Ştii tu

Ştii tu oare cât de mult a trecut de ieri
de când ploaia mi-a înămolit pădurea
Oare ştii de ce pleci în fiecare vineri
şi lunea e un film remember pe trei zile
Bănuieşti oare că lumea asta e atât
de strâmta şi tăcută fără tine
fără zgomotul străzilor tale
fără drumul, luminişurile tale
Fără telefonul
sunând ocupat uneori,
Oare ştii?

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violenţa domestică

Stii tu oare cât te doare
Când o palmă oarecare
Te loveşte-n grabă mare?
Ştii tu oare că Ionică
Ia exemplul fără frică
De la Ion si dă-n amică?

Laşitate, răzbunare,
Animalic-retardare,
Violenţă-ncrâncenare,
Toate aspru pedepsite,
Fără stres, puţină minte
Rezolvarea-i in cuvinte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale. Să ştii că tot ce închipuieşti este realizabil şi se face direct proporţional cu încrederea ta... De ce te fereşti oare să stai de vorbă cu tine însuţi, descoperindu-te astfel un perfect zeu?

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te...

ştii tu oare cât eu TE...?
te ador şi tocmai ce
ies viori din cântece
fluturaşi din pântece
ştii tu oare cât eu te-am
te-am sculptat icoană-n geam
frunză verde tam nisam
cuib prin somnul tău eram
ştii tu oare cât eu cât
ţi-adormeam şirag la gât
şi mai mult mai mult de-atât
din prezent pânâ-n trecut?
...
din prezent pânâ-n trecut
şi mai mult mai mult de-atât
ţi-adormeam şirag la gât
ştii tu oare cât eu cât
cuib prin somnul tău eram
frunză verde tam nisam
te-am sculptat icoană-n geam
ştii tu oare cât eu te-am
fluturaşi din pântece
ies viori din cântece
te ador şi tocmai ce
ştii tu oare cât eu TE...?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seth: Să te ating... să te simt. Să te pot ţine de mână în clipa asta. Ştii ce înseamnă toate astea pentru mine? Oare ştii tu... ştii cât de mult te iubesc?

replică din filmul artistic Îngerul păzitor
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana, personajul nici măcar nu realizează că părerea lui în faţa Infinitului este de râsul curcii. Oare pe cine interesează părerea unei iluzii numită cu grandomanie "eu"? Cu siguranţă nu pe Dumnezeu. El va dizolva orice individualitate, ca orişice părere. Eşti atât de simplu! Oare cum de nu vezi că tot ceea ce crezi despre tine, ştii sau "îţi aparţine" este încătuşare, nu libertate?! Tu nu ai fost născut vreodată, eşti fără formă şi atunci ce ştii, ce ai, ce crezi, ce posezi? SPUNE-MI UN SINGUR LUCRU CARE SĂ FIE "AL TĂU" FĂRĂ CA MAI ÎNTÂI TU SĂ-L FI FURAT CU NERUŞINARE DE LA MINE?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare, de ce?

în fiecare zi există o altă zi
şi-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni şi nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuşi Dumnezeu

e un spaţiu rezervat şi nu insist

traversez singurătăţi şi învăţ
cum se moare
în înţelesul meu
un răsărit fără margini
şi fără intersecţii

oare de ce se moare fără ca timpul
să-ţi îngăduie
să te cunoşti pe tine însuţi?

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consideră că timpul este singura ta resursă limitată. Nu-l mai pierde, nu-l irosi pe nimicuri, pe suferinţe inutile, pe compromisuri. Te simţi plictisit şi blazat? Nu ştii cum să îţi omori timpul? Cum s-ar schimba asta dacă ai şti că mai ai doar câteva zile de trăit? Visează, fă-ţi planuri măreţe şi investeşte-ţi timpul în ele. Trăieşte în aşa fel încât fiecare zi să conteze. Oare chiar nu vezi că viaţa ta are o durată limitată? Clipele trec, zilele trec, anii trec în timp ce tu îţi pierzi timpul fără să te bucuri de viaţă. Ai timp destul pentru visurile tale deoarece fiecare pas pe care îl faci în direcţia lor este un timp câştigat. Orice clipă irosită este un timp pierdut din durata limitată a vieţii tale. Eşti tu oare conştient de asta?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare!?

Oare sinceritatea şi demnitatea, ucid?
Oare gândurile bune şi loialitatea, ucid?
Oare lupta pentru binele omenirii, ucide?
Oare puterea Luminii şi a dreptăţii, ucide?
Oare dorinţa de a trăi toată lumea bine, ucide?
Oare dorinţa de libertate, ucide?
Oare credinţa pentru cei pe care-i iubesti, ucide?
Oare inteligenţa folosită în scopuri bune, ucide?
Oare puterea de a spune lucrurilor pe nume, ucide?
Oare sinceritatea şi bunul simţ, ucide?

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Oare de ce simt cum fiecare bătaie a inimii tale..
curge prin mine..
impletindu. şi freamătul
cald, alunecos..
in sângele meu..
Si parca răsuflarea. ti,
e prelungirea răsuflărilor mele....
Iar atingerea gândurilor tale,
văpaie în mine naste..
Oare de ce când tu plângi
lacrimile curg pe obrajii mei,
iar când te simt zambind
ochii mei sclipesc şi am zâmbetul larg
şi senin...
Oare din senin?
oare aşa se leagă ombilical sufletele?

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirarea unui gând stingher

Tu, suflet rătăcit, cum nu ştii, oare,
Că n-am plecat şi nu ne-am despărţit?
Sunt încă-n tine, viu, căci o plecare
Ar însemna pustiul de sfârşit.

