Acum 1

Dacă mă concentrez bine acum nu există,
ce rare sunt prieteniile în acest jalnic rezbel,
trăim foarte singuri între mişei, acum şi tăcerea ucide
ca o haită de lupi, cum e mai bine?
Fiecare se crede un everest mai mititel ori mai mare,
noi nu ştim câte coloane de foc au trecut,
câte stele s-au stins, câte iubiri au fost înjunghiate,
nu avem timp pentru politeţuri,
omul primitiv nu polemiza,
deschide computerul, vei vedea câte crime se petrec
pe secundă, pe glob, ei şi?
Bolboroseala sângelui unui tuberculos,
fratele meu, Cain, dă-mi mâna, simt vijelia mâniei sale.
Apoi vom vorbi, vom bea vinul greu, darul pământului,
cineva cântă, acum este acum.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne aşezăm mai bine în lumea plăsmuită şi să povestim... câte petrecute şi câte vom mai petrece încă... cât vom sta sub soare sau sub raza lunii... perlată... despre toate câte sunt şi câte nu cunoaştem că sunt...!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce mă priveşte pe mine, să ştiţi că toate prieteniile mele, câte le-am avut până acum şi câte voi mai avea de acum încolo, le-am programat pentru veşnicie.

Teofil Părăian în Din ospăţul credinţei (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum, în istorie de câte ori am avut un Ev Întunecat, a fost temporar şi local. Şi în alte părţi ale lumii, oamenilor le-a mers bine. Şi până la urmă am fost ajutaţi să ieşim din Evul Întunecat. Noi, acum, ne confruntăm cu un posibil Ev Întunecat care să fie global şi permanent. Asta este ceva diferit. Dar odată ce vom realiza mai multe lumi, vom putea face ce dorim, atât timp cât o facem odată într-o singură lume.

citat clasic din Isaac Asimov
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurile Înţelepciunii

Pentru ori de câte ori am pierdut,
Pentru ori de câte ori am dat-o-n bară,
Pentru ori de câte ori am spus "Îmi pare rău",
Pentru ori de câte ori n-am spus –

Pentru fiecare inimă care a suferit din pricina mea,
Pentru ori de câte ori n-am întors şi celălalt obraz,
Pentru fiecare om căruia i-am provocat pagube
Datorită faptelor sau vorbelor mele:

Nu, nu sunt un ratat.
Ştiu că nu sunt o cauză pierdută.
Unele lecţii se învaţă mai greu.
Acum am toate lucrurile puse-n ordine.

Regrete? Am multe.
Dacă mi-a fost uneori silă de mine? Mi s-a-întâmplat.
Am plecat de multe ori departe,
Încercând să mă apropii de ceva inedit.

Ştiu încotro mă-îndrept, ştiu şi calea.
Poate călătoria durează un pic prea mult,
Dar nu toate regresele sunt eşecuri,
Ci doar ocolişuri prin Pădurile Înţelepciunii.

poezie de Aaron Stone, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Şi-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...

M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reuşite, nedescris
De câte ori, de câte ori...

M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la ţeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...

Mă simt rănitul d-exterminatori
Şi-mi vreau răscumpărări de libertăţi şi bunuri
Furate de la viaţa-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...

Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..

De câte ori mă ştiu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi...

Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf şi fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor şi foc pământul?

Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?

poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum realizez cât de complicitate sunt relaţiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puţin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu ştim ce vrem!
Cât de nehotărâţi suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu ştim să iubim!
Cât şi de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecţi suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar şi cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" şi chiar,, goi"!
Cât şi mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, şi mai cât ne vom pierde!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte chipuri străine vor înnopta pe feţele noastre
şi câte curcubeie ne vor separa
de acum înainte?
vom mulţumi orgoliilor
pentru cât ne-au dispreţuit
surâsurile şi inimile pregătite de lumină?

am făcut bine?
suntem oare liberi atunci când
ne blestemăm cu lacrimi perfecte?

opreşte-mi carnea te rog

sângele meu nu mai are direcţie
s-a oprit în dragostea de tine
şi a amorţit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte

Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?

Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Şi dorinţe infinite
Câte, oare sunt în ele?

Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Şi decizii mai greşite
Câte sunt şi nu au leac?

Câte răutăţi sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?

Câte zile nesfârşite
Numără un om la care,
Viaţa este pe sfârşite
Câte, când speranţa-i moare?

Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?

Câte clipe trec în viaţă,
Fără ură şi minciună
Ce-ţi fac inima de gheaţă
Câte, nimeni n-o să spună?

Câte speranţe deşarte
Are cel care greşeşte,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căieşte?

Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???

Câte omul pătimeşte
Într-o viaţă din trufie?
Multe şi-l nemulţumeşte
Câte, nimeni n-o să ştie!

Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?

Câte zile are omul?
Câte zile are-n viaţă?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranţă!?

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărână luată de vânt...

oare, de câte ori trăim?
oare, de câte ori murim,?
de câte ori ochii deschişi?
de câte ori ochii închişi?
plătim ceva ce nu vom ştii,
lăsăm păcate celor vii,
călcăm atâtea jurăminte,
ne amăgim apoi oriunde,
suntem atât de falşi în viaţă,
urcăm mereu un vârf în ceaţă,
suntem acei ce nu se lasă
şi când murim ne vrem în faţă
şi pentru ce? şi pentru ce?
apoi de ce? şi-apoi de ce?
acelaşi glod ne e mormânt,
ţărână luată de un vânt...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine – Sonetul XVIII

Doamne, ce am eu de-mi cauţi prietenia-atât de-asiduu?
Ce fel de câştig oare, Isuse, poţi de la mine-avea,
încât, îngheţat de vântul rece, aştepţi la poarta mea
în bezna şi-n infernul nopţilor de iarnă încontinuu?

Cât de negru şi de meschin înlăuntrul meu am fost!
Să nu-ţi deschid! Cât de am putut fi de necumpătat
dacă din împietrirea inimii mele încă nu s-au vindecat
cumplitele răni ale trupului tău lipsit de adăpost!

De câte ori îngerul a şoptit sfios, de câte ori,
"suflete, apropie-te de fereastră şi priveşte-afară,
vei vedea cu câtă iubire bate el la uşa ta, iar şi iară!"

Şi, oh, de câte ori vocii hrănitoare ca o pâine,
"Mâine,-ţi vom deschide uşa," răspundeam, surzi şi chiori,
pentru ca apoi a doua zi să repetăm răspunsul, "Mâine."

poezie de Félix Lope de Vega, 1562-1635 din Rime sacre, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

De şapte ori câte şapte
Am spus rugăciunea în noapte,
De şapte ori câte şapte
Mi s-a răspuns doar în şoapte,
De şapte ori câte şapte
Sunt mai aproape de fapte,
De şapte ori câte şapte
Însoţesc calea de lapte,
De şapte ori câte şapte
Voi împleti minţile coapte
Cu iubirile apte...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Dom' profesor, ce trebuie să facem acum?
Eugen: Ştiţi ce?! Eu cred că pentru această zi, această şedinţă a fost mai mult decât suficient. Deci, propun să vă petreceţi restul zilei cum vreţi voi. Pentru a pune la punct celelalte amănunte, vom avea destul timp. Acum vă las singuri.
Nistor: Ce bun sunteţi cu noi, dom' profesor!
Eugen: Să ştiţi că hotărârea asta a mea de a vă lăsa singuri acum, să faceţi ce doriţi voi, are şi altă motivaţie: Anume sunt cam ocupat în următoarele ore, am şi alte treburi.
Alex: Cum să nu?!
Eugen: În orice caz, nu uitaţi, ne vedem mâine, la ora 08.00, iar acum, că s-a rezolvat cu protecţia voastră, nu veţi mai avea motive întemeiate să întârziaţi.
Nistor: Bine, dom' profesor; vom face tot posibilul să ajungem la timp, dar nu promitem nimic.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem dedicat fericirii şi vindecării

