Timpul iubirii

Zorile insotesc visele de
iubire ale mortilor...
Apusul indruma sufletul viu catre
necuprinsul amintirilor
de speranta.
Luna dezveleste cu raze blande
intunericul adevarului.
In sanctuarul noptii gandul
infierbantat zboara catre rasaritul
disperarii.
Soarele intumeca farama
de ratiune adusa de stele,
iar vise
tot visele mele
zboara si ele spre acelasi
neajuns ideal.

poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele

deschid fereastra catre
maine
soarele navaleste
cainii tacerii imi musca
gandul
smulg clipe din
trupul timpului si
le ingrop in pumni
planuiesc sa
sau mai bine
imi fac planuri din
cioburi de vise
alerg catre maine
desculta
cand soarele navaleste.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganduri pentru voi

Din firul ierbii impletesc un gand,
Asemeni unui cantec de iubire.
Il las sa se inalte catre cer,
Tremurator si bland, spre nemurire.

Culorile din flori le-adun in suflet
Si simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocenta ce exista inca
Dinspre nobletea ce se afla-n noi.

In frunzele de arbori... bland fior,
Ascund cu teama greul disperarii
Sa-l duca vantul pe aripa lui,
In ceasul de visare-al inserarii.

In limpezimea de cristal a apei
Pastrez speranta mea de zi cu zi,
Eliberandu-mi sufletul de neguri.
A fost iubire, este si va fi!

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,
numai Dumnezeu ştie,
să decodifice bine,
visele lumii şi ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Pune-ti aripi si zboara iubire,
Si-atinge cerul cu zambet de stele,
Vorbeste cu luna plina jumatate,
Sa-ti spuna de mine.... si viata.
Intra in carul mare de stele,
Sa-ti spuna visele traite cu tine,
Hraneste fiecare pasare-n zbor,
Ele sunt mesagerul meu.
Si vreau doua maini in noapte,
Sa-mi sprijin capul, ganduri, sperante,
Pana-n rasarit de soare.

poezie de Adelina Cojocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaratie de iubire

aluatul gandurilor
framantat in minte
scrijelesc declaratii de
dragoste pe peretii inimii
arunc catre tine cuvinte
invesmantate in stele
prind zambetul tau
intre filele noptii din
ochii tai negrii
pasesc pe drumul iubirii
culegand vise
iubirea
o floare vesnic vie
ma imbat cu parfumul ei
alerg spre tine
pentru o imbratisare nesfarsita
a inimilor.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picaturi

intre pleoape
picaturi de soare
in inima mea a
crescut setea de viata
sorb din aceasta zi
cu gust de primavara
gandul zboara spre
tine cu aripi de vise
gonesc spre usa
inimii tale
prin care a intrat
primavara.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

revolta

Să schimbăm varul în smoală, şi piatra cea grea în lut ars de oală.
Să ne facem o scară spre stele din visele tale şi visele mele.
Să tragem soarele de raze şi să-l punem la rădăcina florilor în vaze
Să muncim cu toţii, mână în mână, odată pe an, odată pe lună.
Inelele planetelor sub soare să ne fie salbe în zi de sărbătoare
Zdrăngănitul spart de chitară să se audă târziu în nopţile de vară.
Pruncul ce ţipă din dorul de mamă
Să scoale din morţi, amintirea copilăriei ce cheamă.
Încă odată, Acel ce ne este tuturor Tată
Să ne încurce limbile şi ţie şi mie.
Haosul să fie armonie, stelele în turn să apună
Lumea cea rea să fie iar bună.
Oglinda concavă să răstoarne ninsorile
Să ningă de jos către stele
Să tânjească şi ele după visele mele!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ingropat inca un an in amintiri

Atatea clipe intr-un apus de timp au fost ascunse,
Am ingropat inca un an in amintiri,
Atatea vise anu-acesta au fost rapuse,
A fost atata frica, ura si atatea uneltiri.

Mi-am golit desaga de lucruri vechi, si-atat de grele,
Imi fac, la inceput de an, proiecte noi,
Imi zboara gandurile pe alei de stele,
Doar Tu cu mine, impreuna amandoi.

Ninge albastru peste noi, cu stele de argint,
‘Mi-atingi buzele cu fulgi de har si de iubire,
Speranta iar se naste-n inimi pe pamant,
Miroase-a flori, a primavara, si a ploi de fericire.

