Dulce asteptare
Mâinile tale albe odihnindu-se pe umerii mei
În dansul nașterii noastre,
Copaci înlănțuindu-și rădăcinile
Pentru ca ramura să le fie mereu una
Nu te caut, nu te strig, nu umblu nebun
Prin beția nopții!!!
Nici măcar pe mine nu mă mai caut
Disperarea îmi adoarme în brațe,
Mică, neștiutoare,
Cu trupul căutând căldură prin sângele
Adormit în venele mele;
Singurătatea nu poate fi niciodată
Doar a unuia singur.
Nu plâng, aștept doar.
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Te-aș iubi...
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi cum știu doar eu,
ca pe-o floare de aloe,
ca pe însuși Dumnezeu
strig în noapte, strig sihastru,
strig la lună și la cer,
o dorință cu albastru
totul este efemer
zorii plâng și mă ascultă,
plâng și eu în ton cu ei,
sunt o flacără prelinsă,
luminez tristeți de ieri
totul e învolburare,
totul tulbure le văd,
caut o rază, încântare,
caut prin pomi doar frunze verzi
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi, cum te-aș iubi,
te-aș iubi de bunăvoie,
dacă vrei, pentru că știi...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
pereți întunecați
în patru colțuri, mă împart
cu palme ating ce nu pot vedea
caut în ei sunete trecute
cobor, căci au fost dărâmați
de privirile mele
caut orizonturi în praful rămas
degeaba mă zbat
a fost încăperea mea, numai a mea
în mine sunt pereții mei
și vreau să mă ating, pe mine
mâinile se întind în van
prin zbatere zadarnică, căutând
păiajenul din colț uitat
uscat de vremea trecută
îmi amintesc ce nu sunt astăzi
țesătura lui este peste ochii mei
o plasă veche, îmbătrânită
de pleoape strivită
lovesc pereții mei
dar ei nu mai există
a rămas doar întunericul din mine
ce palidă lumină întinde
spre tunelul luminii albe
poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să judec frunzele
niciodată nu caut vinovați de toamnă
nici mustul nici gutuile
nici nucile de sub covorul galben
nici brazda sub care doarme pâinea
poate inima
în mod cert bătăile inimii mele sunt vinovate
nu numai de toamnă
ci de toată trecerea vieții
poate și pleoapele
când despart visele în clipe
nu pot judeca nici moartea
niciodată nu caut vinovați de efemer
nici fluturii nici floarea soarelui
nici măcar mișcarea de rotație
nici ziua
nici noaptea
poate doar inima
e vinovată de toate
chiar și de aceste cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasma nopții...
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
astept să curgă timpul mai alene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (septembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Te caut,
Te caut în sinele meu.
Nu te caut
Prin oraș,
Pe stradă,
Pe la altă adresă,
Pe aleea din parc,
Prin alte paturi,
Prin case conspirative,
Eu te caut doar în mine,
În sinele meu
Când mi-e dor.
Chiar dacă m-ai părăsit de mult,
Eu te găsesc mereu,
Mereu acolo te am,
Într-un ciob de inimă frântă,
Într-un cuib de fântână,
În inima pietrei din inimă,
Într-o cazemată a sufletului,
Necucerită,
Unde te-am refugiat
De potrivnicia vremurilor,
De zgomotele sociale,
De otrava cotidiană,
De toaca care bate...
