Prima treapta
Sufletul se prelinge pe ziduri
Ude de igrasia sfârșitului
Iar strigătele sunt șoapte
În sanatoriul imaginației nude.
Sufletul nu dovedește nimic,
O perpetuă curgere în același labirint înfundat.
Cu el începe stagiunea tristeții,
Himere proaspete în relativitatea spasmului.
Zbor înapoi cu aripile închise
Într-o prăpastie a așteptării
Morții de apoi,
Vieții de acum!
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Aripile cuvintelor
Îmi descalț sufletul de durere,
ca el să pășească cu tălpile goale
pe fericire...
Se afundă până la glezne
în iarba cosită de
cerul dragostei.
Ne amestecăm surâsurile
printre firele verzi cu miros
de ploaie,
chicotind în brațele clipelor.
Scutur inima de regrete,
atingând cu gândul visurile
închise undeva,
în biblioteca amintirilor.
Rămâne doar un zbor spre înalt,
doar un pas între sufletul meu
și al tău.
Îl străbatem împrumutând
aripile cuvintelor.
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este o eroare să dorești o viață imobilă. Vrei ca timpul să se oprească în loc, ca dragostea să fie eternă, ca nimic să nu moară niciodată, ci să o ducă, trai neneacă, într-o perpetuă copilărie plină de răsfăț. Construiești ziduri de apărare și tocmai aceste ziduri îți devin, într-o zi, închisoare.
Frederic Beigbeder în Dragostea durează trei ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Oona & Salinger" de Frederic Beigbeder este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Și sufletul ți-era
Și sufletul ți-era
deschis și-atât de clar
încât eu niciodată
nu am putut să intru.
Am căutat cărarea îngustă,
trecerea înaltă și dificilă...
Dar spre sufletul tău
duceau drumuri largi.
Am pregătit scara -
visam ziduri înalte
veghindu-ți sufletul -
dar sufletul tău
era fără de pază,
de ziduri și zidiri.
Am căutat ușa
îngustă și joasă
dar sufletul tău
de clar ce era
nu avea intrare.
poezie clasică de Pedro Salinas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Te caut acum
prin visele mele rătăcești
ai fost ridicată la rang
de nebunie și te străduiești
să mă omori din dragoste
cu dragostea mă strivești
te prefaci într-o spumă de mare
pleci într-o părere cât să pui
jar în inimă și sare pe rana
sufletului unde te-ai cuibărit
și de unde a înmugurit iubirea
ai fost primăvară pentru mintea
sufletul și trupul meu
te caut în noaptea de iubire
se schimbă anotimpul
simt rugina în suflet
eu te caut cu disperare
tălpile mele s-au înfipt în pat
aripile sunt agățate de pervaz
îmi fac vânt să zbor și
să te readuc în cuibul
lăsat în sufletul meu rănit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre sufletul tău
Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Și pentru mine-o mângâiere.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Și fuge de la noi sfârșitul.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare și flori
Și unde timpul nu-l măsori.
poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor frânt
Zbor frânt, picaj în derivă,
rotocoalele m-ademenesc
în vâltoarea sorții mă aruncă
de ziduri înalte mă lovesc.
Captivă-s pe eșafodul macabru
călăul își spală mâinile-n sânge
ghilotina scârțâie a chemare
pe locul unde viața se prelinge.
Tiranul renunță la decapitare
urzește alt plan nelegiuit
ciungă să mă târăsc pe pământ
fără aripile ce-mi zvâcnesc în spinare.
Supurează răutatea din ochii lui
când fâlfâitoarele mi le sugrumă
ce destin mai am eu acum când
înaripatele mi se zbat în țărână?
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confuzie
Aduc adesea deasupra mea
O umbră
Și-adeseori nimic nu mi-aș putea dori
Decât să fiu:
O umbră
Fără să las o urmă
Pașii mei se-ndreaptă spre incert
Și vag și tot mai vag
Mă simt ca o nălucă pe nesfârșitele cărări
Înțepenită-acut de-un straniu vis
De-o altă umbră nevăzută
Mă regăsesc în vastul labirint albastru
Căutând o umbră a unui fir de rai
Aduc adesea-n fața mea
O umbră
Și-adeseori nimic nu m-ar putea salva
Decât să fiu:
O umbră
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
Mi-e sufletul un zbor de libelule,
Ce bulversează peste lacuri ceața
Comprimând timpul rece în pendule
Și reformând, în profunzime, gheața.
