Gânduri

Mă las în voia gândurilor
Şi nu se ştie unde ajung...
Sentimente-mi frâng
aorte rebele,
măsuri bătute în surdină...

Percepe cântec trist,
frumos...
Este un anotimp ploios!

Prin vene-mi scurg
tot gândurile din amurg,
Şi unde-ajung?!!!

Probabil într-un alt amurg...

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg violet

Amurg de toamnă violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
- Apostoli în odăjdii violete -
Oraşul e tot violet.

Amurg de toamnă violet...
Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;
Mulţimea toată pare violetă,
Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mâini

Scormonind albul tot mai alb
într-o tăcere absurdă
pietre vorbind
doar în amurg
un amurg pe unde grădini
adorm singurătăţi
şi trandafiri

poezie de Eli Gîlcescu (6 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las...

Îţi las povestea de Ev mediu
Unde ne-am fost întâi popas,
Un roşu japonez pe perini
Şi graba mută dintr-un ceas

Îţi las lentoarea din alinturi
Şi mierea scursă din amurg,
Mirosul de pământ sălbatic
Şi pasul rătăcit prin burg

Îţi las o unghie pe piele
Şi-o prăbuşire în beţii
Nuntaşi pe poduri de nuiele
Să nu mai vin, să nu mai vii

Îţi las în gânduri spinul verii
Însângerat şi dus mereu,
Un râu în josul unei case
Lipsind din ea şi tu, şi eu.

Îţi las o geamănă în sânge
Trăind a crini şi a tăiş
Îţi las viorile să umple
Acest deşert cu nou frunziş.

Îţi las ce am simţit asemeni
Tot ce-am atins şi n-am atins
Un tu şi eu, rotund de lună,
O ţară peste care-a nins

Un Dumnezeu scriind iubirea,
Pe foi din noi, cu scrisul mic,
Îţi las scrisoarea lui la uşă
Şi rana frunzei, într-un plic

Îţi las inelul clipei care
Desprinde tot şi uită mult
Las linişti mari peste-o poveste

Şi-n stradă, marele tumult.

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide-te, închide-te în tine...

Deschide-te, închide-te în tine,
Gândeşte, regândeşte. Pune punct.
Întră în pădurile de vise
Sub aripile clipei din amurg.

O buturugă te poate înălţa
La frunza fragedă de dor,
Prinde-o cu inima-ntr-o frază
Şi urcă ne-ncetat în zbor.

Ascultă-te şi-ncă ascultă
Cum molecule rebele,
În foşnetul tăcerii tale,
Aşteaptă sângele din stele.

Deschide-te, închide-te în tine,
Gândeşte, regândeşte, cu prinos,
Intră în pădurile de vise,
Aleargă în amurg, iubind frumos!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe în amurg

Tristeţea ce-mi răsare în inimă amurg,
Când apele sunt albe sau galbene ca norii,
De nu va mai fi vorba ta blândă s-o alunge,
Eu veşnic voi fi trist cu faţa ca amurgul.

poezie clasică de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om in amurg

Acum sunt un om in amurg,
Fugi in muntii tai, caprioara,
Nu mai ravnesc sa-ti sarut buzele
A doua oara, a treia oara.

Acum sunt un om in amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce sa mai fac cu aurul tau,
Aurul n-are trecere in cer.

Fiece zi are amurg,
Fiece zi are si zori.
Toamna via e plina de struguri,
Primavara numai de flori.

Acum sunt un om in amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
In cuibul ei din fulgi de zapada,
Luna s-a dus sa se culce.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp în amurg

Pe strada cu dale a vechilor paşi,
Trec umbre grăbite, cu gol în priviri,
Iar ploaia îndeamnă copacii golaşi,
Cu lacrimi de frunze, să-şi plângă-amintiri.

Şi cad, se adună pe dale, şuvoi,
Pe urme lăsate-ntr-un alt anotimp
De suflete care, de mână, în doi,
Păşeau neştiind ce-i amurgul în timp.

Se scurg amintirile-n frunze şiroi
Prin ploaia ce lasă copacii golaşi
Sub cerul de toamnă în care doar noi
Mai trecem pe dalele vechilor paşi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Pana la amurg se mai auzea
Doar ecoul voalului ei
Purtat prin decenii de suferinte, alba scapare a mintii
El, uitarea si somnul
Binecuvantare in mijloc de razboi.

Pana la amurg
Tacerea limpezea apusul
Impletind iadul cu raiul
In speranta ca astfel nu vom mai pleca
Vreodata de aici.

Cumva tot griul nenorocitei existente
Nu e nimic mai mult decat personificarea
Noroiului de pe chipurile albastre
Nici fragila sufocare nu-i altceva
Decat asteptarea nesfarsita,
A unui raspuns ce nu va mai veni.

Si totusi, dincolo de amurg
Valul zeitei, purtat prin decenii,
Prin noi acoperindu-ne de vina
Si viata;
Isi croieste drum, pentru a-si cerne uitarea
Si in inima ta!

poezie de Iris Barbulescu
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Cocoşul de piatră a cântat în amurg
imnul chemărilor fără glas.
Am păşit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.

Cocoşul de piatră a cântat în amurg
Pe faţa ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenuşă.

