Prizonierul Francois Villon

I

În patru sute cincizeci şi şase,
Eu, Francois Villon, atotşcoler,
Crezând că anii-s de mătase,
Pe funie, i-am înşirat, spre cer-
Să cuget doar la ce voi face,
Precum Vegece, o, geto-dacul?
Lăsa-ţi-mă, rogu-vă,-n pace-
Mai bine vă trimit la dracu!

poezie clasică de Francois Villon din Testamentul cel mare (1461), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul cel mic al marelui Francois Villon

II

În anul zis în primul cânt,
de-i totul nins şi e Crăciun,
iar lupii mestecă doar vânt
şi omu-i doar la gheaţă bun-
îmi zic: poete, hai la drum!
să nu cumva să se întâmple,
din dragostea ce scoate fum,
să-ţi iasă stele iar pe tâmple!

poezie clasică de Francois Villon (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul cel mic al Marelui Francois Villon

III

Şi uite-aşa ce n-aţi văzut:
Minunea ei în ochii mei,
Născând lumina de-nceput,
Punea şi lumii nou temei!
Şi m-am rugat pe loc la zei,
De dincolo de cer şi lume,
S-arunce punte dragostei-
Ca-n inimă să-i aflu nume!

poezie clasică de Francois Villon din Dania (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Urăsc iubirea şi-o blestem
Şi-o-nfrunt cu sânge şi cu pară;
Prin ea murim şi nu suntem
Ca preţ, nici cât paraua chioară.
Mai bine zvârl lăuta-afară
Şi nu-mi mai ţin cu-amanţii veacu';
De le-am fost soţ odinioară,
De-acuma ducă-se la dracu'!

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un bărbat fără nicio meteahnă.

citat din Francois Villon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi câte taine i-am deschis...

Şi câte taine i-am deschis,
M-a ascultat mult răbdătoare, -
Nici "da", nici "nu" să îmi fi zis
şi mă chema îmbietoare
Să-i spun la suflet ce mă doare,
Vrând să-mi aline al meu dor,
Dar se făcea ascultătoare,
Ca să mă-nşele mai uşor.

poezie celebră de Francois Villon, traducere de Petru Cărare
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tont

Atât eşti tont cât n-ai cap să pricepi;
Atâta mergi; cât paşii te pot ţine;
Atât baţi şaua pân' pricepe iapa;
Atât îl chemi pe dracu', până vine!

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dosul scrisorii

Du-te scrisoare, iute saltă,
Chiar de n-ai limbă, nici picioare,
Să spui în a ta cuvântare
Că sărăcia rău m-asaltă.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubiţi-vă, dar, mult şi bine,
Mergeţi la chef şi la beţii
Că toate or să se termine
Şi pierdeţi capul într-o zi!
Pe proşti iubirea îi urî!
Ea duse în idolatrie
Pe Solomon, Samson orbi...
... Ferice-i omul când n-a ştie!

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă către prieteni

Vă înduraţi de mine, îndurare,
Atât măcar, prieteni, de-aţi avea!
În hrubă zac, nu sub un pom în floare,
Aici, în surghiunia cea mai grea,
Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea.
Cocote, crai, novici şi tinerei,
Voi acrobaţi, voi dansatorii cei
Mai iuţi ca strechea, ageri ca iatanul,
Cu voci ca zvonul unor clopoţei,
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Voi menestrei cântând în voia lor,
Craidoni, ce numai râdeţi şi glumiţi,
Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor,
Oameni de duh, oleacă aiuriţi,
Estimp el moare de mai zăboviţi.
Stihuitori de cântec, vers, oraţii,
De se va stinge, faceţi-i libaţii.
El zace, raze nu-i aduc aleanul,
Nici adieri, i-s ziduri grele fraţii.
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Veniţi să îl vedeţi în pătimire,
Nobili iertaţi de orice bir şi dare,
Neaplecaţi la legi şi cârmuire,
Ci doar în faţa Domnului cel mare.
Postind duminici, marţile, oricare,
Lui dinţii ca de greblă i se fac,
(Din coji uscate, nu din cozonac),
Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul,
În hău adânc nu-i masă, nici hamac,
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Juni ori bătrâni, prinţi ce vă pomenesc,
Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc,
Şi scoateţi-mă-n coş, tras cu arcanul.
Aşa se-ajută porcii, mă gândesc;
Guiţă unul doar, în turmă o tulesc.
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânire

Stăpâna mea, mai vreau să-ţi dau de ştire
Că inima-mi, de-a ta, nici o furtună
N-o s-o despartă. Dă-mi, la fel, vestire.
Şi pentru asta suntem împreună!

