite în rime naive.
Amprentele trecerii mele,
Epopee florală, în cuvinte simple,
Rămână Talisman, urmașilor mei,
Fiindcă amintirile au suflet
Și descânt prețios.
poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capriciile soartei...
Te ascultam cu ochii umezi de fericire,
Când mă țineai la pieptul tău cândva,
Ca pe un talisman de aur veritabil,
Tu îmi șopteai timid și tandru
Că mă iubești ca nimeni altul
Și în veci voi fi a ta,
Ca Julieta lui Romeo,
Icoană sfântă în artă.
În jurul meu atunci totul cânta,
Ca strunele iubirii atinse de arcușul viu,
Când viața o feerie îmi părea,
În brațele timpului darnic,
Capriciul soartei mă înșela amarnic,
Lăsându-mi zestrea mărilor de lacrimi
Și gustul sării amare din pustiu.
Dar toate au fost cândva,
Acum e altfel.
Capriciile soartei...
Variantă:
Îți savuram patetic iubirea,
Din gesturi și cuvinte,
Așezate frumos ca florile pe ram,
Stelele nopților senine număram,
Cu ochii umezi de fericire,
Ca un copil naiv eram, cuminte,
Când viața sub Oda bucuriei petreceam.
La pieptul tău mărinimos,
Eram o jucărie nouă,
Mult prea râvnită pe atunci,
Ce n-o doreai pierdută,
Ca toate celelalte din trecut.
Când steaua fericirii darnic mă dezmierda
Și îmi cânta pe strunele inimii frumos
Ca Zeii artei în Olimp,
Soarta capricioasă m-a înșelat amarnic,
Lăsându-mă să mă înec în lacrimi
Și prețul fericirii cu adevărat să-l simt.
Dar toate au fost cândva,
Acum e altfel.
poezie de Valeria Mahok (19 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre capricii
- poezii despre stele
- poezii despre fericire
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Albastră simțire
ador să cânt mirajul dragostei mele
chipul fin al timpului să-l am în față
să-mi cearnă în suflet lumini de la stele
Dumnezeu să-mi fie pururi o sfântă povață.
am emoții mari când mai nasc un poem
poeziile sunt copii mei de suflet
soare al fericirii în viața mea te chem
să mă crești în lumea cu magic răsunet.
rapsodia verii pe strune de chitară
alintă timpul meu istovit de suspine
nici un sentiment în mine să nu doară
pe țărmul de vis valul speranței revine.
mi-acoperă trupul tandru mă împresoară
albastră simțire îmi curge prin vine.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vară sau poezii despre trup și suflet
Visele mele...
Visele mele,
portal deschis, între pământ și stele,
realități paralele în viața mea și trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopțile grele.
Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi și noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineți fără stele.
Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniții bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieții mele,
viața îmi împliniți, nu mă ocoliți!
Cât voi trăiți și eu trăiesc,
printre vii morți sau morții vii,
numai Dumnezeu știe,
să decodifice bine,
visele lumii și ale mele,
,, Nimic nou sub stele"
poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre tăcere, poezii despre religie, poezii despre realitate, poezii despre noapte sau poezii despre filme
Timpul își scutură secundele pe la ușa sufletului meu... Și nu sunt singură... Sunt un punct mobil, licurind ca o stea, pe cerul lipsit de senin al vârstei a treia. Și iată cum pereții camerei mele îmi dau deodată strania senzație de sufocare, dar și de siguranță în același timp, de rece, dar și de odihnă, de lumină, dar și de tăcere... Mă plimb fără sens prin camera goală, vorbind cu mine însămi despre toți, despre toate. Zâmbesc, îmi amintesc de bătrânii nevrotici și îmi imaginez că nu sunt departe de povestea lor.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre bătrânețe, citate despre zâmbet, citate despre vârstă, citate despre tăcere, citate despre suflet, citate despre siguranță, citate despre secunde sau citate despre plimbare
El, primul bărbat
El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenței
Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri
Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț
Cheamă-mă îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară
Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători
Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul pășeste tiptil privind în urmă
Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune
Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile
Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urcă prin vene,
El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele fără sfârșit.