Mereu ești acolo și mă aștepți
Cuminte,
În sinele meu,
Triunghiul dintre
Inimă, minte și suflet,
În firida tăcerii,
În cicatricea veche,
Din vremea când mi-ai rupt inima,
Să te poți ascunde acolo,
Ca să te pot găsi
Doar eu...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
iubire,
te caut în noapte
în clipe ce dor
tu n'ai să vii sau poate o să vii
în toamne reci, târzii
tu n'ai să fii doar un sărut
mereu neînceput, ca la început
eu iți aduc un strop de vis
nu, nu-ți cer nimic
din șoapte line, cristaline
țes o scăriță către cer
să duc, să duc spre stele
iubirea, visurile mele
mă vor privi întrebător
unde e ea
ea dorul tău
șoaptă fierbinte de amor
am smuls un ciob din lună
să scriu pe trupul tău povești de dor
din lacrimi de iubire pictez un râu într-o privire
nu ai băgat de seamă, atunci
priveai un zbor de cuci, prin lanurile vieții și prin lunci
în seri târzii cobor pe malul unui râu
să caut chipul tău
în clipocitul stropilor de dor
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasma nopții
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
mă simt cuprins de-o odioasă lene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (24 august 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet hoinar
Străbat pădurea ca pe o uliță a sorții,
Prin stânga trecerii mele infinitul murmură ușor
Aleg un semn între hotarul vieții și al morții,
Sărut cu palma frunzele calde, mi-e dor,
Dor de adâncire în limpezimea viselor,
(Copiii încă îmi strigă porecla prin sate)
Sau poate dor de frângerea aripii în zbor
Și de alunecarea cuminte pe spate
Coaja copacilor îmi învelește umerii goi,
Le strig păsărilor întruna, fără să obosesc,
Nu coborâți, nu, o să vin eu la voi!
Și râd, râd păsărilor mirarea, clipesc,
Dar nu pierd nimic din ceea ce se întâmplă,
Gleznele mi le afund sălbatic prin rădăciniș,
Dă-mi păpădia ta iubito, așează-mi-o pe tâmplă,
Cât de dragi îmi sunt greieri ascunși prin măcriș!
Da, așa sunt zilele fără de care nu sunt eu.
Ceasul a adormit demult, acuma tace,
Doamne, hai mai aproape de sufletul meu,
Hoinărește-l Tu și apoi, adoarme-l în pace
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești singur
Adie vântul prin părul meu
Roua rece spală umerii goi
Eu numele tău îl strig mereu
Gândul doar răsună între noi
Aminteste-ți de zilele fierbinți
Flacăra iubirii ardea în noi
Inimile calde, sufletele cuminți
Suflete fericite fără de nevoi
Într-o zi ploioasă de neiertat
Urme ai lăsat în sufletul pustiu
Zidul nostru atunci ai sfrămat
Te caut oriunde și fară să stiu
Acum scrisoare eu am primit
De la înaltul cerului stăpânul
Tu esti bine si soată ți-ai găsit
Usor cum trece fulgul pârâul
De este adevărat, uită de mine
Nu răspunde când eu te strig
De tu esti singur și nu ti-e bine
Mă lupt cu morile de vânt, înving
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori
uneori cobor pe trepte de mine
săpate în trunchiul sufletului meu
uneori caut cu greu cuvinte
ca să pot pansa ce răni am eu
uneori mă simt o carte veche
cu file galbene încruntate
mă dor cuvintele ce le duc mereu
căci nu sunt nici atunci
nici acum... departe
uneori poate sunt lumină... sunet... învățare
cu clipe de suflet ce trec pe lângă ale mele amintiri
văzduhul pomul cerul aripa de soare
trec toate încolonate și eu aștept mereu
străin cu mine prin tine am ajuns uneori
și acum cobor cu capul în sus spre mine
iar treptele nu se mai termină-n jos
în spate rămânând doar o vagă amintire
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul și eu
Clipa-i deschisă,
Dar el prea rebel,
Se vrea el stăpânul:
El și doar El!
Mă-ntorc să-mi văd locul
De altă dat,
Îl caut cu ochii,
Dar nu-i! A plecat!
Un altul ca mine,
Precum eram eu
Ori ca și tine,
Acum e și el!..
Și-acum ce-mi rămâne,
Încotro să apuc?!
Voi merge înainte:
Un nou început!
La drum caut rostul,
Înainte pășind,
Să înving vagabondul
Din mine, oricum!
Ah, timpule, timpule
Nevăzut ca oricând!