Glasul cocoşului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârşit.
Cocoşul murise din zori.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotică în miez de noapte

Miez de noapte, vise-n gene, dorurile-aleargă-n stele şi prin mine treci, iubite, când te chem în joc de iele...
Şi te las să-mi scotoceşti chiar prin gândurile toate, ştii că-n toate doar tu eşti, nimeni nu te poate scoate...
Şi mă bântui prin câmpii, Elizee... bei din Lethe şi te mântui de stihii când mă sorbi pe îndelete...
Mă adulmeci prin eter şi-mi respiri mireasma mov, ca pe-un elixir-miracol din al sânilor meu crov...
Eu, minune de femeie, din amurg amăgitor, îţi las trupul meu de zeie, să-i fii unic călător...
Umblă-n mine prin visecere, nu lăsa vreun tainic loc, sunt din două emisfere-n care numai tu ai loc...
Şi când te resimt în mine, sunt întreagă cum n-am fost, un rotund din linii curbe, ce se-ntrepătrund c-un rost...
Miez de noapte cu tăcerea în euforii de-amor... luna e un pic geloasă... se retrage-n dormitor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurgul pământesc

In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Şi deschide larg apoi
Ochii umeziţi de ploi,

Când amurgul pământesc
Cu-Asfinţitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.

În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Şi pe braţele curate.

Iar când Soarele se duce
În locaşu-i să se culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetişor:

,, Spiritele fie treze
Astrele să le vegheze''.
Şi citeşte din Psaltire
Rugă pentru-ntraga fire.

În amurg, doar în amurg
Când e Soarele în pârg
Torsul Lunii luminat
Lumilor e închinat.

O hlamidă îngerească
Are strai bolta cerească
Până către-a doua zi
Soarele când va sosi.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovată

Sunt vinovată că privesc spre Cer
Şi-n voia sorţii rătăcesc prin lume
Povestea mea e plină de mister
Nimic din ce contează n-are nume..

Sunt vinovată că respir dureri
Şi le transform în amintiri plăcute
Am strâns mănunchi cuvintele de ieri
Ca fericirea chipul să-mi inunde..

Sunt vinovată că nu ştiu să plâng
Când frica îmi scânceşte în ureche
Nici şapte vieţi, de-aş vrea, nu îmi ajung
Ca inimii să îi găsesc pereche..

Sunt vinovată că-n poeme-ating
Tot ce vibrează-acum în jurul meu
Să nu fii trist că nu am să te strig
Iubirea mea e însuşi Dumnezeu!

22.02.2020
Focşani
Oana Adriana Alexandrescu

poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adulterului

Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer,
Căci nu mai am nici un reper,
-Însingurată le parcurg.-

Chem amintirile, cal murg,
La trap, prin burgul auster.
Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer.

Se stinge lampa în amurg,
Noaptea-l cuprinde-n adulter,
Şi se nasc stele ce decurg
Din întuneric şi mister,

Acestor nopţi care se scurg.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel ca o femeie

Ai fost doar o femeie
Ca o ploaie-n amurg,
La-nceput de nedeie,
În al merelor..... pârg.

Trista mea.... orhideie,
Vise ard... şi se scurg,
Ai fost doar o femeie
Ca o ploaie-n amurg.

Un destin fără cheie,
Rătăcită-ntr-un burg
Ce aşteapt-o scânteie
Şi-un târziu... demiurg.

Ai fost doar o femeie.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa din privire

Tot curg, mă scurg, şi nu pot să-mi opresc
Atâtea curgeri, înspre tine, toate,
Pe drumuri vii, de suflete gravate
În hărţi ce, niciodată, nu greşesc.

Mă urmăresc privirile din mal
În mersul meu, când leneş, când năvalnic,
Atunci când munţii mă încearcă, falnic,
Şi îmi transformă curgerea în val.

Mă-ndrept spre tine, undele îmi curg
În şoapte încărcate cu iubire,
Iar tu le-aştepţi în zorii de amurg,

Prin strălucirea clipei din privire
În care dulcea ta ademenire
Mă cheamă şi m-aşteaptă şi... mă scurg.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

amurg

Amurg

Ultimul drum spre Demiurg.

monostih de Mihai Haivas din Volumul de autor "Tangoul pontelor în pas de vals"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

amurg

Amurg. Cer pârguit de vară.

definiţie aforistică de Elena Malec
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balans

Când luna raza şi-o-nteţeşte
pe aripile lui Pegas,
noaptea-şi prelinge nebunia
făcându-şi mendrele pe colţuri
de stânci şi frunze rătăcite.

Turma lui Pan visează iarba
câmpiilor verzi a lui Hermes
pe când Olimpul zace-n toamna
Moirei cea aducătoare de Veşnicie
şi speranţa zilei de mâine şi de veci.

Potecile încrucişate
urmează liniştea speranţei
furtunii ce n-o să mai vină
cu prăbuşirea în Tartaros.

Când zorile poveştilor trecute
revin pe muntele izbăvitoarelor dureri,
cu sângele prelins din răni bătute
pe cruci de lemn sub calde adieri
de alizeu, atunci se naşte iar şi iar
credinţa care moare în amurg,
când înspre noapte visele se scurg.

E un balans perpetuu între rău şi bine,
o frunză ce-nverzeşte şi se ţine
din zori de ziuă până în amurg
cerşind iubirea unui demiurg
ce mâna lui cu-a noastre vrea să-mbine.

poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (2017)
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de vis

Paşii mă poartă pe ţărmul
unde valuri mişcătoare
limpezesc oglinda mării
dorul împleteşte fir de aur
din razele soarelui
steaua iubirii este mai aproape
ca niciodată
cânt de pescăruşi
mă leagănă,
pe fragede mărgele de nisip
te zăresc venind
pe vâslele vântului
din nesfârşita depărtare
ştergându-mi ochii
ce au plâns cândva...
E primăvară!
Nu ştiu un alt anotimp
mai frumos,
unde copilăria s-a retras
într-un colţ de vis.

poezie de Maria Ciobotariu (15 februarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!