Legaţi...

Sortiţi cărărilor prin viaţă
Suntem bolnavi de bătrâneţe,
Clipind alţi ochi spre dimineaţă...

Da-n ciuda scumpei tinereţe,
Am vrea să mai trăim,
Nevoia nu ne lasă,
Fiindcă ne sugem seva
Ţâşnită din pământ de casă!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legaţi...

Sortiţi cărărilor prin viaţă
Suntem bolnavi de bătrâneţe,
Clipim alţi ochi şi-o dimineaţă,
Da-n ciuda scumpei tinereţe
Am vrea să mai trăim
... nevoia nu ne lasă,
Fiindcă ne sugem seva,
... ce-i din pământ de casă...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 septembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe fără bătrâneţe

Femeile, precum se ştie,
Ar vrea doar tinere să fie.
Dar vremurile, peste ani,
Le trec deja... la veterani.

epigramă de Amalia Costinescu-Crusos din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricare ar fi vârsta, nu este nicio scuză dacă nu ţii aripile întinse. O tinereţe, dacă nu-i structurată şi cu ceva bătrâneţe, e în primejdie. Şi dacă există o nuanţă de bătrâneţe la tinereţe, va exista şi tinereţe la bătrâneţe.

citat din Arsenie Papacioc
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este adevărat că, atâta timp cât trăim această viaţă pământească, suntem departe de casă, dar prin credinţă suntem mereu aproape de Domnul.

citat din Camelia Opriţa (11 mai 2019)
Adăugat de Ioan Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoşii bătrânei

Dacă viaţa a fost cruntă
Trecută prin mari încercări
Tâmpla noastră e căruntă
Orgolii mici si împăcări

Mâna divinităţii întinsă
Ceas ce pare-a fi târziu
În inimă iubirea e aprinsă
Sufletul eate tânăr şi viu

Ce n-am avut la tinereţe
Înţelepciune am aduntat
Fără de griji la bătrâneţe
Sărut pe obrazul brazdat

Suntem frumoşii bătrânei
Viaţa vrem să ne-o trăim
Avem încredere în tinerei
Mereu ca ei am vrea să fim

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât...

Frumoasa mea, cu ochi căprui
O dulce eşti, cum alta nu-i
Şi lasă ca un vers pios
Să te alinte mlădios....
Veni-vor mulţi să-ţi spuie-n versuri
Că te iubesc, şi cum, şi cât:
Vor spune-o mai frumos ca mine,
Dar nu te vor iubi atât!...
Atât?... să-ncerc o-nşiruire!
Spre graţie, spre nesfârşire,
Inalt şi larg şi cât se poate
În paşnic fel, înspre dreptate,
Să vin cu zilnica iubire
În dimineţi, pe scăpătate....

Frumoasa mea, cu ochi căprui,
Tu eşti un înger... eu, hai-hui...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost are căsătoria, dacă nu e pentru toată viaţa? Dragostea nu înseamnă numai tinereţe, voluptate, romanţe şi apoi plictiseală, goană după altceva, care e mereu acelaşi lucru. Dragostea e de la tinereţe până la bătrâneţe, iar cuplul petrece din ce în ce mai bine cu cât se apropie de moarte (bineînţeles, dacă are simţul divinului). Petrece din ce în ce mai bine, în ciuda pierderii puterilor, în ciuda tuturor necazurilor. Lucru cu adevărat important, cel mai important: a petrece cât mai bine.

Alexandru Paleologu în Despre lucrurile cu adevărat importante
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fii lup singuratic. La tinereţe îţi este bine. La bătrâneţe te vor mânca alţi lupi.

Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţii se mai ceartă

Aşa li-e soarta, cam precară,
Înaintând spre bătrâneţe,
Pe când începe să dispară
Ce-i împăca la tinereţe.

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balcoanele

Te-am zărit într-un balcon nesfârşit,
cuprindeai în palmă lumea care-aluneca,
te uitai dar nu vedeai nimic;
ochi imobili, o mâna flexată, o bosă
părăsită de toţi...
eşti singură, sunt singur
suntem trişti, suntem disperaţi
două păpuşele defecte -
una de bătrâneţe şi alta de tinereţe
în fiecare dintre noi.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tinereţe domină intuiţia, la bătrâneţe cugetarea; de aceea, la tinereţe omul este mai mult poet, iar la bătrâneţe mai mult filosof.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

studiază cu ardoare
papirusurile antice
pentru a descoperi
tinereţe fără bătrâneţe
şi viaţă fără de moarte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancestrală

Cândva culegeam flori şi frunze
aşa se năstea în fiecare an ierbarul.
Acum rup sentimente,
le lipesc cu litere anapoda,
petice de hârtie mirosind a vechi,
scriu testamentul cu litere de tipar.
Vreau să am la nunta mea
de ieşire din viaţă,
fanfară şi alămuri
să se scurgă seva copacilor din cale.
Am închis porţile percepţiei
cu răşină de brad,
să nu putrezească privirea
într-un ochi de baltă
lăsat în cale de ultima ploaie
de lacrimi.
Bocitoare mă trezesc la viaţă
mai am de trecut Stix-ul
dar încă nu am găsit în pământ,
moneda găurită
pe care am îngropat-o
la intrarea pe poarta lumii.

