...

Clasicizate – prin repetiţie – trei puncte
Spre a nu fi citit (orgoliul!) fragmentar
Arhaice cruci negre, cuvintele defuncte,
Bocindu-le pe cripte nepoţii în zadar.

Să mi se-ngăduie, aspectul părând cinic,
De-a-mi proteja sofisticatele poeme
Prin platoşa-mi inexpugnabilă de critic...
Loveşte cu pumnalul, Brutus! Dar te teme!...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Octavian Soviany
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Macii buzelor
şi-au ofilit cuvintele
în puncte, puncte...
negre între noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

În clipele de-amor defuncte
Mă abţineam pân'la un punct,
Pe urmă, însă, puncte... puncte!

tristih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evaluare între Titu şi Titan: ajutându-l pe Eminescu, doar 10% vestitul critic a fost Maiorescu; în rest, 90%, urmărindu-şi interesele politice, ca un cinic (uneori involuntar) furnizor de necazuri, s-a dovedit a fi... Minorescu!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 10

Pumnalul vorbei aspre-n piept pătrunde
Loveşte crunt cu lama-i ticăloasă
Inima doare, rănile-s profunde
Şi doar nefericire-n urmă lasă.
Moartea nu vine să îşi ia obolul,
Căci seva vieţii încă e fierbinte
Şi cel rănit îşi joacă astfel rolul
Părând a fi la fel ca înainte.
Trupul e teafăr, braţul e puternic
Chipul e mândru, zâmbetul nu piere,
Însă pumnalul a lovit netrebnic
Şi sub glazură este numai fiere.

Rana trupească vrea tămăduire
Cea sufletească cere doar iubire.

poezie de Octavian Cocoş (7 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct, adică moartea. Puncte, puncte: eternitatea. Şi semnul lor prevestitor: virgula, căreia i se mai spune şi... coma.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ore încătuşate

De ce azi-mi pare ieri
azi un mâine întârziat
mâine un ieri anunţat..

În ceasul soartei-nsingurat
sunt un ac cu aceleaşi puncte
prebizibile şi defuncte
mereu in vorbe de puncte, puncte
întâlnite la nesfârşit
în acest spaţiu spăşit
timpului cu repetate
ore de ieri încătuşate
de societate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbele esenţiale ale Bibliei, cu o frecvenţă covârşitoare, sunt "a iubi" şi "a nu te teme". Dar ce-aţi zice de o combinaţie complexă: "a nu te teme a iubi".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

repetiţie

Repetiţia este mama pleonasmului.

definiţie aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ceea ce lipseşte la Şcoala voastră, îmi spunea un prieten, este spiritul critic. Fără spirit critic..."
Ştiu, fără spirit critic nu se poate face nimic, fiindcă tot ce e bun se face cu spirit critic etc. etc. Ei şi?
Parcă de asta e vorba? Absurditatea spiritului critic e că vrea să preceadă, deci să fie independent de altceva. Cine contestă că trebuie să ai şi spirit critic? Dar restul interesează, nu el. E ca şi cum ai inventa frâna înainte de automobil.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din volburi arhaice, acele "sumani" din Târgu-Neamţului lui Creangă: ce tsunami de limbă veche!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

a nu trăi în zadar

A nu trăi în zadar. A nu trăi în zadar înseamnă a şti să dai vieţii pământeşti aspectul unei captivităţi cereşti.

definiţie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa iahturilor

Iahturile albe,
Iahturile roşii,
Iahturile negre,
Iahturile celor înfrăţiţi cu marea,
Înfrăţiţi cu vântul
Şi cu resemnarea ―
Iahturile vieţii
Ancorară-n port
Dimineaţa-n clipa când cântau cocoşii.

Iahturile albe ancorară-n dreapta,
Iahturile roşii ancorară-n stânga,
Iahturile negre ancorară-n mijloc.