Pasesc increzator in noul an, mai fac un pas
spre Viata fara de sfarsit, in Rasarit,
Cuprins de doruri, tot mai des privesc spre ceas,
Si Te atept sa vii cat mai curand, Isus iubit!

poezie de Marius Alexandru (3 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catre mama

Suflet bland din care m-am nascut,
Apa curata ce mi-ai dat, eu am baut,
Iar gandul tau mereu spre mine indreptat,
M-a ocrotit, m-ai protejat.

Catre mama indrept fiecare rand.
Cand va citi, sa-i vad chipul luminand.
Scumpa mea fiinta, din care m-am nascut copil,
Esti totul pentru mine, iti ingenunchiez umil.

La bine si la rau, cu mine ca un juramant;
Plansetele mele, in bratele tale obosind
Si fiecare suras al meu, in inima ta traind,
Intrept catre mama fiecare cuvant.

Curate sa iti fie clipele din viata,
Caci le meriti din plin.
Sa nu uiti nicioadata a mea recunostinta,
Pentru ca din tine sunt darul divin.

Iti voi multumi de-a pururi
Pentru tot ce imi daruiesti!
Dragostea mamei mereu voi sti
Ca va dainui si sus in Ceruri...

poezie de Anca Todor
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă las cântecele mele (cântec pentru prieteni)

Va las toate ce-au fost bune,
Dar si cele ce n-au fost,
Va las tot ce nu pot spune,
Nu mai are nici un rost.

Va las dragostea pierduta
Si tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai saruta,
Va las dorul meu de voi.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las drumul catre luna
Si copacii mei stingheri,
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata, pana ieri.

Va las lacrima cu care
Am dormit la capatai,
Va las noptile amare
Si lumina mea dintai.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las gandul de pe urma
Sa va apere mereu,
Va las iarba, cerul, marea
Va las tot ce am fost eu.

Va las sufletul in palme
Azvarliti-l printre fragi
Si iertati-mi voi povara
Toti cei care mi-ati fost dragi.

cântec, versuri de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noptii

in ochii noptii
picura stele
lucesc stele
plutesc stele
in ochii tai negrii
noaptea si-a ascuns
stelele
si-a aruncat intunericul
si-a scuturat lumina lunii
in ochii tai negrii
ma arunc ca in
vagauna noptii
sa culeg stele
sa culeg luna
sa culeg universul
sa-l impachetez si
sa-l ascund in inima.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inger catre tine

Un inger paseste in umbra de vis
ce-acopera somnul cel dulce
un inger din ceruri albastre trimis
spre ceruri povara isi duce.

Firava-i faptura-i facuta dn fum
pluteste molatec spre tine
aluneca palid tot pe un drum
din ce in ce e mai palid.

O ceata ii mangaie fruntea si el
te cauta, mereu te pierde
incearca sa-ti spuna mesajul meu
dar nu apuca si piere …

poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet sihastru...

Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.

Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.

Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.

Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!

Si simt,
Cum treptat ma topesc in zare,
Si de cel ce am fost ma desprt cu greu,
Il vad cum dispare.

Si simt cum dorul de mine ma doare,
Si ma doare parca toata faptura mea,
Faptura mea de eter,
De eter fara culoare.
Mi-e dor si ma doare!

Si vreau sa m-ating dar nu pot,
Si vreau sa vorbesc dar n-am glas,
Si din toate cate-am avut,
Doar scanteia gandirii mi-a mai ramas.

Si vidul cel negru si mare,
Incepe usor sa ma-npresoare,
Si-n recea tacere ma simt singur tare.
Dar gandul imi zboara aiurea,
Si uit ca mi-e teama si totul dispare!

Si simt ca n-am spatiu, simt ca n-am timp,
Si simt ca de mine nu-mi mai e dor,
Si cu gandul, ca gandul, aiurea eu zbor,
Si simt ca n-am timp si simt ca nu mor!

Si prin tacere catre niciunde ma-ndrept,
Ca o lumina de astru,
Eu sunt un gand calator,
Sunt un suflet sihastru!

