Ruga celui de azi
Am învățat în mersul ăsta pământesc
Să spun omului în față și pe nume,
Dar uite, când se-așteapt-un te iubesc!,
O liniște amară coboară peste lume,
Un rânjet se deschide peste copaci, și tac!
Ce-nseamnă tresăririle din noapte?...
Un nod se strânge gheară în stomac,
Prin minte se scutură ideile coapte
Sub raze de Lună plutind peste vreme,
Oprește-mă Doamne o clipă cerească
Și schimbă-mă Doamne din lut ce se teme
În suflet alt suflet știind să iubească.
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre lut
- poezii despre idei
- poezii despre declarații de dragoste
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Apus
Peste iazul de sub sălcii
Cocorii au pleca în bejenie,
Seara stelele s-au adunat la vecernie.
Peste mormintele noastre
Fruntea sfărâmată a serii
Ne-aduce aminte de zilele învierii.
Peste zidurile albe ale cetății
Sub arcuri de gânduri
Urcăm călători spre miezul nopții.
Cade purpura nopții peste tot,
Fruntea înnoptează sub clarul de lună,
Doamne, ce toamnă nebună...
Semne, gânduri și stele se-ascund rebele
În iazul de sub sălcii adormit,
Doamne, ce mult te-am iubit!
Peste deal s-a făcut toamnă,
Peste suflet primăvară,
Peste gândurile mele
Trece-un cârd de rândunele,
Unde fugi, Doamne, cu ele?...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre gânduri, poezii despre zile, poezii despre toamnă sau poezii despre somn
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu tot alaiul ei încântător de viață,
Scăldat în pacea liniștii de dimineață,
Și în parfumul florilor, miracol divin,
Sub bolta cerului senin.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu tot alaiul stelelor aprinse în sclipiri de noapte,
Altoi scăldat în vrăjile iubirii, sfinte șoapte,
Raze poetice pe tâmple verzi sau coapte,
Așa cum neîncetat mi-am dorit.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Și bucuria fericirii împlinită în vis real, frumos,
În rânduri altruiste împarte versul poetic,
Printre oameni cu caracter mărinimos,
Să fie viața imn armonios.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet!
Cu toată simfonia viselor de zi și noapte,
Buzele florilor să mă sărute sub nobile fapte,
Destinul meu liniștit, în marea de oameni,
Fie înțelepciunea dorită în realizări înalte.
Sădește-mi, Doamne, primăvara în suflet,
În fiecare zi și în fiecare clipă a vieții mele,
Să nu îmbătrânesc nicio clipită,
În hamacul nepăsării cu vise amorțite și grele.
Primăvară ești tinerețe, iubire și speranță,
Bucuria în floare, pe orice cărare,
Ești o Julietă fericită în raze de soare,
Ești muză poetică, fermecătoare.
poezie de Valeria Mahok (17 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre primăvară
- poezii despre flori
- poezii despre fericire
- poezii despre dorințe
- poezii despre înțelepciune
Dincolo de zare
pășeam sub strașina cerului
degetele gânditoare peste lacrimile lumii
așezând cuvântul din humă
pe crucea de zări
fluierul suna trist la ceas de uitare
dansam peste pietre încinse
căutând pasul într-o îmbrățișare
în zori am pășit în biserici de suflet
ștergând dureri la intrare
plouase mult peste culmi de tăcere
pana aluneca peste raze sfâșiate
durerea creștea, tot creștea
în valurile orizontului
udând țărâna străbună
din lut ciopleam clepsidre de suflet
în eternul cânt peste ape
purtam în ochi doruri despletite
cu rădăcinile înfipte în humă
zidind altare din petale de zări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre durere, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre religie, poezii despre ploaie sau poezii despre dor
Suflet fără chei
De atâtea ori când mă plimb pe alei,
zăresc câte-un suflet fără chei
ce-n umbra trupului se oglindesc
strigătele sufletului pământesc.
Ochii, sunt și ei niște ruine
osândiți de grija "cea de mâine"
pasu-i grav, apăsător,
ca de plumb el călător.
Strigătul străbate zarea,
zvârcolind în chinuri marea;
liniștea a apus de mult
peste alei, peste pământ.
Suflet drag, pierdut de chei,
caută-ți a ta făclie
nu mai rătăci într-o lume
făr' de soare, făr' de nume.
poezie de Adriana Monica Burtea (13 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adriana Monica Burtea despre suflet, poezii despre trup și suflet, citate de Adriana Monica Burtea despre trup și suflet, poezii despre viitor, poezii despre plumb, poezii despre plimbare, poezii despre ochi sau poezii despre Soare
Noaptea
Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume și sate
Prin vreme și flori, pe nori și terase
Se împleteștentruna, se coase.