Mă ia, mă grăbește!
Ce timp nebun?!
Nu vrea să asculte
De mine! Doar El
Stăpân se simte!
Sunt eu mititel?
Și-mi caut iar locul,
Al meu, de altă dat'!..
El râde și-mi spune:
E ocupat!
Ce vreme străină,
Ce timp mișel?!
Eu sunt doar Omul,
Cine e el?
Ce vreme secundă
Și ce timp nebun?!
El știe de sine,
Iar eu urc în drum!
Nici nu mă întreabă:
Ce caut, ce-am vrut?!
E mândru de sine,
De necrezut!
Am vreme, mai spunem!
Acel timp grăbit
Mă învârte pe mine!..
Eu caut Un timp!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Te caut încă printre flori,
Prin colțul ierbii care plânge,
Iar pe cărare se răsfrânge
Iubirea noastră prinsă-n nori.
Prin ploaia frunzelor ce mor,
Un dor nestins de tine crește
Și-n piept, subit, îmi înflorește
Un țipăt tainic de cocor.
E prea târziu să uit ce simt
E prea târziu să-alung dorința
Și-n ochi îmi scrie neputința
Un cod cifrat cu ce resimt.
Iubește-mă din nou un ceas,
Cum te iubesc eu în tăcere
Și fă-mi din clipe giuvaiere,
Să simt iubirea-n orice pas.
Am alungat al nopții cânt,
Iar toamna geme în apusuri
Și ploaia-nalță-n ambitusuri
Doar uragane prin cuvânt.
Primește-mă în brațe iar
Și dăm balsamul dezmierdării,
O noapte-n brațele mirării,
Să-ți simt iubirea ca pe-un dar.
Te caut încă pe cărări,
Prin ale toamnei lăicere,
Prin ale vântului unghere,
Dar între noi se țes doar mări...
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminți
dumnezeiești
neîncepute
chiar
ca fructele date în pârg
uneori taci să nu le zdrobești culoarea
cu un cuvânt
poate că greșești
sau poate că nu
și eu te ispitesc
aruncându-ți în minte gânduri
despre care nu aveai habar
m-aș bucura să tresari când versurile astea
vor trece prin lentilele tale
ca mărgelele prin firul subțire
sau ca stropii de apă pe buzele arse
dar nu se va întâmpla nimic
nici măcar o așteptare
nu aștept
nici măcar o tăcere
prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminți
dumnezeiești
eu nu
eu nimic
nu pot să fiu începutul zdravăn
în care ne simțeam
minunat
și nici soldatul ucis
eu nu
eu nimic
m-aș bucura să te rogi pentru mine măcar
în miezul nopții
când îmi strâng neputința în cercul de foc
și visez că tinerețea ta
mă frământă mai mult
decât o poezie nescrisă
prin lentilele tale oamenii nu au nimic în comun
cu iluziile
sunt cuminți
eu nu
eu nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Vrajă?
Cum ai trecut prin ochiul de furtună,
prin liniștea aceea de mormânt
în care sentimente noi se-adună
la margine de sacru jurământ?
Ce vrajă m-a adus la tine-n brațe,
ce ierburi magice ai folosit,
cu ce cuvinte-ai vrut să mă înhațe
iubirea-n ritual bolborosit?
Nici tu nu știi? Cum, ești la fel, vrăjită?
Nu tu ești vinovata? Cine-o fi?
O fi o vrăjitoare mai vestită?
Există cineva ce poate ști?
Nu caut antidot, nu caut leacuri,
aș vrea doar să-mi explic: ce e cu noi,
cum de ne-am căutat atâtea veacuri
prin lumile rămase înapoi.
