Greţuri

Ciulamaua ce-a rămas
aş da-o unuia pripas
dar la cum m-arde pe maţe
mai degrabă dau la raţe

epigramă de Diana Adriana Matei
Adăugat de Diana Adriana Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul timpului risipit

De trece clipa, ce-a rămas
După atâta viermuială?
Atâtea gânduri de pripas,
Risipa fără de sfială.

Dacă-ţi răpeşte câte-un pas,
Îţi râde existenţa goală.
De trece clipa, ce-a rămas
Dupâ atâta viermuială?

E ca un fruct de ananas
Clepsidra care te înşală,
Dar n-ai, la ceas de îndoială,
Să scoţi din mânecă vreun as.
De trece clipa, ce-a rămas?

rondel de Corneliu Vasile din ziarul Romanaţi (27 februarie 1991)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas sufletesc

Fac un popas sufletesc pe-un tărâm fără nume
Şi încalec pe visul semeţ ce stă după mine
Să-mi potrivesc ceasul plecării din lume
Spre lumea ce-a fost, ce este şi vine.
Smâcesc din frâie şi dau din picioare
Dar visul nu caută să facă vreun pas!
Din noapte privirea-mi ridic către soare
Curtându-mi puţinul ce mi-a rămas
De împlinit anevoie pe vise călare
Şi îngân un refren de senin fără glas
Din cântul sublim ascuns în uitare,
Să-audă şi gândul cel vechi de pripas
Cum goana vieţii e-o pură visare
Şi vânt adunat pentru bunul rămas.

Mai fac un popas pentru-n suflet rămas de pripas,
Cu un scop definit şi prescris de-o anume
Alarmă-a trezirii de vis, din ultimul ceas
Al curtării divine ce duhu-a 'ncetat să-i zbuciume
Ca semn al celui mai groaznic şi mare impas.

poezie de Ioan Hapca (14 mai 2022)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patimile lui Iisus

Hulit din case şi din veacuri
cu mâna dreaptă-şi sprijinea
un trup şi două dintre vreascuri
în care-abia se mai ţinea

Cu fluviul roş urcă pe cruce
să-nece-n palme câte-un cui
ce se scufundă şi se duce
rugină-n josul cerului

Cheaguri de stâncă-avea în sânge
rana nu i se mai scurgea
că a-mpietrit şi iarăşi plânge
din trupul Său şi Dunărea

Rămas cu-n nor adânc în pleoapă
alunecându-I dintr-o geană
din chipul Său senin mai crapă
o ploaie rece şi-o coroană

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul rămas

În tropotul ninsorii mute
au coborât potcoave repezi
şi cursele de fulgi de umple
din ceaţa-n care nu te lepezi

Ţi-aş aşeza ciorchini la tâmple
şi o scară de lumi pe stânci
să sapi când piatra mea se umple
de riduri albe şi de dungi

Ţi-aş pune în buchet aprilii
tulpină-n coada de topor
să-ţi tai în floarea mea şi spinii,
pasule drept de la picior

Dar mi te-arunci în patru gânduri
în scânduri ude te usuci
năvalnic să-mi râmâi în rânduri
şi zboruri albe printre cuci

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt
ce-a mai rămas din ziua de ieri
şi mi-e frică
de mireasma nopţii ce-mi inundă luna

poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor patru raţe

Zburau odată patru raţe
Fantastice, într-un decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Ce se-nălţau în calea lor

Şi cum pluteau aşa uşor
Parc-ar fi vrut să le înhaţe
Zburau o dată patru raţe
Fantastice, într-un decor

Şi când mă prinde visător
O nostalgie de becaţe
Revăd acelaşi vechi decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Spre care zboară patru raţe...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Era trecut prin ciur
Şi prin dârmoi,
Dar a rămas acelaşi
… un gunoi.

epigramă de Efim Bivol din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Acum dai şi autografe, dragul meu?
Lucian: Se pare că da, mamă.
Diana: Ai devenit faimos, fiule. Sau erai deja, de mult şi nu ştiam eu?
Lucian: Aş, mamă... Nu chiar aşa.
Diana: N-ai putea să scapi cumva de papagalul ăla de pe umăr?
Lucian: Lasă-l; ce-ai cu el? Pe mine nu mă deranjează.
Diana: Dar arăţi ca un caraghios.
Lucian: Deloc, mamă. Mie-mi place.
Diana: Treaba ta; fie cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc în jurul taberei