Iahturile albe aduceau cu ele
Cântece şi-ovaţii,
Marşuri triumfale,
Pilde de-ndrăzneală şi de vitejie,
Toată chintesenţa unei generaţii,
Tot ce cântă glonţul,
Tot ce scrie spada ―
Clipa ce-nfrăţeşte
Sângele cu ploaia,
Rana cu zăpada.
Iahturile roşii aduceau cu ele
Vaiete şi lacrimi,
Flamuri sfâşiate,
Scuturi găurite,
Săbii ruginite
Şi armuri pătate
De noroi şi sânge,
Şi figuri schiloade,
Mute
Şi-ncruntate ―
Mute ca sentinţa luptelor pierdute,
Triste ca fantoma gloriei defuncte.
Iahturile negre aduceau cu ele
Liniştea deplină,
Miros de tămâie,
De făclii de ceară
Şi de flori funebre,
Pe catarguri două flamuri lungi de doliu
Şi pe bord stigmatul stinsului orgoliu.

Dar după trei zile
Şi după trei nopţi,
După trei apusuri
Şi trei răsărituri
Iahturile negre morţii-şi debarcară;
Pe când cele albe
Şi cu cele roşii
Ancorele grele greu le ridicară
Şi din port plecară
Dimineaţa-n clipa când cântau cocoşii.
Încotro?
Spre care ţărmuri depărtate?
Încotro?
Spre care zări însângerate?...
Încotro?
Spre care lupte-apropiate?...
Unele spre dreapta,
Altele spre stânga,
Iahturile vieţii iarăşi au pornit...

Dar în largul mării
Iahturile albe
Şi cu cele roşii,
Iahturile celor înfrăţiţi cu marea,
Înfrăţiţi cu vântul
Şi cu resemnarea ―
Iahturile vieţii
Naufragiară
Dimineaţa-n clipa când cântau cocoşii!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea ne-a ieşit în cale aşa cum apare, ca din pământ, un asasin pe o ulicioară întunecoasă, şi ne-a răpus pe amândoi dintr-o singură lovitură. Aşa loveşte fulgerul, aşa loveşte pumnalul.

Mihail Bulgakov în Maestrul şi Margareta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declamă marea
În regim de furtună
Poeme arhaice

haiku de David Boia (16 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa rămasă

Zâmbind nepoţii
Trec peste brumele noastre
Mirosind a must
De tămâioasă.
Toamna ne ţine în chingile ei
Plimbându-ne umbrele prin case.

Nepoţii zâmbesc.
Nepoţii ne poartă iubirea.
Fermecători trecem prin amintire
Şi brumele se topesc aiurea.

Vinul curge în pahare de vis.
Noi râdem de clipa rămasă.
Pe creanga ruginie
Se aşează
Piatra de la coasă.

Vom tăia, nepoţilor,
Din rădăcină răul
Începând cu visul
Ce deschide hăul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitivul lung al îmbogăţitului cinic: a avea, avere; a fi, fiere.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariul cinic al păcatului: după ce-i ispitise, se pitise...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele frumoase sunt bijuterii prin poeme...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre păreri asistate

Şi totuşi prin păreri de vorbe cu ştirbire,
Se ţese spre un adevăr frumos.
Dar e nevoie şi de o prezenţă care ştie adevărul...
Ce prin iubire nu grăbeşte furtunos.

Şi din părerea mea... şi-a ta în părtăşie...
Se poate să obţinem cel mai bun cu rost.
Dar nici o clipă să nu vrem o despărţire...
Din ceea ce e pus prin cel mai minunat strălucitor.

Şi nu te sting când tot ce-mi dă e bine pentru tine...
Când nu te pot ghici nicicând prin gând de om.
E foarte mult... şi totuşi este doar o mie,
Din miliardul presărat în puncte hotărâte şi cu univers.

poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cinic

Un cinic este o persoană care poartă nişte ochelari prin care vede numai partea rea a lucrurilor.

definiţie aforistică de George Budoi din Dicţionarul cinicului (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!