Si veacul cat clipa imi pare,
O clipa in plus pentru inc-o povata,
O clipa cat veacul de mare,
O clipa ce-nseamna viata.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

In miezul noptii inca te sarut
si-ti incondeiez dintii cu vorbe,
cuvinte albastre scapate din lanturile memoriei...
Ai parul negru-tã mâia timpului,
nascut dintre cearceafurile arse de lacrimi
iar in inima ochilor ti se zbate un pescarus
Te cuprind si-ti caut sanii, dezgoliti sub luna
amestecati cu aburii copacilor flamanzi,
repezi ca sipotul izvoarelor.
Ma framant sa iti caut rostul,
aplecat peste trupul tau
cu genele prinse in ace...

Ma privesti la randul tau
si din cuvintele mele iti faci salba
ti-au crescut aripi si zbori catre stele
(aprinzi fitilul viselor mele...)

poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi doar un vis...

În lumea viselor trăiesc,
Respir cu aerul de vise,
Pe-un nor de vise-ncet plutesc
Spre visul ce m-ademenise.

Un vraf de vise răsfoiesc
Şi-not în marea cea de vise.
Prin vise-ncerc să te găsesc,
De dor mi-s visele cuprinse.

Dar visele nu-ncetinesc
Din vise să mai nască vise:
Şi doar un vis, un vis ceresc,
E visul vieţii noastre scrise...

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup îmbălsămat în jar

Iubita mea îți dăruiesc această noapte cu stele și cu vântul liniștit,
Cu inima mea de la miazănoapte, cu sufletul asfințit și răsărit
Când focul se aprinde pe dealuri, când aripa păsărilor zboară afară
E vânt, dar ochii mei zboară până la tine în palmă
Zburând, dimineață solară
Căci în noaptea asta fără tine mă trezesc
Adierile părului tău și sânii tăi și brațele tale
Răvăsându-mi mâinile în carnea umerilor
Când eu te strâng în brațe și tu ai pielea roz catifelată.
Obrajii unde sărutarea mea înverzind se împreună cu ploaia
În trup, curgându-ţi o dragostea eternă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

viata se revarsa din
mainile tale
ziditorule
peste intreaga lume
cu generozitate si iubire
facandu-ne partasi
vietuirii
pe noi pacatosii
chemati la vesnicie
din intunericul faptelor
rele
sa ascultam chemarea ta
si sa lepadam tot raul
ca pe un vesmant zdrentuit
si sa ne imbracam cu neprihanirea
sa ne albim cugetul si faptele
spre o noua viata sa pasim
catre eternitate.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu imi cutreieri

tu
imi cutreieri visele
pe calul galben de soare
navalesti in inima mea
tu
imi cutreieri visele
pe calul verde de iarba
care necheaza in inima mea
tu
imi cutreieri visele
pe calul alb de luna
care galopeaza prin noptile mele
tu
imi cutreieri visele
si nu vreau sa te opresti.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este ea

Totul este ea! vazut, nevazut, doar simtit,
Poate doar ghicit, chiar si cararea catre infinit
Inverzita de iarba uda, grea
Da! este chiar si ea
Sarutata de ploaia marunta si incalzita
De rasuflarea ei placuta... aurita.
Ziua de ieri, ziua de azi, zilele care vin
Toate poarta a ei umbra, totate ii apartin
Desertul, marile, padurile
Muntii, soarele, aripile
Ce o poarta in zbor prin a mea gandire
Zi de zi fara oprire,
Pasii ei neobositi de cat au alergat
Prin rimele mele, prin visele mele in care ne-am plimbat
De mana amandoi privind rasaritul cum se aprindea
Iar eu ii sopteam ca totul... este ea.
Glasul marii, sarutul ploii, atingerea
Curcubeului pe chipurile ude, chiar si durerea
Unei stele cazatoare se transforma in bucurie
Caci ea a vazut-o... si a salvat-o doar cu o privire.
Totul, chiar si inima mea, care poate s-ar fi oprit candva
Dar a fost salvata si obligata de cineva
Sa bata macar pentru ea, pentru acei ochi caprui
Care m-a schimbat in bine, m-a facut sa cred in minuni.
Este clipa iubirii, o copila ce apare si in clipa grea
Este totul... totul este ea.

poezie de Manuel Gabriel Danca (17 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise... dulci

Intr-o floare de te culci
Îţi doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aş înveli cu petale
Dulci ca frăguţele tale –
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.

Culcă-te sub clar de lună,
Ţine visele în mână
Şi prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care ştie-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!