În jurul flăcărilor nude
scânteile se-adună-n hore
să cânte-n vreascurile crude
lemn din oceanele sonore

Au scuturat întreg nisipul
de nopţi albastre şi de praf
de răsăritul de pe chipul
unui flaut fără taraf

Sufla şi vântul în ureche
din pieptul brizelor bătrâne
un cântec ce ţine de veghe
şi un solfegiu-ntre ţărâne

Trosnesc copacii şi se-agaţă
de nota ultimului glas
să ardă-n rugul meu de gheaţă
doi timpi în care-am mai rămas

În piept îmi urlă sadic vântul
şi ciocârlia-n tei se-adapă
iar literele-şi şterg cuvântul
că-n mine mările n-au apă

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară de pripas

Un vechi tolbaş de vorbe late,
Om norocos din cale-afara,
S-a pomenit pe neaşteptate
Stăpân peste întreaga tară.

Din ea-si făcu o prăvălie,
si ca un negustor de treabă,
Pentru ca-n lume sa se ştie,
Prinse-a striga de la tarabă

Poftiţi aici! Oricine are
Obrazul fără de ruşine
s-o conştiinţă de vânzare...
Poftiţi sa faceţi târg cu mine!

Prostie, lene, linguşire,
Eu cumpăr tot. Veniţi aici!
si cei mai nărăviţi din fire
Mi-or fi tovarăşi si amici.

Eu dau tot felul de noroace,
Caci sunt atotţiitorul,
Măriri, averi... Sa vie-ncoace
Toti trântorii ce le duc dorul!...

Asa, sunt zece ani de când
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigând,
si muşteriii vin de zor.

În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari,
Câţi oameni fără căpătai
N-ajunseră milionari!

Veniţi si voi, străini calici,
si strângeţi tot ce-a mai rămas!...
...............
Ce să mai faci? Ce să mai zici?
Sărmană ţară de pripas!

poezie celebră de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

Pânza bleumarin se lasă
peste ochi fără de pleoapă
cad şi doliurile-n coasă
şi ziua nu se mai crapă

Floarea-i din satin albastru
umezeşte lacrimi mute
să picure câte un astru
pe mormintele cărunte

Cad stele întregi din ploaie
cercul se desprinde-n brumă
cad şi nopţile şiroaie
dintr-o veche semilună

Dama din plopi nu mai pică
ramurile-s fără soţ
numai frunza se ridică
şi arbustul cade mort

Teii încă mai aşteaptă
mierea ei din cale-abruptă
dar ea fluturii şi-i-ndreaptă
în petale fără umbră.

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ai şi rămas

O umbră albă din izvoare
Se nalţă lin, tremurător...
Şi-un gând îmi vine-ncet în zbor –
Un gând cu lacrimi de iertare.

Şi zile mor în ori târzii,
Şi zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut aşa să pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!

Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toţi vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanţe magice de stea.

Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Şi-un gând, răsună-n infinit:
Că frate eşti cu Eminescu.

Privesc la cer în seri târzii
Şi parc-aş vrea măreţ să strig:
Unde te-ai dus atunci, nea Grig,
Şi oare când o să revii!?

Şi visul tău născut din soare
Cu dragoste umplut-a cerul.
Aşa ai şi rămas – Vieru,
Triumfător, făr' de hotare.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e în mintea mea