Aşa că mai avem timp
să mai sugem sentimente
ca lipitorile după o zi de ploaie
hai să vedem la cinema
cum strugurii cresc anapoda
în copaci
şi melcii mai târâie sentimente
încolăcite şi verzi
pe calea mirosind a ambră
şi a mere dulci...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

At-om în iarbă

Pare răsăritul un număr par,
în alb-negru de mesteacăn e furtună negru-albă
oameni se întind pe iarbă
în alţi oameni trec
dispar
soare la pământ şi invers
inversând aceeaşi salbă.

Dincolo de veselie e miros de bătrâneţe
Dincolo de tinereţe e mirosul de tristeţe.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, oamenii, suntem prea adesea schimbători. Ceasurile de seară ne încovoaie spre pământ, iar cele de dimineaţă ne înalţă spre cer. Niciodată nu suntem în stare să iubim sau să vrem constant ceva, o zi întreagă măcar.

citat din Antonio Fogazzaro
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea se naşte

să fie frumoasă pentru ea
pentru noi - desigur
rămâne frumoasă şi ruptă -
pentru zâmbetul tău
te invită s-o pui în păr
să cazi
în extaz
privind-o cum în
dură gingăşia şi frumuseţea
este ca o femeie care ar vrea
să moară tânără şi frumoasă
sau
să aibă tinereţe fără bătrâneţe
şi viaţă fără de moarte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădătorilor

Flămânzi şi goi, fără cuvânt,
Încovoiaţi pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi şi - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi aţi tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Şi îmbătaţi de amăgiri,
Ne-aţi zâdărât!
Şi vom striga toţi într-un glas,
Căci viaţa - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-aţi vândut,
Străinilor ne-aţi dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi şi în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranţei ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Pluteşte-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar ţara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoaică albă risipei dată

A fost o vreme când
purtam doar orizonturi
prin ramurile verzi
În trupul nesăpat de-a timpului risipă
frumoase-mi erau livezile toate
cu mere roşii pe aripi purtate
zboruri înalte necoapte iubiri
A fost o vreme când
ploile luminii îmi fântâneau în ochi
noaptea îngenunchea supusă
lupoaicei albe
risipei date
Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă
dor amurgurile
de prea plin
aduceri aminte colindă nostalgic
la poarta zorilor închisă
Tantal mă cheamă spre limanul
umbrelor însetate încă
de seva dulce amară a lumii
Azi, să rămân
în ramul toamnei aş vrea
lupoaică albă
până în clipă acea definitivă
când lumina se întoarnă în "nous",
când mă închid în lumină

poezie de Agafia Drăgan din Iluzia regăsirii (2016)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de dragoste

Nevoia de dragoste, de a împărţi
Toate dorurile, nevoia de sărut,
Nevoia de bucurie, de-a se ferici,
De a-şi face focul infinit,
Nevoia de a privi în ochii
Iubiţi,
De a reflecta
Sclipirile lor vesele, lumina,
Nevoia de a se mai îngrijora,
Nevoia de a se îndulci în plus
Din buzele imaginate în vis
Şi de-a atinge, de a mângâia
Nevoia de a iubi şi de a ierta!
Nevoia de a se ridica spre nori
Până la zei, mai sus de sori,
Nevoia de a fi cuminţi
Şi de a rămâne aşa, lipiţi!

poezie de Mariana Bendou din Poesies pour mon mari / Poezii pentru soţul meu (2011), traducere de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, în ciuda tuturor calităţilor lui nobile, în ciuda simpatiei faţă de cei mai defavorizaţi, în ciuda binevoinţei care se extinde nu numai către alţi oameni, dar şi către cea mai umilă dintre fiinţe, în ciuda intelectului dumnezeiesc care a pătruns mişcările şi structura sistemului solar - în ciuda acestor puteri înălţătoare - omul încă poartă în alcătuirea lui trupească amprenta nepieritoare a originii sale umile.

Charles Darwin în Descendenţa omului (1871)
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!