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre sfârșit, poezii despre poduri sau poezii despre inocență
Poezie...
Poezie sfântă dantelărie,
Din cuvinte croșetate,
Împletite ca la carte,
Îmi umpli viața frumos,
De la Lună la Pământ jos.
Dar divin prea prețios,
De-ai fi citită cu plăcere
Fericirea îmi cântă în stele.
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre muzică sau poezii despre frumusețe
Atitudine
am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă și îmi este mumă
mă încurajează să zbor către stele
cu pasiunea mea mirabilă antumă.
aprind în mine timpul cu un dans de iele
și-apoi mă relaxez într-o baie de spumă
am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă și îmi este mumă.
romantică lumina trece prin perdele
se-așează-n conștiința pe care o îndrumă
prin tot ce fac cresc gândurile mele
strângând din veșnicie fericirea o brumă.
am pictat universul cu magice vopsele
Terra îmi este casă și îmi este mumă.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre încurajare, poezii despre romantism, poezii despre relaxare, poezii despre pictură sau poezii despre gânduri
* * *
Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 50 de ani,
pe care i-a așezat într-o vaza de lut
și eu îi privesc ca pe niște cireși încăpățânați,
ce încă țin la florile lor.
50 de file se aud foșnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
50 de ani fărămițați și prelinși
printre dinții firavi ai ierbii.
Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Ești îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâșie de soare în fereastră...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre încăpățânare, poezii despre primăvară, poezii despre prezent sau poezii despre mâini
* * *
Azi pielea îmi miroase a cafea.
Primăvara îmi spune că sunt la fel de frumoasă,
iar timpul s-a grăbit cu cei 54 de ani,
pe care i-a așezat într-o vază de lut...
și eu îi privesc ca pe niște cireși încăpățânați,
ce încă țin la florile lor.
54 de file se aud foșnind prin mine,
toate trecute prin mâna lui Dumnezeu...
54 de ani fărămițați și prelinși
printre dinții firavi ai ierbii.
Azi pielea îmi miroase a flori de salcâm...
Ești îngerul lipit de inima mea,
Iar timpul râde în mine
ca o fâșie de soare în fereastră...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie Matinală
Vin zânele nopții, din visuri astrale,
să-și lase bagajele-n camere goale,
târziu, către ziuă, când zori-n derivă
adaugă cărți necitite-ntr-o stivă,
iar somnul, venit pe cărări neumblate,
ar vrea să mă vadă plecând din cetate.
Îmi toarnă otravă din nori de cenușă
când ziua grăbită îmi bate la ușă,
iar zânele nopții, déjà dezbrăcate,
aleargă spre scară, cu hainele-n spate
să prindă din urmă o rază de lună,
rămasă o clipă pe vârful de dună,
să plece-mpreună când ziua apare
din zorii veniți să se scalde în mare.
Mâhnit, eu le rog să rămână în casă,
din stiva de cărți să aducă pe masă
doar una mai veche, citită-nainte,
din care luasem mai multe cuvinte,
să am de rezervă de-oi scrie poeme
cu fostele mele iubite boeme,
vestite amante de alții trădate,
găsind, printre vorbe, motive ciudate.
Dar zânele bune, din visul de noapte,
plecate spre ușă, îmi lasă doar șoapte,
pe muchii de verbe de pus în poeme
cu versuri banale, dar rime supreme.
Doar zâna cea mică, rămasă la urmă,
privea peste umăr cum visul se curmă,
dar ziua cea nouă, intrând pe fereastră,
crezând că e floare, a pus-o-ntr-o glastră.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre trădare, poezii despre tristețe sau poezii despre somn
Reverie matinală
Vin zânele nopții, din visuri astrale,
să-și lase bagajele-n camere goale,
târziu, către ziuă, când zori-n derivă
adaugă cărți necitite-ntr-o stivă,
iar somnul, venit pe cărări neumblate,
ar vrea să mă vadă plecând din cetate.
Îmi toarnă otravă din nori de cenușă
când ziua grăbită îmi bate la ușă,
iar zânele nopții, déjà dezbrăcate,
aleargă spre scară, cu hainele-n spate
să prindă din urmă o rază de lună,
rămasă o clipă pe vâful de dună,
să plece-mpreună când ziua apare
din zorii veniți să se scalde în mare.