Fără ace și lână și fire, fără mâini și degete dibace
Fără de sunet coboarăn uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară și trece...
Liniștită cu mantia târâș
Peste lună
Își adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniștita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Și-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de țară.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre sat sau poezii despre patriotism
Din toate, eu iubesc o mare
Doamne, ce spectacol străbate verdele din marea mea!
Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce i dansează în lut
Cu plete împletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.
Ea aduce mai aproape un cer atins de o vioară
Ca o simplă adiere când respiră frunzele.
Din privirea ei coboară anotimpuri de fecioară
Când zâmbește ca o ploaie ridicându și pleoapele.
Mă hrănește cu mareea ce îmi poartă visele
Străbătute de aroma picăturilor de rouă
Și apoi aduce verde sub petalele de stele
Până ce și îmbracă trupul în culori de lună nouă.
Se ridică fără margini și îmi scaldă tâmplele
Ca un orizont albastru ce mă îmbie nevăzut
Să înot în glasu i dulce aruncând cu orele
Modelat de universul ce are rang de început.
Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce i dansează în lut
Cu plete impletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre înot, poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre virginitate, poezii despre vioară sau poezii despre rouă
Amurg
Vălul de rubin
Apune
După creasta
Munților, încă o noapte
Se depune
Peste cuta
Frunților
Raze de safir
Pălite
Pe deasupra
Apelor,
Dorm ca gânduri
Ostenite
Sub miragiul
Viselor.
Fire de smarald
Topite
De arșița
Dorului,
Spun prin șoapte
Tăinuite
Zbuciumul
Amorului
Diamante împresoară
Ametistul
Cerului
Peste fire
Se coboară
Farmecul
Misterului
Noapte alba
Și senină
Peste lumea
Visului,
Și speranțe
De lumină
Peste noaptea
Plânsului.
poezie de Agatha Grigorescu Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre munți, poezii despre lumină sau poezii despre diamante
Clepsidra cu rugăciuni
Doamne Doamne ești acasă
ai spus să bat și vei deschide
deșertul lumii mă apasă
deșertul Doamne din cuvinte
Ai spus să bat că vei deschide
pustiul Doamne-i peste tot
și morții vai nu-s în morminte
e prea pustiu să mai suport
Pustiul Doamne-i peste tot
deșertul lumii mă apasă
și din genunchi te-nalți socot
că Doamne totuși ești acasă
Ai spus să bat și vei deschide
dar ceru-i vai tot din cuvinte
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre deșert, poezii despre cuvinte sau poezii despre acasă
Domni și doamne
Doamne, domnul Cer coboară
Stelele pe câmp să-și pască
Lângă sfânta lui comoară
Doamna Limbă Românească!
Doamne, trece doamna Artă
Peste domnul Labirint...
Domnul Râu, pe doamna Hartă,
Face tumbe de argint.
Domnul Dor, crescut departe,
Taie domnul Timp în două,
Doamna Carte-mi ține parte,
Când mă ninge doamna Rouă.
Doamne, doamna Gladiolă
Îmi irigă domnul Sânge,
Domnul Gând mă dă-n gondolă,
Domnul Nor în palme-mi plânge.
Doamna Ploaie-i rugăciune
Peste domnul Spic de rasă,
Doamna Ramură ne pune
Domnul Măr pe doamna Masă.
Peste veri și peste toamne,
Domnul Clopot bate iarăși...
Domnii-acești și-aceste doamne
Sunt eternii mei tovarăși!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre sânge, poezii despre sfinți sau poezii despre râuri
Adio-ți spun...
Adio-ți spun, acum când lacrima mă doare
Și mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreț m-au ars, m-au pârjolit!
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și frigul peste suflet e-un viscol nesfârșit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Și mor și te iubesc, deși m-ai amăgit!
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
Mă duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârșit!