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pizma

Preascumpei Roza nu-i voi da
Nici inima, nici maiul meu.
Ar vrea mai bine altceva,
Chiar dacă are bani mereu.
Ce? Săculeţ ce-atârnă greu,
Plin ochi de bani şi-ncăpător.
Mai bine pier în ştreang şi eu
Şi cel ce-i dă un singur chior!
Chiar făr' ai mei, destui bani are,
Dar pentru asta nu-s pizmaş;
Sătul de chef şi dezmăţare
Nu m-arde-n fund să-i fiu părtaş.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebiruinţă

Vreţi adevărul să se ştie?
Îl spun: că-n chin nu-i bucurie,
Lumină ca în tragedie,
Laşi cum sunt cei nebiruiţi,
Oroare ca în armonie,
Nici minte ca la-ndrăgostiţi!

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra

Atât împunge capra cât stă rău;
Atât cât ţine, cari cu oala apă;
Atât cât fieru-i cald dă-l de ilău;
Atât dă-i cu barosul, până crapă;
Atât cinsteşte omul, după teapă;
Atât ţi-l aminteşti: cât stă cu tine;
Atât e hoţ, doar cât în ocnă sapă;
Atât îl chemi pe dracu', până vine.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Aşa-i sfârşitul frumuseţii –
Cu braţe stoarse, cu mâini uscate,
Cu gârboveala bătrâneţii
Si tatele piei atarnate,
Iar şoldurile discarnate...
Ascuns aşa, e ptiu! Şi vai!
Ciosvârte-s pulpele-mproşcate
De-al vremii rânced mucigai...

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeli

Ne ştim greşelile, dar niciodată
Nu ne căim, ci-avem îngăduinţă
Noi ştim că lumea-i temniţă curată.
Pentru cel drept nu e cu uşurinţă
A bate, -a chinui nu-i cu putiţă
Nici a fura călcând tot în picioare.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste

Şi dacă atunci m-am încrezut
În chipul ei şi-n ochii care
Până-n adânc m-au străbătut
Cu-a lor dulceaţă-nşelătoare,
Azi praf şi pulbere-s în zare,
Lăsându-mă să mă usuc.
Deci, răsădi-voi altă floare
Şi-n alt ogeac o să mă duc!

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Măicuţei mele bune-i las
O rugă pentru Maica Sfântă,
Că pentru mine multe-a tras
Şi încă multe o-nspăimântă.
N-am nici cetăţi, nici turn de pândă
Să-mi apere – când rea-i prigoana –
Şi trup şi suflet de osândă,
Pe cât mă apără sărmana.

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amoru-şi are harul său

Amoru-şi are harul său
Şi libertatea ne învaţă:
Alegi şi tu, aleg şi eu,
S-a stins iubirea, totu-ngheaţă!
Şi creşte ura certăreaţă:
"Nici nu mă ştii, nici te-am ştiut,
La naiba dragostea pe viaţă
Şi ani de chin pentru-un sărut!"

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

François Villon – "Mais où sont les neiges d'antan?"

Dacă în copilăria lui Villon, un bard sprinţar,
Ar fi existat în urbe un primar mai gospodar,
Azi literatura lumii în mod cert era frustrată
De acele minunate, mari "zăpezi de altădată".

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Citate celebre (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf în jargon M.R. Paraschivescu - Villon

Aici mi-s eu, gagiu şucar,
Coţcar ceva ce n-am cuvinte,
Cel mai întâia miştocar,
Să moară ăla care minte!

epitaf epigramatic de Giuseppe Navarra din Studii şi eseuri despre epigramă (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!