Iubirea ne-a înălţat inima
Ca un balsam al ei s-a manifestat
Nu a pătruns fără a vindeca răni,
Traume emoţionale sau regrete
Acum că ne-am vindecat,
Suntem mai atenţi cu visele noastre,
Nu uităm să sperăm, să visăm şi să atingem lumina
Ori de câte ori vom pătrunde în Abis
Visul nostru va deveni o realitate imediată
Un ki benefic, un pachet al liniştii şi frumuseţii interioare.
Să ne deschidem inimile, dar să nu ne pierdem valoarea,
Puterea creatoare, manifestarea ei...
Dă-mi mâna, pentru a găsi lumina!
Dă-mi o floare, pentru a vedea natura,
Nu te lăsa atins de nedreptate,
Eu încă mai pot ierta, iubi, mulţumi, binecuvânta.
Iar tu eşti la fel de special ca mine...
Deschide inima şi vindecarea ta este alături!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jonathan: Şi acum te întâlneşti cu prietenul tău?
Sara: Nu, cred că este şi el în oraş acum şi face ceea ce faci şi tu.
Jonathan: Se îndrăgosteşte de iubita altei persoane? Nu, îmi pare rău. Vroiam să spun că m-am simţit bine. Ştii, poate că ar trebui să îmi dai numărul tău de telefon. Pentru orice eventualitate.
Sara: În eventualitatea că ce?
Jonathan: În eventualitatea vieţii. M-am simţit bine cu tine şi, din câte ştim amândoi, nu prea sunt şanse să te mai văd.
Sara: Ei bine, dacă ne este scris să ne întâlnim, ne vom întâlni din nou. Doar că nu este momentul potrivit.
Jonathan: Poate că trebuia să ne întâlnim după ora din Anglia şi suntem cu cinci ore mai devreme.

replici din filmul artistic Noroc în dragoste, scenariu de Marc Klein
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte focuri, câte lumânări şi câte văpaiţe n-ai ars, poveste, şi toate s-au stins, şi multe se vor aprinde ca să se stingă iarăşi, numai tu, poveste, nu te vei stinge decât cu cel din urmă om... şi numai acela va şti bine că lumea asta a fost o lungă şi aceeaşi poveste.

Barbu Ştefănescu Delavrancea în Basme (1892)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Keith: Exact. Fratele mai mare. Şi indiferent ce-ai făcut pe terenul de baschet acum o veşnicie şi orice ai face acum, voi fi mereu fratele tău mai mare. Ghici ce, Danny băiatule? Numele meu a fost primul, acum primul e numele lui Lucas. Nu poţi schimba nimic.
Dan: Bine, Keith.
Keith: E în regulă dacă ţi-e ruşine cu mine. Şi cu Lucas. Dar ce te face să crezi că nouă nu ne e la fel de ruşine cu tine? Acum ieşi din atelierul meu.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt cum clocoteşti în mine,
Iubire vulcan sacru de foc şi dorinţi
Etalandu-ţi firea capricioasă
Pârjoleşti totul, între mine şi sfinţi
Chiar şi pe omul iubit,
Doar timpul firea-mi va înfrâna,
Înţelepţită poate de câte am trăit
Şi câte voi mai vedea.

Valeria Mahok (3 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte iubiri

Câte iubiri n-am ascuns între pleoape..., în irişii plini... răsturnate păcate?
Între genele tale am stat... câte clipe, câte visate? Nu, nici măcar nu răspunde...
Am citit în privirea-ţi... odiseea iubirii purtate, e un gând în culoarea ce-mi răstorni pe îndelete, adierea de vânt, bătute muşcate...
Câte iubiri n-am ascuns între pleoape? Să-mi spună din nou ochii tăi, ştiu de toate..

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul de iubire

Dacă iubirea e un lanţ, să piară!
Ca omul să nu fie asuprit,
Căci vrea să aibă inima uşoară,
Nu să se simtă sclav năpăstuit.

Dacă iubirea e un lanţ, s-o smulgem
De câte ori se cuibăreşte-n piept,
S-o alungăm şi trişti să nu mai plângem,
A fi robiţi de ea este nedrept.

Dacă iubirea e un lanţ, femeie,
Să ne ferim de ea acum şi-n veci,
N-avem nevoie de a ei scânteie,
Şi vom fi liberi, însă.. singuri, reci.

poezie de Octavian Cocoş (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!