Nu simţi privirea mea cum îţi măsoară
Plăcerea-n jocul noului sărut?
Nu ştii că te cunosc şi mă-nfioară
Toţi paşii tăi prin timpul ce-a trecut?

Nu te sfii de-acum! Din întâmplare,
Te mai privesc şi eu, la fel ca tine,
Dar nu cum te priveam, cu-nflăcărare;
Cred că-i dorinţa mea să-ţi fie bine.

Sunt doar un gând acum, ca o mirare
Prin gândul tău Dar ştii. Oi ştii, tu, oare?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare

Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simţi?
Şi de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aş putea privi?

Fără trup oare tot eu aş fi?
Aş avea aceleaşi amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?

Stau nopţile şi mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viaţa asta e doar un test?

Când firul vieţii brusc s-a rupt,
Luminile uşor sau întunecat
Şi toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?

Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuţi,
Oare pentru altcineva ar mai conta?

poezie de Ciprian Ionuţ Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur că ştii atât de multe lucruri despre familia noastră dar oare nu te oboseşte atâta cunoaştere, nu simţi că te sufocă chiar acum această deşertăciune. Şi asta o spune tocmai nevoia ta de a vorbi despre ea? Este inevitabil, nu ai observat asta? Cu cât ai mai multă cunoaştere cu atât depresia care o tragi după tine este mai mare. Dacă am ştii cu adevărat ceva despre "familia noastră" care este de fapt întreaga lume am renunţa la deşertăciunea cunoaşterii şi ni l-am dori cu adevărat pe Dumnezeu. Oare cum de nu putem vedea că umbră şi vis este lumea aceasta? Doar dă-i lui Dumnezeu primul loc şi atunci întreaga deşertăciune va dispărea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare pot fi eu...

oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roşu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?

Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice şoapte?

oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?

oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?

oare pot fi...
clipa din căuşul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?

oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu ştiu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat de mult?

Cât de mult mă caut?
Oare tu ştii?
Oare eu ştiu?
Mă caut în mine,
Mă caut în lume,
Vreau să-mi ştiu existenţa.
Vreau să-mi simţi prezenţa,
Oare greşesc?
Fiindcă IUBESC?
Chiar de am răspuns,
Îl mai ţin ascuns,
Căci ştiu că e bine,
Să-l ţin pentru mine.
Voi fi fericit,
Cât sunt pe PĂMÂNT!
Chiar de mă condamni,
Nimic n-o să sfarmi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dar ce-ar fi viaţa fără vocea ta blândă?
fără parfumul tău de floare de câmp?
fără buzele tale ce vestesc cerul cu tot cu primăvară?
ar mai îngheţa oare pământul sub pântecul lunii?

fă-ma una cu mângâierea

pregăteşte-mă de tăcere, căci mâna ta
are formă
de cruce şi ramă

priveşte
cât pot dura în tine

ţi-ai gasit
un călău
care îţi demonstrează legendele
şi te povesteşte

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu oare ...

Ştii tu oare

ce mă doare

când nu-i soare?

Mă doare

când văd cum moare,

moare om şi moare floare.

Moare sufletul în om,

moare şi poama în pom.

Moare tot ce este viaţă,

Planeta Pământ îngheaţă.

Îngheaţă întregul Univers,

haosul este imens.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se dă pe faţă, fără ca să ştii cum, şi te duce fără ca să ştii unde.

Ioan Slavici în Mara
Adăugat de Marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul vieţii... luna

De ce să pleci când n-ai habar
Că viaţa e prea dură?
De ce să pleci când e-n zadar
Pe drumul fără lună?
Căci viaţa e un sentiment
Nu e o faptă-n sine,
Iar gândurile toate reci
Le uiţi când vin la tine.

Chiar dacă sari peste greşeli
Sau treci direct prin ele
Din viaţa asta făr' de legi
Tu chiar acuma poţi să pleci,
Iar luna va rămâne.

Şi tot aşa, privind în jos
Să mergi în alte locuri
Crezi oare că e mai frumos?
Că alţi-ţi vor norocul?

Priveşte-n sus şi stai mai drept
Căci luna e deasupra
Şi lupt-acum,
Şi stai pe veci
În viaţa asta fără legi
Şi fără de nimic.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă

Ştii tu de ce vântul,
Când seara e-un zvon,
Pădurii-i dă cântul
Şi-i ţine ison?

Ştii tu ce murmură
În vorba lui iar,
Când unda sa pură
Se duce-ntr-o doară?

Porumbul sălbatec
De ce ciripeşte,
Când stă singuratec
Şi-n rouă trăieşte?

Micuţo, ştii oare
Când clopotul sună,
Ce spune spre soare
C-un ton fără strună?

Şi de ce suspină
Zefirul pe lac?
Ce spun – spre lumină –
Îngerii, când tac?

Natura în şoapte
Adesea cuvântă,
În zi sau în noapte
Iubirea-n ea cântă!

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

OARE VA MAI EXISTA?

În noul an eu am intrat
În suflet cu tine,
Dar iată, azi tu m-ai uitat,
Uitând total de mine.

Inima de-acum îmi bate
În ritmu-i sacadat,
Dar tu eşti foarte departe
Oare ce s-a întâmplat?

Nu-ţi mai pun noi întrebări
Tu răspunsuri le găseşti,
Printre grele încercări
Fără mine tu trăieşti.

Iubirii mele dau tribut
Asta este soarta mea,
Aş mai vrea un început
Oare va mai exista?

Am rămas singur pe lume
Fără tine sunt mai trist,
Nu mai am nimic a spune
Iată tac, nu mai insist.

Baia de Arieş Ianuarie 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!