Vreau doar să știu ce e, să fac lumină;
de-i om, divinitate sau ce-o fi,
n-am să-l blestem, n-am să-i arunc vreo vină,
vreau, pentru vraja lui, a-i mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mereu m-am întrebat
câte coroane poate adăposti un spin
și cât am contribuit la cuiele Lui
am construit eu oare
în trupul meu suficiente umilințe?
am omorât suficienți prunci?
sunt gata
să caut darurile
ce le voi înfățișa
înaintea luminii
nu voi studia
noaptea din umbre
nici frigul din mine încă
doar sângele ce-avea
să se obișnuiască din iesle
cu mântuirea noastră
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrajă?
Cum ai trecut prin ochiul de furtună,
prin liniștea aceea de mormânt
în care sentimente noi se-adună
la margine de sacru jurământ?
Ce vrajă m-a adus la tine-n brațe,
ce ierburi magice ai folosit,
cu ce cuvinte-ai vrut să mă înhațe
iubirea,-n ritual bolborosit?
Nici tu nu știi? Cum, ești la fel, vrăjită?
Nu tu ești vinovata? Cine-o fi?
O fi vreo vrăjitoare mai vestită?
Există cineva ce poate ști?
Nu caut antidot, nu caut leacuri,
aș vrea doar să-mi explic: ce e cu noi,
cum de ne-am căutat atâtea veacuri
prin lumile rămase înapoi.
Vreau doar să știu ce e, să fac lumină;
de-i om, divinitate sau ce-o fi,
n-am să-l blestem, n-am să-i arunc vreo vină,
vreau, pentru vraja lui, a-i mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde să Te caut...
Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Și-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget și mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.
Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri și-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.
Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghițit durerea jumătate,
Ușa mi-e deschisa fără prag
Și la ușă nimenea nu-mi bate.
Unde să Te caut? Unde ești-
Prabușită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la ferești
Plânsul meu s-a înnecat în mare.
Și-a rămas doar scâncetul și eu-
Bol de apă limpede și tină-
Unde ești, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viața mea și mă alină...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Viața ascunde lumini și umbre
Nu am ascuns nimic din ce tu ești
Doar am sperat ca te vei întâlni
La fel de gol și trist.... timpul s-a scurs
Tu ai apărut ca un mag in lumina,
Perturbând credința pana la refuz,
Te caut, lumino, sa îmi cerni stelele
Adorm in liniștea de vis a nopții albe
Insist sa creez doar magie și viziunea
Va determina un comportament frumos
Caut tot ce ar fi mult mai frumos, duios,
Caut sa ascund lumina de intunericul crunt
Caut sa vibrez, sa asaltez magia pana devin un inger.
Cuprinzând florile in lumina duioasa a inimii.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
În puterea nopții, contemplând tăcerea,
Îi caut chipul rătăcind prin labirint,
Doar ea strângând-o-n brațe îmi aduce alinarea,
În Universul debordând, așa sunt eu... un suflet rătăcit,
O lacrimă, un zâmbet, o nesfârșită așteptare,
Un vers strigând - iubire vino de mă ia!-,
Aștept surâsul tău să lumineze cerul,
Sunt tot ceea ce simt, vreau doar să fii a mea.
Așa te simt pe tine suflet cald...
În ecourile vocii tale mă pierd, nu vreau să fiu găsit,
Un înger să fiu, aș vrea să cad...
Să devin muritor și să te fi iubit.
Întorc o filă a sufletului meu,
Umplu un gol, așternând emoții pe-o hârtie,
Nu te-am ținut în brațe, dar mor de dorul tău...
Făra tine versul n-are niciun rost.
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Prin pustiu
pășesc prin timp
rătăcit pe aleile sufletului
caut ceva, caut demult
ce nu găsesc nicicând
un ceas bate
tic-tac
în trista cetate
ce pot azi să fac
e viata, e lumina
nu, nu
e doar o veșnică minciună
eterna, fascinanta minciună
pătrunde adânc în noi și în toate
în noapte, pe furiș și pe la spate
așa nu se poate
și totuși trece, toate trec
sau se petrec, mai departe
aici, nu în altă parte
stau pe un ciot de țărm, de viață
plâng, mă plâng
privind pustiul omeniri pe acest pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!