Când am să mor, să mi se sape o fântână adâncă, într-o câmpie secetoasă, din care să se împartă trecătorilor istoviţi apă în urcioare. Să fiu dusă la groapă în dogoarea amiezii, într-un car cu patru boi, îmbrăcată în port oltenesc, cu o floare la cingătoare, pe cap să mi se pună colţarul alb, iar în picioare ciorapi de lână, fără pantofii care m-au canonit toată viaţa.

Maria Tănase în Caietul confesiunilor (2 mai 1963)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tănase, Maria

Maria Tănase rămâne o solistă unică, prin interpretarea cântecelor în care a pus suflet până când s-a prăpădit.

definiţie de Gabriela Rusu Păsărin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor ascuns

... Şi sper să apară din nou într-o zi...

îmbrăcată într-un kimono de cer
cu vârful degetelor înalţate

praf de stele pe obraji

adâncă şi caldă,
niciodată rană,
mereu piruiete,
deasupra liniilor crescute undeva,
în palma inimii lui,
somn într-o floare de cireş,
visător...

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaun cu spătar

Ieri erau patru picioare,
Stăteam fără frică în scaunul cu spătar,
Azi au rămas doar două picioare
Slăbite de toţi cei care au abuzat,
Greoi fără salvare.
Cum să mă descurc acum pe două picioare?
Când spătarul e aruncat
În mare?
Dar mai am două picioare,
Obişnuite cu cei greoi.
Le voi căuta un spătar cu inima mai mare,
Şi cine-o vrea,
O să aibă un scaun cu patru picioare.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbore neînţeles

În traistă port lucruri vechi,
din ieşi un strigăt ce stă de strajă în noapte
şi va rosti nedesluşite şoapte
pe care le-am scăpat
când merindea o-mprăţtiam pe la popasuri,
acolo un animal stă la pândă
ca să-mi pună în cârcă o floare.

Am întins braţul
şi m-a fulgerat întinsul în care mă subţiam;
am ajuns un arbore neînţeles
cu rădăcina în ceruri,
în crengi doar omizile lumii se înghesuie
să-mi scuture dulceaţa,
fără o urmă de frunză m-au lăsat
abandonându-mi ca zălog, mătasea.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda din adânc

Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în faţa mea bătrână
cum ceruri şi pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână
ştiu că-n adâncuri foste mume
îmi ţin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână
îmi văd şi soarta, uit de nume.

poezie clasică de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simţi lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?

Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?

Cum voi mai păşi prin iarbă
Dimineţile cu rouă
Când voi ţine fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?

Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin şes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?

Cum să îmi mai ţesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a şade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?

Cum să port în sărbătoare
Mândra-n şaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?

Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...

Cum să îţi mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?

Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simţi lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?

Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?

Cum voi mai păşi prin iarbă
Dimineţile cu rouă
Când voi ţine fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?

Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin şes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?

Cum să îmi mai ţesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a şade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?

Cum să port în sărbătoare
Mândra-n şaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?

Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...

Cum să îţi mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?

Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-nei Maria Tănase

Întrebarea-i la tot pasul:
Cine-i azi în ţară asul?
El - Tănase - ăl cu nasul,
Ori Tănase - a cu glasul?

epigramă de Octav Mihăileanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainică poruncă

lacrimi de suferinţă la picioare curg
că nişte izvoare cu matcă adâncă
cărări de speranţă cu avânt parcurg
dar moartea mă pândeşte pitită în luncă.

stau în genunchi mă rog la Demiurg
să-mi dea rezistenţă şi putere de stâncă
lacrimi de suferinţă la picioare curg
că nişte izvoare cu matcă adâncă.

flăcări de cenaclu să fiu în amurg
luminând poezia care glăsuie încă
cu aripi să străbat aglomeratul burg
inima trăieşte versul ca pe o poruncă.

lacrimi de suferinţă la picioare curg
ca nişte izvoare cu matcă adâncă.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port pe buze

Port pe buze dor de floare
Şi pe braţe împliniri,
Liniştea-i o desfătare
De luceferi şi zefiri.

Port pe buze doruri arse,
Soare picurând amar,
În lumina ce se sparse,
Într-o lacrimă de jar.

Port pe buze dor de tine
Şi în inimă destin,
Trecătoarele suspine,
Puse-ntr-un pahar de vin.

Port pe buze sărutarea
Ultimei îmbrăţişări,
Tumultoasă ca şi marea,
Plină toată... de chemări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tănase, Maria

Maria Tănase: cântăreţ înzestrat, în primul rând, cu inteligenţă, ironie, îndrăzneală, neconformism. Voci au fost destule şi au sfârşit în aceeaşi năclăială generală.

definiţie clasică de Geo Bogza
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa

Teoria mea-i uşoară:
Toată viaţa e o scară
Pe care, ca şi la moară,
Toţi o urcă şi-o coboară.

definiţie epigramatică de Constantin Tănase (1945)
Adăugat de Grig M Dobreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tănase, Maria

Maria Tănase este un fenomen. N-am auzit până azi niciun cântăreţ izbutind să interpreteze cu asemenea talent şi originalitate cântecul nostru popular, păstrând nealterată autenticitatea versului şi melodiei.

definiţie de Theodor Rogalski
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorului Constantin Tănase, vestit pentru umorul lui irezistibil şi pentru interminabilul său apendice nazal, care a prezis, într-un cuplet, eşecul final al hitlerismului

Când a ajuns la împlinire
Cam tot ce el pronosticase,
Am exclamat toţi - cu uimire:
Măi, ce mai nas avu Tănase!