Ce e în mintea mea, mai bine să nu ştii,
Nu degrabă, dar rişti a te rătăci.
Cum e în mintea mea, scăldată de gânduri,
Mai bine nu veni, să nu te scufunzi în adâncuri.
Cine e în mintea mea, atunci când nu eşti tu,
Întreaga lume şi tot Universul.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Alex, ai sosit şi tu?
Alex: Da...
Diana: Celălalt membru al echipajului... Ce-au zis părinţii tăi?
Alex: Aseară nu păreau încântaţi; de fapt, nici acum, de dimineaţă, dar m-au asigurat că nu se vor împotrivi deloc, nici unul dintre ei. Vor sta de vorbă cu dom' director şi cu dom' profesor Manea, în principal despre condiţii, dar nu se vor împotrivi. Iar asta e cel mai important.
Diana: Cum ai reuşit să-i convingi?
Alex: Nicicum, doamnă; de fapt, nici n-am încercat... S-au convins ei singuri că aşa ar fi bine. Dumneavoastră nu-l sprijiniţi pe Luci?
Diana: Nu. Am să fac tot posibilul ca Lucian să nu ia parte la această misiune!
Alex: Cum aşa?! Fără el, n-ar mai avea loc misiunea, s-ar anula.
Diana: Nu mă interesează! Luci nu va pleca nicăieri!
Nistor: Dar şefu' îşi făcea atâtea iluzii...
Diana: N-are decât să rămână cu iluziile, pentru că eu nu sunt de acord ca el să plece.
Alex: Scuze, însă... Fără să vă supăr, nu cred că e nevoie să-i acordaţi permisiunea.
Diana: Vom vedea ce va mai fi...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Lasă, scumpule, nu te întrista din cauza tatălui tău; o să-i treacă...
Lucian: Dar, mamă, de ce se poartă astfel cu mine? N-a înţeles nimic? Nu şi-a dat seama că sunt nevinovat?! N-am făcut nimic rău.
Diana: L-a deranjat ideea că ai putea fi totuşi vinovat sau, pur şi simplu, faptul de a fi chemat în faţa Comisiei Disciplinare, din cauza ta.
Lucian: Dacă aş fi ştiut că se va purta astfel, aş fi rămas la Institut; am unde dormi acolo. Şi măcar dom' director e mult mai înţelegător; nu mă tratează deloc astfel.
Diana: Luci, dragul meu... Îmi pare rău că tatăl tău nu te înţelege acum, dar îşi va da seama că greşeşte şi atunci îşi va cere scuze faţă de tine.
Lucian: Şi-a cumpărat altă maşină?
Diana: Nu, nici gând. Cum crezi că ar mai fi avut chef de maşină nouă?
Lucian: Deci, nu şi-a mai luat alta... Mă duc sus, în camera mea.
Diana: Nu rămâi la masă, să mănânci?
Lucian: Nu, mamă, nu mi-e foame.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Mult servil, prea aplecat,
Precum este el de fel,
N-a fost şi nu-i avocat.
E ce-a fost... avocăţel.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara la mare

O turistă la Constanţa
A stat c-un prieten de pripas,
Dar s-a terminat vacanţa...
Dânsa însă a rămas!

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Mărţişoare (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo, la voi
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopţi pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetaţi acest cumplit război?
De ce va gândiţi numai la voi?
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge!
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia, care, la întocmirea listelor de candidaţi, a rămas pe dinafară

Negăsind partidul care
Să-i propună un mandat,
A rămas în continuare
Candidat de... candidat!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Luci, poţi să-mi explici ce-i cu obrajii tăi? Iarăşi?!
Lucian: Ce-i cu ei, dom' director?
Traian: Ai urme de ruj... Să nu-mi spui că aşa te-ai prezentat în faţa Comisiei Disciplinară astăzi şi aşa ai rămas acolo tot timpul, la audierea finală, fără să te ştergi măcar?!
Diana: Vai, dragul meu... Scuză-mă, te rog, Luci, de la mine ţi-au rămas urmele astea. Ţi-aminteşti; eu te-am sărutat pe obraji chiar înainte ca tu să intri în sală...
Lucian: Cum aşa, mamă?!
Diana: Îmi pare rău, nu mi-am dat seama. Crede-mă, Luci, n-am vrut să te pun într-o asemenea situaţie neplăcută, în faţa celor din Comisie...
Lucian: Mamă, ştii ce poate însemna asta?!
Iulian: Vai, Diana, cum ai putut să faci una ca asta?
Diana: Regret, n-am vrut.
Iulian: Lasă, Luci, va fi bine! Orice ar fi...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!