Jurăminte
O cunosc de-a fir-a-păr,
M-acoperea-n jurăminte,
M-am convins de adevăr:
De câte ori jură... minte!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La curtea cu juri
Se cer, pe conștiință,
Solemne jurăminte;
Deci "X", în consecință,
Atunci când jură... minte!
epigramă de Eugen Deutsch din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsplată
Un mare adevăr am spus,
este cu-ntors, este cu dus:
"De mor sau scap, tot mai contez,
Mă lecuiesc de chin... visez!"
Îmi dau speranță, îmi dau glas
să spun cu ce am mai rămas:
voința de-a avea pe-"nvinge!",
puterea de a ști convinge
că viața este un mister,
trăită rodnic, fără "sper...",
cu idealul înainte
că de-aia Domnul mi-a dat minte,
să sufăr dacă am căzut,
dar să o iau de la-nceput,
să rabd, oricât ar fi de greu
și să perseverez mereu,
tot binele-i de partea mea,
numai să știu a-l aștepta,
că viața mereu mă învață,
necontenit îmi dă povață,
eu însumi fiu, nu contenesc
să lupt mereu și să iubesc,
din dragoste și omenie
clădesc doar pentru trăinicie
și de-i ascult vieții povața
cu har mă răsplătește Viața.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spital românesc
De atâta așteptare
Tremuram nervos, ca varga:
M-am dus singur, pe picioare,
M-au adus acas'... cu targa!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Că nu ești tu alesul..." de Violetta Petre
M-am săturat de lacrimi de cerneală,
Mi-e dor din nou de nopțile nebune,
Albastrul s-a ascuns în sticla goală
Avînd pe etichetă două prune.
Iubirea e bolnavă și mă minte
Dar nu o să îți port vreodată ură
Mă oblojesc de suflul ei fierbinte
Când iau din sticlă o înghițitură!
Ai ochi albaștri ca de peruzea
Și străluceai precum un diamant,
Dar ei erau mereu pe urma mea...
Precum un scanner ultra-performant.
Erai incendescentă, nu fierbinte
Din carpian și până-n metatars
Făcut-am numeroase jurăminte,
Dar totdeuna m-am pârlit, m-am ars!
Tu te-ai deschis în fața-mi ca o carte,
Umblând pe poante, un tardiv balet,
Ca zborul trist al unei frunze moarte...
Dar ce păcat... că sunt analfabet!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturie a acelor vremuri au rămas castanii, dar nici ei nu mai stiu câte jurăminte de iubire s-au rostit sub candelabrele lor, câte drame s-au trăit în umbra lor, câte lacrimi au adiat și câte taine a îngropat frunzișul lor.
Daria Dalin în Lacrimile tulipanului
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori...
De câte ori nu ți-am dat flori
și versuri de iubire?
Tu trebuia să te-nfiori
cuprinsă de uimire!
De câte ori nu ți-am cântat
cu vântu-n faptul serii?
Tu trebuia neapărat
ecou să fii plăcerii!
De câte ori am adormit
la plopul ce ne-așteaptă?
Tu ai uitat și n-ai venit
să mă mângâi c-o șoaptă!
De câte ori am ascultat
un tril de ciocârlie?
Cu grai uscat tu m-ai lăsat
și inima pustie!
De câte ori m-a răcorit
izvorul din pădure?
Te-am așteptat, dar n-ai venit
și-ți culesesem mure!
Dar pentru ce "de câte ori"
când ție nici nu-ți pasă?
Mă străduiesc să-ți dau comori,
să-ntemeiem o casă!
Iar dacă Spiritul o vrea,
că taina o deține,
să fiu al tău, să fii a mea,
noi doi ne-om aparține!
O să trăim cât ne-o fi dat
sau scris în cartea vieții,
tu ca femeie, eu bărbat
drept cuplul frumuseții.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nevoie
Tizul Petre, sus, în cer,
Fără mine-i cam stingher,
Și vrea să-l ajut, de formă,
Cu jumătate de normă.
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevasta știe că iubesc?