Adio-ți spun și plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape să te știu,
Te rog numai să uiți cât încă nu-i târziu,
Că am sa te iubesc oriunde o sa fiu!
poezie de Dorina Omota (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre sfârșit sau poezii despre aripi
Lumina
bat la poarta diminetii
smulg ganduri si le lepad din mine
fac o curatenie generala in interior
fiecare pata sta prinsa de
suflet
cu pioneze
vreau sa extirp orice pacat
insa doar tu Doamne poti
sa-mi stergi din suflet
tot intunericul
te rog Doamne
adu lumina ta peste
sufletul meu.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margini de suflet
La margini de suflet aștept uneori
Cuvântul cuprins în aromă de tei,
Să-l simt cum pătrunde în mine prin pori
Să facă să sară din inimi scântei,
Răcoarea pădurii o simt peste trup
Iar păsări îmi cântă cât pentru un an,
Departe de lume aștept să erup
Să fiu ciocârlia ascunsă în lan,
La margini de suflet se-adună tăcut
Tot dorul rămas suspendat peste cer,
Dorește să treacă pe podul de lut
Să scape de stânca crăpată de ger,
Rămâne iubirea purtată de vânt
Prin timpul ce curge departe, prin zări,
Când teiul își urcă aroma-n cuvânt
La margini de lume, la margini de mări.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre vânt, poezii despre stânci sau poezii despre păsări
Lumină din Rai
Lumină din Rai prin gânduri uitate
Și oameni cuprinși de-ale vieții păcate,
Tu, Tată Ceresc, nesfârșită iubire
Azi mângâi un suflet c-o dulce privire...
De-ar fi să spăl Doamne picioarele Tale
Asemeni Mariei sa capăt iertare...
Copilul de-altădată să te găsească iar,
Prin întuneric veșnic, te caut în zadar...
Cuvintele mele sunt reci și deșarte
Dar Tu, c-o mângâiere ce-mi cade peste pleoape
Mă ierți mereu Părinte și nu cunoști mânia
Când eu păcătuind, tot caut veșnicia.
N-am meritat o clipă, un strop de fericire,
Dar totuși l-am avut prin Sfânta Ta iubire,
Și mi-ai mai dat un înger... dar eu l-am izgonit
Cu-aceleași gânduri false din suflet ponegrit.
Lumină din Rai coboară peste noi
S-aducă iar căință, să vindece nevoi,
Atât că n-o vedem si ne pare în van
Dar ea e tot acolo, in fiecare an.
Fecioară adorată, din pântecele Tău
Se naște-Nvățătorul biruitor de rău
Se naște din iubire, din lacrimi ca de ploi
Și-ți mulțumim iar TATĂ, că ai grija de noi!
poezie de Andreea Palasescu (august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri sau poezii despre tată
Doamne, dac-ar fi să-i spun
Doamne, dac-ai vrea să-mi spui
cât de dragă-i sunt eu lui
mintea n-ar mai fi un chin
ci doar rouă-n pat de crin
știu că mi-e sărac cuvântul
când nu palmele-s veșmântul
ce-i îmbracă trupu-n noapte
în strânsori cu voluptate
Doamne, plouă-mi gând decis
peste tâmple-n păru-mi nins
varsă-mi har și-nțelepciune
doar atât, să-nvăț a-i spune
scriu cu fir de dor nebun
țesând șoapte ce nu-i spun
gura lui cum încă-mi este
anotimp, din timp poveste
Doamne, spune-i că nu plâng
lacrimă din ochi curgând
ci mă zbat într-o căință
dezmierdând cu neputință
știu că-n consacrată vină
sorții i-am fost rădăcină
da-n copacul dat în floare
simt tulpina cum se-ndoaie
Doamne, fă-mă doar ce știi
că mi-e dat, să-i pot a fi
nici mai mult și nici puțin
cât din dragoste mă-nclin
fă-mă, Doamne, rază-n zori
să-i strecor lucirea-n pori
și din pielea-i ca mărgeanul
să sorb, Doamne, tot aleanul
Doamne, sunt ce m-ai făcut
cuget viu c-un chip de lut
port lumină-n ochi candoare
doar că-n piept inima moare
și-atunci Doamne, fă-mă glas
scoate-mi șoapta din impas
fă-mă foc, și dor, și ploaie
ia-mi tăcerea ce-nconvoaie
Doamne, dac-ar fi să-i spun
cât aș vrea să-i fiu surghiun
i-aș picta în ochi, poeme,
fără vers! de vers se teme
spune, Doamne-n câte porți
cumpănind astfel de sorți
ai pus lacăt ce n-au cheie
pentr-un suflet de femeie?