Mâhnit, eu le rog să rămână în casă,
din stiva de cărți să aducă pe masă
doar una mai veche, citită-nainte,
din care luasem mai multe cuvinte,
să am de rezervă de-oi scrie poeme
cu fostele mele iubite boeme,
vestite amante de alții trădate,
găsind, printre vorbe, motive ciudate.
Dar zânele bune, din visul de noapte,
plecate spre ușă, îmi lasă doar șoapte,
pe muchii de verbe de pus în poeme
cu versuri banale, dar rime supreme.
Doar zâna cea mică, rămasă la urmă,
privea peste umăr cum visul se curmă,
dar ziua cea nouă, intrând pe fereastră,
crezând că e floare, a pus-o-ntr-o glastră.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 06.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce îmi doresc
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nțelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simți,
Îmi doresc să îmi vorbești,
Îmi doresc să nu mă minți,
Îmi doresc să îmi zâmbești,
Îmi doresc să mă saluți,
Îmi doresc să nu eziți,
Îmi doresc să mă săruți,
Îmi doresc să fim iubiți,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă privești,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă dorești,
Îmi doresc ca să citești,
Îmi doresc să știi ceva,
Îmi doresc să mă iubești,
Îmi doresc să fii a mea.
Îmi doresc să îți vorbesc,
Nu-mi doresc să mă rănești,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citești.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre dorințe, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre minciună, poezii despre lectură sau poezii despre ezitare
Plecare
Amour de terre lointaine,
Par vous j'ai le coeur dolent...
(Jofroi Rudel)
Mă duc, plec, îmi iau zborul,
Sufletul meu nu știe ce e valea, ce e priporul.
Pe șine de drumuri-de-fier, lungi și grele,
Mă duc cu flacăra inimei mele,
Să luminez, ca faruri de automobil, cărările...
Aș vrea să străbat parcă văzduhurile, mările,
Să-mi regăsesc avântul și speranța...
În depărtări îmi surâde Franța, Franța...
Spre ea îmi îndrept brațele larg deschise,
Trecutul îmi zâmbește trist, ca niște vise...
Îl voi uita? Nu vreau să știu. Azi îmi împlânt
Toată ființa rănită, în luminoase zări:
Nu voi mai vedea, un timp, popușoiul legănându-se-n vânt,
Și nici soldați murdari bând prin gări.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Renunțările luminoase (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi sau poezii despre vânt
Îmi trece vremea...
Îmi trece vremea pe sub nas
Și îmi gâdilă maturitatea,
Iubire dragă, cui mă lași?
Nu-mi dărui singurătatea!
Ne-am răsfățat atâta timp,
Cântând fericirea zile și nopți la rând,
Acum în loc să mă asculți
Îmi ascunzi ruga sub veșmânt.
Ce-i dacă am îmbătrânit,
Și-acum vreau să fiu iubită,
Capricii de nestăpânit
La aventura vieții încă mă invită.
Mi-e dragă viața și oamenii frumoși,
Cum mi-e drag răsăritul dimineața,
Nu-mi plac făloșii hoți și puturoși,
Ce lasă în urma lor urâtul, și restanța.
Nu știu ce daruri îmi aduce bătrânețea,
Deși speranțele mele sunt încă mari,
Înțelepciunea îmi v-a pansa cadecența
Și în versuri, viața mi-o voi alinta.
Căci nimic pe lume nu-i mai sfânt,
Decât să fii ales de soartă
Ca mesajer al sfântului cuvânt, iubire,
Purtat cu drag, din poartă în poartă.