Știe ori nu știe, n-are cine-i spune,
Viața este dulce: cu rele și bune,
N-o să facă zâmbre. cum face mireasa,
Numele-i rămâne: e tot "Prioteasa"!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata vieții
I. Când se-nvârtește Roata Vieții
urcăm sau coborâm mereu;
când suntem Sus avem pretenții
și ne croim un nou traseu.
Când coborâm, c-așa e rostul,
nedreptățiți, ne pare rău,
ne-nspăimântăm, exact ca prostul
ce râde de norocul său.
"Trecem" deștepți și cu pretenții
Că locul ni-e acolo, Sus,
deasupra apei plutesc tonții
cu capul sec și gândul dus.
Când ajung jos văd adevărul
pe care-l ignorau de Sus,
imploră ajutor la... vărul,
dar... șansa vieții lor s-a dus
și nu-și dau seama c-au... apus!
II. Aruncă-mă-n vâltoarea vieții, nu te sfii și nu mă proteja,
vreau să cunosc valoarea pieții în care precupeț mă simt deja!
Eu am intrat fără de vrere și m-am trezit, fără să vreau, pizmaș
și-am devenit, parcă, părere și-n ochii lor un cinic pătimaș.
S-au cocoțat în fruntea trebii tot felul de canalii și sperjuri;
aleși de noi, naiv, imberbii, ne-au pricopsit lichele, secături!
Să tac când alții mă înjură și fac din mine preș sub talpa lor?
Să mă prefac, când văd că fură, batjocorind acest umil popor?
Când mie, pentru muncă dreaptă, mi-aruncă o ciosvârtă ca să tac,
să-i laud, să-i slăvesc se-așteaptă sau, recunoscător, le fac colac?
Le fac colac de șase zile, de nouă, de sărindar, de-un... hău,
le duc și apă, zece chile, dar să îi știu pe toți duși la bulău!
Mari la hoții, mărunți la minte, la zdup cu ei, ca neam de năpârstoci!
Ne-au păcălit cu jurăminte și-aș vrea să scăpăm țara de escroci.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea
Minte, minte ce mă minte,
Jurăminte pe morminte,
Minte, minte ce mă minți,
Cu uitare de părinți.
Și mă plimbi prin cea stihie,
Pe cap fără pălărie,
Mereu faci câte-un ocol,
Te dă numele de gol.
Îmi tulburi simțirea toată,
Inima o faci uitată,
De mă duce cal în trap,
Fără căciulă pe cap.
Minte ești trebuincioasă,
Ochiul minții când te-apasă,
Să îmi duci pasul pe loc,
Cu izvor și cu noroc.
Altfel ești o tulburare
Și mereu amăgitoare,
Doar magia din descânt,
Mă coboară pe pământ.
Tu mă judeci că un jude,
Pe drum de duhuri zălude,
Minte, minte, hoață rea,
Ai gonit iubirea mea.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine jură, lesne minte.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cheamă Sfântul Petre...
Mergeam spre ziua de apoi când de-aripioare m-au prins doi,
m-au întrebat drept cine sunt, de ce-mi fac veacul pe pământ,
că Sfântul Petre, acolo-n cer, e fără mine cam stingher,
să merg să stau de-a dreapta lui paznic la Poarta Raiului,
să-l însoțesc, barem de formă, măcar cu jumătate normă.
Am încercat să scap de ei, dar mă țineau cu mult temei,
să mă opun n-am cutezat că mă simțeam epuizat,
m-am dus, fără să vreau, în zbor și m-am lăsat în voia lor.
Când am ajuns, parcă visam, la sfat cu Sfântul Petre stam,
m-a luat de braț, m-a mângâiat pe creștet, m-a îmbărbătat.
Zicea că de mult timp veghează și mintea mi-o păstrează trează,
să n-o mai stric cu poezii, că nu sunt decât fantezii,
că viața oamenilor stric și nu mai sunt buni de nimic.
De-aceea m-a chemat la el, i s-a părut că sunt rebel,
că oamenii-n loc să muncească fac cozi pe Facebook să citească
și-n loc de slăvi și-nchinăciune dovadă dau de-nțelepciune,
pe preoți parcă îi urăsc, năravurile lor pârăsc,
nu-s credincioși, dar nici supuși, sunt rătăciți, de gânduri duși
și-ar vrea, cu mintea prea isteață, în gura lor de nătăfleață,
daruri pretinse de la viață: să pice pară mălăiață!