Mi-e sufletul un zbor de rândunele,
Ce bate-n anotimpuri cu aripa
Desferecând copacul de inele
Și desprinzând prin orizonturi clipa.
Mi-e sufletul un zbor de cărăbuși
Ce trage înserarea pe colină,
E un liant al polilor opuși,
E pegas adăpându-se-n lumină.
Mi-e sufletul un zbor de pescăruși
Vorbind mereu cu marea în surdină.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O singură dată
Pescăruși pierduți în zarea albastră,
Trec anii pe lângă noi într-un vârtej.
O furtună pierdută în largul mării,
Clipe frumoase, uneori triste ce ne țin întotdeauna treji.
Val aruncat în sufletul mereu dezlănțuit,
E omul purtat pe aripile vieții.
Ne trezim într-o zi bătrâni, uitați de vreme,
Pierduți în vâltoarea mereu vie a dimineții.
Alergăm după himere, ne amestecăm cu viața,
Dar într-o zi privim în urmă la noi.
Ne e bine, suntem împăcați sau dezamăgiți?
Am vrea să mai trăim odată, să dăm timpul înapoi?
Mâna în mână, viața pulsează liniște în oamenii frumoși,
Bogăția sufletească se pierde odată cu beția bogăției lumești.
Înțelepciunea se câștigă cu trecerea vremii,
Nu uita om frumos că... o singură dată trăiești!
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de artist
Mă ispitești cu toamne nude,
Cu ploi și frunze de argint,
Ce curg în apele rotunde,
Ce par sortite să inunde
Un egocentric... labirint.
Îmi ceri tăcerile... pe toate
Și îngerii ce-mi sunt în jur,
Noaptea smeritelor păcate,
Prinsă-n perdele apretate
De pasiuni... fără contur.
Mai fumegă... o utopie,
Vin roșu, fierbe în ibric,
Apoi fac uz... de poezie,
Scad TVA-ul... la simbrie
Și asta-i tot, restul, nimic.
Ard flăcări albe, în rubine,
Cuvintele-s de ametist
Și-n clipele ce par puține,
Dinamica... o întreține
Același suflet... de artist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog la Dumnezeu, măicuță
Mamă, ai lăsat doi ochi să plângă
în tindă, pe lăvicer.
Cu capul pe mâna stângă,
cu dreapta-întinsă spre cer.
Te chem ca să-mi fii aproape,
să m-alini când dau de greu.
Te-aștept în fiecare noapte
să vii la căpătâiul meu.
Am sufletul plin de durere
c-am rămas singur, stingher.
În visul nopții văd himere
de când tu ai plecat la cer.
La tine, mamă-aș vrea să zbor,
dar aripile mi-s frânte.
E sufletul meu plin de dor,
cum plin de piatră e un munte.
Din toată inimioara mea,
mă rog la Dumnezeu, măicuță,
Pe veșnicie, El să-ți dea
grădina raiului, căsuță.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Guvernatorul meu este sufletul meu. Sufletul meu nu are legi. Are propria sa direcție, știe unde merge, eu sunt un suflet într-un trup fizic. Eu sunt sufletul. Sufletul este divin, desăvârșit, atotputernic. Și sufletul știe Adevărul. Orice altceva este minciună, este falsitate. Sufletul este real, este adevărat. Doar îmi ascult sufletul, mă supun lui. Totul este atât de simplu. Nouă ne place să complicăm. Dar nu e nimic complicat. Doar ascultă sufletul.
Ghislaine Lanctot în Yoga Magazin, interviu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
Se făcea că erai sâmbăta sfârșitului meu
deliram
erai barbarul ce-mi despica sufletul
în mii de cratime,
mâna ce-mi cosea respirația
într-o ie cu motive de stea
te-am visat
rănile-mi adăstau fluturii morții
din acea zi ce se apropia de sfârșit
fără ca ei să zboare
zborul le fusese frânt
de strigătul sângelui meu
prin irosirea vieții
dimineața trebuia să fie răsărit
sau cine mai știe
era, însă, delir...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecari tarzii
Tatuez într-o lacrimă
chipul tău scurs în oglinzi
și inima-mi îmbătată în sânge
încetează să plângă...