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre înțelepciune, poezii despre zile sau poezii despre urâțenie
Respir aidoma poeziei
m-am cocoțat pe un cuvânt
am urcat mai departe pe un vers
m-am agățat de o rimă
și mi-am făcut curaj către o poezie
am cules-o
am potrivit-o în suflet
am așezat-o bine în minte
și-am alunecat împreună
pe-un tobogan de speranțe
până s-ajung jos
am amețit
rotocoale de stihuri mi-au bântuit mintea
m-am răsucit de pe o strofă pe alta
și m-am trezit pe un pat de cuvinte
pansată cu rime
am aflat că nu mă lovisem eu
ci poezia din mine
îmi alunecase din minte
sfărâmându-se în mii și mii de poezii
acum mă cocoț pe mii de cuvinte
urc mai departe pe mii de versuri
mă agăț de mii de rime
și simt că respir
aidoma poeziei din mine
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre curaj
Îmi ești necesar pentru a înlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune în locul eului meu. Atât de intim îmi devii, atât de una cu mine, atât de mult te atrag în centrul existenței mele, încât îmi substitui eul meu.
Dumitru Stăniloae în Ascetica și Mistica
Adăugat de Andreea Gradinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate de Dumitru Stăniloae despre existență sau citate despre devenire
Elegie
Lampadarul nopții senine
îmi stropește cu lumina palidă
cernută prin ferestre mute,
tâmplele încinse de gânduri sure,
care îmi ronțăie fără milă oasele vechi
și carnea din spate,
ca torentul înfuriat de pante.
Bine că nu-mi pot scoate la lumină
durerea trupului muribund întins în pat,
Ca apa liniștită în vad,
Biciuit fără milă de destin,
Sau lupta acestuia cu timpul meschin.
În catedrala inimii bolnave,
Clopotele au pierdut
pulsul normal de mult
Și sună prelung a disperare,
Căci nu mai are cine să le asculte vibrațiile,
în nopți cu lună plină, surâzătoare.
Unde să-mi trimit ecoul călător?
Să te caute noroc zgârcit cu mine
Pui de cugetător.
Aș încerca să te transform,
Dar m-am plictisit de deșertăciunile sorții tale
Capricioase enorm.
Sunt optimistă pe moment,
Ba nu sunt
Mă lupt cu morile de vânt, cu toate,
Iar sfârșitul timpului meu pe pământ,
Tot zero arată în suma adunărilor muritoare,
Tot zero, lunga zbatere.
poezie de Valeria Mahok (3 august 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre puls sau poezii despre optimism
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre tei sau poezii despre sânge
Îmi place...
Îmi place să mă trezesc cu soarele în față,
Și lui Dumnezeu să i mulțumesc pentru tot,
Ca într-o prefață a operei de viață.
Îmi place să mânânc bine și de toate,
Sunt o gurmandă înfometată de lucruri bune,
Mărețe, de pace și dreptate.
Îmi place să străbat cărările naturii,
Din vârf de munte până în vale
Și ochilor să le ofer frumosul, plin de încântare.
Îmi place să-mi beau cafeaua dimineața
Pe un bolovan scăldat în razele de soare,
În mijlocul unui râu cu valuri mici, ca viața trecătoare.
Îmi place să-mi adap setea la gură de izvoare,
Iar trupul să mi-l spăl în cascade zgomotoase, reci,
Cu incantații, de binecuvântare.
Îmi place muzica cerului plin de ciripitoare,
Ce au inspirat marii artiștii ai lumii,
Nimic din întâmplare, pentru încântare.
Îmi plac hainele la modă, mai mult să le privesc,
Dar sincer, mă atrage un trening lejer,
Pentru capriciile mele, copilărești.
Îmi plac călătoriile alături de oameni cu spirit frumos,
Iar glumele spuse lângă un foc zdravăn
Să fie descântat cu un vin Rose, pentru sufletul setos.
Îmi place să citesc o carte bună,
Cocoțată în vârful patului cu dicționarul alături,
Să decodific ce nu am învățat și ce încă nu știu.
Îmi plac toate florile din lume și din jurul meu,
Ce bucură sufletul omenesc cu parfumul lor natural,
Și în șoaptă să le vorbesc.
Îmi place să iubesc, și să fiu iubită,
Dar nu prea am noroc la acest măreț tupeu...
Probabil n-am firea potrivită, m-am resemnat, dar greu.
Îmi place viața la nebunie!
Acest miraculos dar divin,
Asta sunt eu, nu mai puțin.
Libertatea m-a curtat mereu,
Binecuvântată să fie!
poezie de Valeria Mahok (26 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre Soare sau poezii despre umor