Jurnal
Eu - clepsidră
Tu - nisip
Timpul - personaj inocent
captiv între scurgeri și pierderi
(sau poate deveniri).
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Clepsidra
Mă plictisește timpul cu monotonia lui
trecere prin liniile tridimensionale
sau prin cele unsprezece dimensiuni
ale spațiului
dacă vreți
să fiți la zi
cu ultimele calcule cuantice.
Timpul rămâne același
în ecuația asta
așa că de ciudă
l-am închis într-o clepsidră
cu nisip stelar
să stea captiv să vadă și el cum este să fii prizonier
într-un corp trecător de clepsidră.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile din ochii tăi
Ploile din ochii tăi
Limpezesc sentimentele gri
Netezesc gândurile opace
Și îndeamnă la sinceritate
Catifeaua palmelor tale
Modelează instincte ascunse
Colorând lumini nebănuite
Și orizonturile albe de dor
Șoaptele buzelor tale
Dau viață nespuselor cuvinte
Însuflețesc fulgii de nea
Și aprind zorile păcătoase
Bună dimineața viață
Timpul meu e al tău
Fluture inocent sau inorog
Clepsidră fără de nisip
Iubire fără de sfârșit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiu. Atâta nisip și nici o clepsidră timpul trece în deșert.
citat din David Boia (14 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecari tarzii
Tatuez într-o lacrimă
chipul tău scurs în oglinzi
și inima-mi îmbătată în sânge
încetează să plângă...
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sticla clepsidrei e din nisip topit, în clepsidră tot nisip...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
"Cei din vechime au întemnițat timpul într-o clepsidră cu nisip și au considerat că au făcut un lucru fenomenal. Însă a venit Hristos, a spart clepsidra, a scos timpul din temnița clepsidrei și l-a lăsat să curgă în veșnicie, iar pe om l-a pus, prin Înviere, pe aripa veșniciei.
Omul ar fi vrut să rămână fiul timpului, nu al veșniciei. Sunt unii oameni azi care ar dori să-și cumpere încă o tinerețe, însă nu doresc să-și cumpere veșnicia.
Ei încă n-au ieșit din clepsidră."
✨Înaltpreasfințitul Ioan-mitropolitul Banatului
citat din IPS Ioan al Banatului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
Timpul stă captiv într-o clepsidră de nea
Dar fără să vreau am călcat pe ea,
Am spart timpul și mi-a tăiat talpa
Nu curge sânge că a înghețat ca apa.
Dacă eram mai atent trăiam veșnic
În zadar lipesc cioburile vieții de nemernic,
Vidul a fost distrus iar acum timpul curge
În valuri de nisip ce trupul mi-l frânge.
Am făcut cioburi infinitul cu al meu călcâi
Acum în rândul de muritori sunt cel dintâi,
Acum timpul arde ca în focurile iadului
Iar viața iubește tortura sufletului.
Starea mea tristă de fericire izbucnește
Timpul infinitatea și nemurirea o iubește,
Pentru că timpul e rege în abis
El stinge speranțe când tu vise ai aprins.
Bucurați-vă că suntem toți muritori
Când știi că totul moare nimic nu-ți mai dă fiori,
Infinitatea e iad căci nu există moartea
Acolo suferința e nemuritoare și ea.
Călătoria noastră e grăbită, dar de ce?
Alergăm spre moarte cu sufletul rece,
Toți ajungem odată la linia de final
Păsuiți viața ca furnica nu ca un cal.
poezie de Miron Iustin (4 martie 2017)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar gesturi
Aș vrea să știu
O rugă a-mplinirii
Să-i spun iubirii - șoaptă
Iar tu să-mi fii - cuvânt.
Lumini incandescente
În nopțile tăcerii,
Să-nalțe doruri sfinte
Pe cerul dintre noi...!
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot uita vorbele ei: pe măsură ce trece timpul, trebuie să învățăm să trăim cu pierderi. La unii oameni pierderile se întâmplă devreme, la alții mai târziu, dar nimeni nu trece prin viață fără pierderi.
Aurora Liiceanu în Ea și El. Biografia unei relații, Când, fiind psiholog, un psiholog îți întinde-o mână (2020)
Adăugat de Mara Jancso
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castele de nisip
Construiesc castele de nisip
pe plaja pustie și rece,
locuințe efemere
ca și sentimentele noastre,
prăbușiri haotice
sub efectul
de clepsidră...
poezie de Ion Țoanță din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imparatii de clipe
- Suflet ce ai fost frumos!
prin ce unghere-absente rătăcești?
Totul îmi este interzis,
visul, amarul, tăcerea
ca o taină a nimicului și
lumea e o ruină consecventă
cu prea desele opriri ale noastre în ea.
Să fim singuri, suflete!
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea cuvintelor
Un chip de nisip
și mâini de nisip
și limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
și cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greșit s-a transformat în nisip
și judecători de nisip
mă judecă
și mă condamnă la moarte
pe un eșafod de nisip.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poate că, în secret, nu îl vreau pe Ulf, ci vreau creația lui, vreau să scrie în continuare, vreau să scoată multe cărți și să scrie, cândva, chiar și puțin, un rol neînsemnat, o întâmplare comică, orice, și despre mine. Poate că tot ce vreau e să fiu muză. Știu că Ulf m-ar reda în paginile cărții lui așa cum am fost eu în realitate, fără să-mi altereze imaginea cu considerațiile și sentimentele lui despre mine. Mă va prezenta așa cum am fost eu pe lume, cu bune și rele, realist, și poate că asta e unica mea șansă de a deveni ca ei, Nemuritoare. O să rămân ca personaj, frumoasă și dorită într-o carte, și să înving timpul. Nu asta fac scriitorii?
Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefaste plecari
Te ucid în mine
fantasme de carne
Sperând sacrilegii:
de morți inumane!
Mă descopăr avid
de dureri și tristeți
Într-o lume de vis,
în cioburi de vieți.
Ce vorbe de scrum
îmi croiesc idealuri,
Căutând acel drum:
eu - vântul, tu - valuri.
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn oceanic
Te chem! te chem...
Ecoul chemării se sparge.
Fără să pot fi oprită
aș vrea să mă uit umbră
stingându-mi inima
în ceva steril.
În rest, natura își urmează cursul
cu aceeași fatalitate - în piatră,
în firul de iarbă, în copac,
în om toată materia.
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare fir de nisip din deșert se simte un inocent.
aforism de Alex Dospian (iulie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între clepsidră și timp, există o mare diferență; clepsidra o poți întoarce, dar timpul niciodată.
aforism de Ovidiu Kerekes (27 martie 2012)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul nu poate fi închis în clepsidră...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de nisip
Se scurge timpul în clepsidră,
Dispar secunde furibund,
Spre o tăcere insipidă
În care pasul mi-l afund.
Fir de nisip născând momente,
Ce-mi par mereu de neajuns,
Prea multe scări, prea multe trepte,
Prea mulți de dacă până sus.
Le urc, dar parcă merg la vale,
Spre un adânc nesuferit,
Chiar de nu vreau, e doar o cale,
Mă-ntorc de unde am venit.
Și tot alerg finalitatea,
Sperând că poate-i început,
Uitând că viața-și cere partea,
Iar eu nu-i dau ce ar fi vrut.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul din Clepsidră
Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...
Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...
E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...
Care?
Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieții...
Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
și atunci...
Zâmbesc ochii. Știu ei de ce...
Uneori...
îmi amintesc...
Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...
Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
și mă simt....
De mine însumi, despărțită.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!