Nici Roma, leagănul latinităţii, nici Atena, matricea antichităţii, nu mi-au plăcut mai mult decât Viena, unde am dat peste urme de paşi de Eminescu.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat şi mi-a rămas şi să uit de tot ce mi-ai dat şi mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine şi nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul şi parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai uşor şi să nu mai cer fără să ştiu ce.

Marius Robu în Carte de bucăţi (29 ianuarie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi puterea să mă bucur de tot ce mi-ai dat şi mi-a rămas şi să uit de tot ce mi-ai dat şi mi-au luat sau nu mi-au dat sau mi-au furat oamenii. Dar de ce mi-ai dat lucrurile care mi-au fost luate? Pentru că te rugam insistent să-mi dai mai mult decât aveam. Dar nimeni nu poate primi mai mult decât are de la Tine şi nici nu poate pierde ce are de la Tine. Afară bate vântul şi parcă mi te-aduce-n rugăciune, făcându-mă să uit mai uşor şi să nu mai cer fără să ştiu ce.

Marius Robu în Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutele-mi urme ...

Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi,
La urme de paşi zăvorâte în timp,
Captive în chingi de ţărână şi ploi,
Cu glezne zdrelite în lanţuri de ghimpi.
Trecutul e-o dâră târându-se-ncet,
Prin vechi amintiri zvârcolindu-se-n van,
Din care răzbate sinistru scâncet
Al timpului prins, între limbi, pe cadran.
Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi-
Nici ceasul, nici clipa să schimb nu mai pot...
Triumfe speranţa de-a merge în doi!
Trecutele-mi urme din viaţă să scot,
Chiar dacă din timpu-mi rămas-a un ciot...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce l-a întâlnit lângă Viena pe principele Cuza exilat, Eminescu n-a mai avut ochi pentru primul rege al României. Între Cu... za şi un teuton cu... zale a optat pentru primul.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce prizonierat

Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte,
Eşti prizonieră, ţi s-a dat de ştire
Mai mult decât orice închipuire
Condiţii nu pui tu, deci ia aminte!

În luptă nu intrai de aveai minte,
Zadarnic priveşti jaful cu uimire,
Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte,
Eşti prizonieră, ţi s-a dat de ştire.

Pe sânul tău stă mâna lui fierbinte,
În zale-i îmbrăcat, în strălucire
Un cavaler cu inimă fierbinte,
Sărmană inimă, de fericire

Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a cunoscut sentimentul îndestulării: nici la bani, nici la femei. Colac peste pupăză, la ultimul consult medical, doctorul l-a diagnosticat cu insuficienţă renală cronică.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzile nu spun decât ceea ce se vede la un moment dat, nu au 'adâncime' şi nici 'deschidere', de aceea prefer să mă oglindesc în alţi oameni, sufletul lor fiind matricea care-mi traduce ceea ce primesc de la mine.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzile nu spun decât ceea ce se vede la un moment dat, nu au "adâncime" şi nici "deschidere". De aceea prefer să ma oglindesc în alţi oameni, sufletul lor fiind matricea care îmi traduce ceea ce primesc de la mine.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am citit "Manualul războinicului luminii" cu două markere. Cu galben am subliniat pasajele care mi-au plăcut şi unde m-am identificat cu eroul cărţii, iar cu verde pe cele care nu mi-au plăcut şi nu le-am citit.

perlă de Gigi Becali
Adăugat de AliaX
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion şi Radu

Către Oarja câmpu-ntins,
Peste Neajlov se coboară,
Unde bunii au pretins,
Că mai joacă o comoară!

Ani la rând au dat cu sapa,
Noaptea-n negură ţăranii
Şi n-a izvorât nici apa,
Nici comoara lor, sărmanii!...

Vremilor s-au dus de-a valma,
Târnăcoape au tot sunat,
Se tot bătucise palma,
Truditorilor din sat,

Dar comoara de pe prund,
Pe un Neajlov maiestos,
Se ducea tot mai la fund,
cu cât pătrundeau mai jos!

S-a lucrat mereu, se pare
Că atâţi i-au dat ocol
Şi cu cât săpau mai tare,
Cu atât suna mai gol...

Nopţi cu palme bătucite,
Ani la rând s-au scurs la bradu
Însă vieţi mai fericite,
N-au prins nici Ion, nici Radu!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat seama că era din mahala: avea o privire periferică deosebită. Mai mult decât ordinară...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt cartofi? N-ai găsit nici bilete la teatru? Nici bani nu mai avem? Culmea e, ce coincidenţă bizară, că nici eu, alesul meu pe viaţă, nu mai sunt fericită.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Roma lui Ovidius

poetului latin Publius Ovidius Naso, exilat la Pontus Euxinus

Când ai plecat din Roma,
Te-au plâns, poete, aştrii,
Iar îngerii din ceruri
Vărsau din ochi albaştri
Potop de-amare lacrimi
Aflând ce cruntă soartă
Spre-îndepărtatul Tomis
Al tău exil te poartă...