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai de pasiuni depinde tot binele și tot răul în această viață. Căci sufletul este imediat prevenit despre lucrurile care-i sunt dăunătoare corpului numai de senzația de durere pe care o încearcă și care produce în el mai întâi pasiunea tristeții, apoi ura pentru ceea ce a pricinuit această durere și în al treilea rând dorința de a se elibera de ea. În același fel, sufletul este imediat prevenit despre lucrurile folositoare corpului numai printr-o anume desfătare, care stârnește în el bucuria și dă naștere apoi iubirii pentru ceea ce se presupune a fi cauza ei și, în sfârșit dorinței de a dobândi ceea ce ne poate face să persistăm în această bucurie sau să mai gustăm apoi una asemănătoare.
citat din Robert Boyle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condorul
Mă înalț ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Și zbor, și zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăț de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Și zbor, și zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Și-n gând, și-n suflet
Lacrimă și lacrimă!
Și zbor, și zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanțul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor și iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viața...
Și zbor, și zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Și la Dumnezeu!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
și acum...
și acum îți port în gând tablourile
ca într-o expoziție ambulantă
în care intru doar eu
să-ți ating sufletul
sufletul tău împrăștiat
în iarna descoperită împreună
când zăpada ne acoperise trupurile
și se întindea până la marginea lumii
când păsările uitaseră să mai plece
tu ocrotindu-le acolo sub linii multicolore
n-am să înțeleg niciodată de ce
aveau ciocurile atât de mari
și aripile întinse ca niște umbre
și ghearele...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu sufletul spre cer
Cu sufletul spre cer, am cerut iubire,
apoi ți-am zărit ochii înlacrimați
ascunși printre zâmbete dureroase...
Cu sufletul spre cer, am cerut frumusețe,
apoi ți-am sărutat fiecare tresărire
de pe chipul îmbujorat...
Cu sufletul spre cer, te-am cerut pe tine,
apoi ți-am îmbrățisat ființa
pitită la umbra inimii mele...
Cu sufletul spre cer, ți-am cerut nemurirea,
apoi ți-au îngenunchiat toate stelele
venerându-ți urmele pașilor...
Cu sufletul spre cer, am cerut încă un răsărit,
apoi ți-am mângâiat genunchii zdreliți
de atâta neliniște...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea
sunt lacrima unui suflet
într-o lume trecătoare și rece
sunt tristețea unui gând rătăcit pe pământ
sunt pământul uscat și gol
mă lovesc de spațiul îngust al luminii
fereastra vieții captează umbre neliniștite
pocnesc alte gânduri pe ziduri
zăvoarele lumii au închis inimi
în noaptea asta, am desenat cearcăne sub ochii vieții
pe țărm, un om veghează sfârșitul
înfășurat în ceață caut lumina
privesc în jur și mă cutremur
mai bine beat într-o lume murdară
viața mi-a întins paharul morții
într-o seară, pe o stradă
am băut paharul cu cucută pînă la fund
ce a urmat apoi, nu știu
prietene, să așezi la colțul vieții, o cruce
pentru lumea ce trece, se duce
pentru mine, să pui în pământ un grăunte de adevăr
poate voi încolți într-o zi, pentru voi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
Sufletul e-o voce deschisă către eternitate,
omul experimentează pe a putea și nu se poate.
Dorul este un zbor fără de cuvinte, doar poezie
noi suntem mereu la un pas de o implozie.
Nu știm să fim ce am putea să dăruim,
ne naștem fără voie, trăim ca să iubim.
Însămânțăm din noi al vieții arătură,
iar cerul ne cuprinde, ne îndură.
Curând ne vom găti sfârșitului de an
și vom lăsa din nou o lacrimă către final.
Ducem cu noi ponoase neiertate, o neîmplinire
și totuși... suntem o poveste plină de destine.
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!