Doamne, dezrobește-mi firea
nu-s poet da-mi știu menirea
cât să știu că, prin cuvinte,
îl iubesc! sfințind aminte!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre versuri sau poezii despre sărăcie
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme și vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
prin poezii orfane și fără pic de duh
ce și-au găsit cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc uitarea sub umbrele opace
aduse peste noapte de vântul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
Îndată și tăcerea se-așterne, ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani sau poezii despre sărut
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme si vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
din guri neostenite, dar fără pic de duh,
ce-și caută cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc tăcerea în umbrele opace
aduse peste noapte de visul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
Îndată și tăcerea se-așterne..., ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 11.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde
Biciuiește, Doamne, dracii!
Oh, biciuește-ti dracii, ori ia-i cu Tine, Doamne!
Căci de o vreme-ncoace mi-e-n suflet înnorare
Mi-e inima beteagă și nu am nici un rost,
Cu fiecare clipă eu nu mai sunt ce-am fost.
De-atâta supărare, cu nepăsări, vezi bine,
Te-aștept... Neortodoxe căi se deschid spre mine.
Se scutură de vise și taină lumea mea,
Eu îngenunchi zadarnic și cad în fața Ta.
Înlănțuie oștirea de diavoli! O supune!
Tu, cel Atotputernic peste pământ și lume!
Eu nu cunosc lumina, trăind doar în păcat,
În patima lumească de-un timp m-am îngropat.
Supune-i și-i ucide! Îngroapă-i în genuni,
Căci mi-au făcut viața rug de deșertăciuni,
Iar mie, Domne, iartă-mi greșeala de-a lucra
Când nu mai cred în Tine, doar împotriva Ta!
Și dacă-s fiu de diavol, arată-mi calea dreaptă
Și fă-mă peste timpuri cioplită vieții piatră!
Dă-mi voce spre a plânge să smulg eternitatea
Fiu veghe suferinței și tihna-n timp ce moartea,
Din lacrimi împletească năframa de lumină,
Să fiu în întuneric beteală. Și divină,
Să curgă peste mine, din nou, iertarea Ta!
Oh, iartă-mi, iartă-mi, Doamne și nu te mânia!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre voce sau poezii despre supărare
Nu ne fi, Doamne, străin...
Doamne, înaintea ta,
Nu suntem demni de a sta,
Când păcatul ni-i prea greu,
Și-n suflet avem un șteu.
Asta simt, asta și spun,
Când cu vorbe de nebun,
Te împroașcă cu noroi
Câte unul dintre noi.
Dar Tu știi, Doamne, Tu știi,
Că suntem ai Tăi copii
Deși viața uneori,
Ne împinge la orori.
Și alunecăm atunci,
Spre întunecimi adânci,
Iar la tine revenim,
Când doar de durere știm
Și mă rog la Tine iar,
Pentru cei ce n-au habar,
Din ce cupă cu venin,
Beau puțin câte puțin
Uitând că astăzi trăim,
Dar mâine? Unde-o să fim,
Dacă Tu ne vei certa,
Și ne vei îndepărta.
Greșim, Doamne, da, greșim
Dar uite cum ispășim,
Când doar boală-i peste tot
Și nu-i niciun antidot...
Pune-Ti mâna iar pe noi,
C-avem lacrimi în șuvoi,
Și-i paharul mult prea plin,
Nu ne fi, Doamne, străin!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre mâini sau poezii despre greșeli
Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!
și lumina pogorându-se peste toată această durere
întâi brațele
apoi picioarele
și la urmă ochii
fi-voi albă
ca o coală nescrisă
ca un zbor lin printre vulturi
"Cred, Doamne!"
iar tăria mea nu e în brațe
nici în picioare
sau în ochi
e în inimă
acolo unde Ți-ai făcut loc de popas
și din vreme în vreme
când durerea mă strânge
vii să îmi alungi demonii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre picioare, poezii despre vulturi, poezii despre inimă, poezii despre hârtie, poezii despre alb sau poezii despre ajutor
Preludiu de noapte
Picurate degete de apă.
De din alta noapte,
de din alt sărut,
când plutind pe frunze,
malul tau mă sapa,
si fiebinte-mi face,
marginea de lut...
miezul... astenut...
Din adanc de torsul
ghemul tau in grave
mute pe bolnave -
coardele-mi de dor -
Tremura in mine -
apele firave -
marea ta intreaga -
sa imi bea -
din zbor -
Picuri, picuri, picuri,
ca o noapte-n noapte,
de pe buza zilei -
pe-ale mele-n zori,
cate necuvinte nu-mi atingi in soapte -
libere, aproape, - doi nemuritori
ce se sting in moarte...
si revin fuiori...
ape -
leganate...
peste maini de clape...
Fie-ti peste pleoape,
pleoapele-mi, usor...
poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre libertate sau poezii despre frunze