Pe marmura cea sobră
A vechilor palate,
Pe Viile de tine
Atât de mult umblate,
Se revărsa un vaiet
Din piepturi de fecioară
Cerând, vai, îndurare,
Ca versul să nu moară!

Dintre femei, din aur,
Ai fost ursit să pleci
La Pontus Euxinus
Modest ca să petreci,
Pe lângă geţii liberi
Să vieţuieşti o vreme
Sperând, din suferinţă,
La Roma să te cheme.

M-au dus prin Urbe paşii
Acuma, peste ani
Şi întrebat-am Tibrul
Şi parcul cu platani,
De ştiu de firul vieţii,
De-a bardului iubire,
De jertfa împlinită,
Mult mai presus de fire.

Am întrebat şi piatra
Augustului mărit:
--Pedeapsa lui Ovidius
De unde-a răsărit?
Dar peste tot răspunsul
Mi-a fost şoptit în taină
Şi însuşi împăratul
A dat tăcerii haină...

Tărâmul ce odată
Te-a luat în găzduire
Îţi poartă amintirea
În veşnică iubire.
Iar stihurile tale
Pieirii n-au fost date,
Izvod latinităţii
Şi astăzi sunt scandate.

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate fi mai plăcut şi mai simplu decât să fii sincer, totdeauna liniştit, împăcat cu tine însuţi, neavând nici de ce te teme, nici ce inventa?

citat clasic din Fenelon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai ajuns deja sus în suita prezidenţială? Ca gazetar, nici că se poate coborî mai mult...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti în ţara...

Eşti în ţara berei mândre şi-a cârnaţilor cu piele,
Eşti în sânul măslinoasei şi brigandei d-azi Elade;
La muscal vii şi la turcul ce domneşte multe neamuri,
Eşti în patria musteţii iubitoare de pomade.
Ba, tu eşti în România, căpătâiul de venituri
Unde-a fi calmuc, iubite, e frumos şi ţi se şade.
Unde cel venit scutitu-i de-orice greu şi datorie
Ş-unde vita cea străveche de român ce-l sudui, bade,
Poartă-n spatele nătânge pe-orişicare-i vine-n minte
Să clocească-a lui seminţe pe-ăst popor ce-i duce-n spate.
Unde prazi fără de milă, făr' să-ţi pese, spre-a te-ntoarce
Înstărit în a ta ţară, să trăieşti din aste prade.
Unde fiii proprii ţări îi sug măduva din oase
Spre-a o da-n Paris, Viena pe nimicuri şi parade,
Numai limba strămoşească s-o vorbeşti nici nu se cade,
Unde-a oamenilor fală şi mândrie nu consistă
Decât c-au ştiut mai bine s-uite limba ţării toate,
Unde chiar numirea ţării este doar o ironie,
Căci român nu e nimica nici în case, nici pe strade.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Sub degetele tale răsfirate
spune, ce să fi făcut eu
ce să fi făcut?
Ploua peste ziduri amare
mereu
peste cuvinte împărţite la doi
Cât zbor şi câtă plecare eram
Câtă venire înapoi?
Iederă crudă
încolăcită pe garduri de fum
cât eram eu însămi cu mine?
cât eram eu, răsucită, în noi?
Ploua rugător
ploua dinspre mine în drum
peste tăceri stivuite grămezi
la hotare
Ce să fi făcut eu, ce să fi făcut
într-un ochi
tatuat de aşteptare
dintr-un capăt într-altul al zilei
durut?

Cum să te fi adus eu
spune, cum să fi putut
îngemănate
mâinile tale arămii
mâinile tale amândouă
curate
să le chem adăpost
peste trupul meu dezgolit
şi iubit de tristeţi
ca un colind repetat zi de zi
şi învăţat pe de rost
acoperiş
peste paşi adânciţi
deznodaţi si răzleţi
în urme pierdute de sfinţi
din nebăgare de seamă
... Paşii mei osteniţi
căutând în nisip primăveri
care azi nu-mi mai sunt
şi nici ieri nu mi-au fost
decât, plătită
o vamă?

poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunşi la gradul maxim, doi generali au dat în damblaua scrierii de maxime. Nici o surpriză: generalităţi.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miniştrii Ping, Pang şi Pong (către Prinţul Tătar): Turandot? Nu e mai mult decât toţi ceilalţi nebuni ca tine! Nu există niciun om, niciun zeu, nici eu nu exist! Nici naţiuni, nici regi, nici Pu Tin-Pao! Nu există decât Tao!

replică din libretul Turandot, Actul I de Giuseppe Adami, după Friedrich Schiller (25 aprilie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleg, măi femeie, că nu ştii unde se pune cratima. Dar nici cratiţa?!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!