epigramă de Virgiliu Şchiopescu din e (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare bogăţie pe care o laşi cuiva este aceea care îi umple sufletul, nu buzunarele. Buzunarele se golesc pe nesimţite, pe când sufletul rămâne plin pentru totdeauna, potolind, ca o fântână miraculoasă, setea tuturor trecătorilor.

aforism de Ionuţ Caragea din Fântâna care-şi bea singură apa - volum în pregătire (2023)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care dorm sub pământ

Cei care dorm sub pământ
au un simţ asemănător cu al păsărilor călătoare.
Dispăruţi, ei dorm cu pantofii în picioare,
gata să se ridice şi să se îndrepte
spre toţi insomniacii desculţi,
rozalii şi dispensabili din cele patru zări,
cei care şi-au lustruit şi pregătit deja
ultima lor pereche de-încălţări.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci picioare

Toate animalele cu cinci picioare
erau aduse la eşafodul
patrupedelor.
Şchiopătau. Pe steaguri fluturau
patru picioare
cu patru mersuri diferite
cu patru călcâie bătătorite.
Toate animalele cu cinci picioare
somnolente şi aburind
erau aduse la eşafod. Patru grauri păzeau
la intrare în scorbura
din cei patru
paltini cu patru intrări diferite
în scorbură. Atunci au leşinat
aracii...
*
Toate animalele cu cinci picioare
treceau printr-o despicătură de umăr
trasată orizontal pe verticală
în sensul
acelor de cusut oase.
În rest nu mai ştiu
fiindcă a venit leşinul
din unghiul scuturat de patrulaterul
patrupedelor.
**
În noaptea următoare am dormit în patru poduri
supraetajate
de frică inundaţiei
cu dinţi.
Se zvonea în patru megafoane
pe patru voci pe patru limbi
acelaşi sâsâit
în patru feluri. Luna era în pătrar
iar animalele cu cinci picioare
împleteau
din oasele lor un fular
de teracotă.
***
A doua noapte!
Un înger cu patru aripi
a căzut la patru cincimi
de sursa noastră de lumină.
Patru ore am rămas într-o beznă anonimă
în care ne imaginam
fără unul dintre cele cinci picioare.
Ne amorţeau picioarele.
Doamne! Să fi avut patru
sau trei sau două sau unul
sau cinci minus unul
sau cinci şi ceva cu patru la mijloc...
Am adormit pe patru paturi
de armă
cu patru perne sub picioare.
****
A treia noapte am plâns
patru lacrimi
*****
A patra noapte am desenat cu patru pensoane
pe gamba piciorului stâng
gamba piciorului drept.
Celelalte picioare construiau
o cangrenă.
******
În a cincea noapte
ne-am trezit amputaţi.
Pe steaguri fluturau patru picioare.
Ne-am ridicat şi am alergat
antrenaţi.
Ne-am înmormântat picioarele.
Nimeni nu a mers la înmormântare.
Patrupedele ne îmbrăţişau
şi ne ziceau de cinci ori
că le suntem confraţi.

Eşafodul se prelingea în duhoare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falstaff: O, Doamne, într-un coş de rufe! M-au vârât acolo cu toate cămăşile lor murdare şi alte zdrenţe, ciorapi şi dresuri, ştergare unsuroase. Vă jur, domnule Brook, c-a fost cel mai mefitic amestec de duhori care mi-a vexat vreodată nasul nobil.

replică celebră din piesa de teatru Nevestele vesele din Windsor, Actul III, Scena 5, scenariu de William Shakespeare (1602), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste cu pantofi pictaţi

pantofii de mireasă se pictează
pe talpă
cu cuvintele: fericire
sau cu cuvintele: bucurie
pantofii pe care i-am văzut recent
aveau scris: ce-o vrea să fie!

pantofii de călătorie se pictează
pe talpă
cu cuvintele: drum bun
sau cu cuvintele: cea mai frumoasă călătorie
pantofii pe care i-am văzut recent
aveau scris: anulată pentru altădată.

pantofii de serviciu se pictează
pe talpă
cu cuvintele: datorie
sau cu cuvintele: job să fie
pantofii pe care i-am văzut recent
aveau scris: hai sictir!

nu mai ştiam ce pantofi doream
să-mi cumpăr
am hotărât să umblu
desculţă
o vreme

până când într-o zi
am fost oprită şi întrebată
dacă nu vreau să-mi citească în talpă
contra cost
ca într-o cană de cafea consumată

mult prea mirată
de propunerea de plată
mi-am privit tălpile
nu mai erau roz
nu mai erau fine
aveau cicatrici
nu arătau bine

m-am dus la magazinul de pantofi
şi mi-am cumpărat
pantofi roz
foarte moi şi fără toc
am avut noroc
nu era nimic
pe talpă pictat
pictorul de pantofi era plecat
la mare
pentru un curs
de perfecţionare

poezie de Codruţa Vancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul către câmpie

Câmpie, câmpie verde!
Omul în tine se-încrede.
Câmpie, câmpie-întinsă!
Zarea ta e necuprinsă.

Câmpie, câmpie plată!
Cu sudoarea mea udată,
Nu te las eu nebrăzdată.
De braţul meu eşti lucrată.

Noaptea-n tine odihnesc.
A doua zi iar trudesc.
Toată viaţa eu muncesc
Rodnicia să-ţi sporesc.

Pun sămânţa ca să crească,
Lanul să se aurească.
Pâinea-n cuptor să dospească,
Tot românul să trăiască.

Vreau să fie pâine-n ţară,
Să nu mai plecăm afară.
Tot poporul să iubească
Glia noastră românească.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!