Nu mai sunt oamenii sfioși, dar nici smeriți ori credincioși
și-n căpățânile lor seci plesnesc semințe de dovleci,
că sunt deștepți și știu ce fac până-s bolnavi și la pat zac,
abia atunci și-aduc aminte că eu exist, că le dau minte,
se roagă să-i blagoslovesc, să îi păzesc, să-i ocrotesc,
să pot să-i însănătoșesc, iar mintea să le-o limpezesc.
Iar mie-mi pare rău de toți, că-mi sunt copii, că-mi sunt nepoți,
li s-a dat liber la gândire, s-au făcut înțelepți din fire,
ei soarta singuri să-și croiască și un destin să-și făurească.
La fel Le-a dat-o tuturor, dar ce-au făcut cu viața lor?
Crime, violuri, furăciuni, încât cei răi sunt cei mai buni,
de parc-ar fi la ochi legați devin cu toții-mpricinați,
iar lipsa lor de judecată mă înspăimântă, câteodată.
De ce-or greși, nu mai pricep, să-i corectez, cu cin' să-ncep?
Sunt toți o apă și-un pământ, se jură strâmb, nici n-au cuvânt,
în fața mea n-au crezământ și, parcă, nu au nimic sfânt.
Pe cel ce lesne jură strâmb a doua zi îl văd scălâmb,
niciunul nu se-nvață minte, să creadă și să ia aminte
că Cel de Sus din cer veghează, prin rugă mintea luminează,
le dă speranță la cei buni, pe răi îi prinde cu minciuni,
pe primii Domnu-i răsplătește, pe ceilalți îi pedepsește.
S-au întâmplat atâtea cazuri, cu toții au dat de necazuri,
dar nici atunci nu se căiesc, ei cred că de se spovedesc
îi iartă popa de păcate, dar nici nu știu ce duc în spate:
poveri ce nu pot fi iertate cu fapte neîncuviințate!
Eu te-am chemat doar pentru sfat, mergi înapoi la tine-n sat
pe oameni să îi sfătuiești, Cuvânt să propovăduiești:
umili, docili și credincioși, să nu mai fie păcătoși,
să uite minciuna și ura, invidia, înjurătura,
că răul se face ușor, dar se răsfrânge-asupra lor.
Eu... am încălecat pe șa, v-am spus pe larg isprava mea
și am încălecat pe roată, dar nu v-am spus povestea toată!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă interesează trecutul. De câte ori mă întreabă cineva când m-am născut, spun că într-unul din anii trecuți.
citat clasic din Petre Țuțea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
două
nu cunosc
orbirea
nici dacă închid ochii
nu cunosc spleen-ul
din degete mi-am făcut mitraliere
țintind idealuri
chiar dacă
rareori sau niciodată
ating
nu cunosc
neiubirea
de când am tensiune în artere
și încă ceva în stern
neînțeles
nu cunosc liniștea
din ziua în care am aflat
că m-am născut
cu două umbre
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
La urma urmelor, are și filozofia acces la adevăr, pentru că situarea spiritului în adevăr e vocațională.
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui farsor
Cu paradă de cuvinte
Într-atât m-a-ntunecat,
C-auzindu-l câte minte...
M-am trezit cu el... fârtat.
epigramă de Ioan Șiman din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi m-am convins din nou cât de dăunător este să fumezi. M-am dus la bucătărie să fumez, iar soția mea făcea mâncare. M-a pus să curăț cartofi!
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi m-am convins din nou cât de dăunător este să fumezi. M-am dus să fumez la bucătărie unde soția mea făcea de mâncare. M-a pus să curăț cartofi!
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pățitul
Cu o Evă m-am cuplat,
Însă hoață n-o știam.
M-am convins, când m-a lăsat
În... costumul lui Adam!
epigramă de Sorin Beiu din Palatul de Justiție (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-am venit pe lume?
Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.
Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.
Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.
Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.
Nu știe nimeni încă, nu știu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viață:
De ce mi-a fost durerea și adăpost și haină,
În fiecare noapte și-n orice dimineață?
Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!