Imanenta

Intr-un iluzoriu regat
Al celor mai zălude
Muze nude
Tu ai fi fost
Bufonul lor lipsit de rost.
Te-ar fi numit împărat
Si te-ar fi încoronat
In fiecare zi
Cu altă coroană de spini
Ca mugurii lor să n-apuce
Să înflorească
Hrănindu-se din sângele tău,
Pentru că până şi ele mai ţin
La dreapta rânduială
Ancestrală
(Stiu, pentru tine-i doar o nuanţă banală)
In care iubirea şi minciuna
Nu-s totuna.

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat. Acest împărat avea trei fete. Rămânând văduv, toată dragostea lui el şi-o aruncase asupra fetelor. Ele mărindu-se şi văzând sârguinţa ce punea părintele lor ca să le crească pre ele, să le înveţe şi să le păzească de orice răutăţi şi bântuieli, se sileau şi ele din toată puterea lor ca să-l facă să uite mâhnirea ce-l cuprinsese pentru moartea mumei lor.

Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele nopţii

Palmele noastre albastre
sunt pătate, cu sângele nopţii
ne trădează
că am fost odată acolo
unde visele înălţau
câte un zmeu de hârtie
pentru fiecare dorinţă
unde
cu eşarfe de ceaţă
am legat copacii la ochi
să ne căutăm
în verdele beznei...

Nu fugi
oricum urmele paşilor
o să-ţi înflorească în urmă.
opreşte-te
câte o clipă, prin fiecare alee.
Eu închid ochii
în privirile trecătorilor
ocolesc aburii tulburi
cei în care
încă levitează cafeaua cu sare
te-ar putea indica eronat
undeva
unde mă pot rătăci
ca într-un labirint de presupuneri...

poezie de Ovidiu Sinov (august 2012)
Adăugat de Ovidiu Sinov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până şi spaţiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi şi ne-au luat
cuvintele
am rămas muţi, vorbesc doar ecranele

ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roşie de sângele celor care mor
legile nu mai funcţionează

telefonul sună a întuneric, când plăteşti
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul şi-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel

copii stau pe net şi afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoşi
soarele a dispărut din obrajii lor

bună dragă, soţul sau ea îţi spune
tu nici nu tresari, eşti tot acolo
parcă şi după serviciu, şeful te întreabă
când e gata?

noaptea spaţiul dintre noi s-a mărit
salteua şi patul au fost prea scumpe
şi trebuie să ne odihnim
dimineaţa plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a salva lumea, i-ai cerut acestui om să moară. Te-ar întreba acest om de ce, dacă te-ar putea vedea acum?

citat clasic din Wystan Hugh Auden
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne imaginăm că femeia e o fărâmă de strigăt

aruncată pe podea
şi mâinile tale
într-o seară ca asta
ar îndrăzni să o ridice
până în dreptul urechilor

să ne imaginăm că ea ar intra în timpan
şi ar călători în adâncul tău
prin toţi muşchii
ar traversa zonele cu risc de inundaţii
ar înnopta în iris
şi dimineaţa te-ar trezi devreme

să ne imaginăm că ai fi obligat
să trăieşti cu ea în sânge
că venele tale dilatate ar accepta-o
şi zilnic strigătul ei te-ar controla
până în adânc

să ne imaginăm că femeia aceasta
îţi traversează fiecare celulă
şi oricât de mult ai vrea să se sfârşească
nu poţi să aduni strigătul
din irisul tău

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşele nu seamănă între ele nu pentru că sunt aşezate diferit geografic, nu pentru că parcurile şi clădirile lor urmează stiluri diferite sau pentru că istoria lor a fost de fiecare dată alta - toate acestea nu sunt decât consecinţe neglijabile sau neînsemnate premise: oraşele nu seamănă între ele pentru că au, fiecare, un alt suflet, inefabil, care nu poate fi comparat.

Ana Blandiana în Oraşe de silabe
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pentru suprema seminţie umană,
Pentru sonora glorie din veacuri viitoare,
Eu am fost lipsit de cupă la al străbunilor ospăţ,
Şi de veselie lipsit, şi de onoare.

Pe umeri mi se aruncă câinele-lup,
Dar după sânge eu nu sunt lup peste vreme:
Mai bine, ca pe o căciulă, mă băgaţi în mâneca
Şubei fierbinţi din stepe siberiene...

Ca să nu văd nici fricoşi, nici noroi vâscos.
Nici însângerate coaste în roate;
Ca să-mi lumineze, argintiu, noaptea vulpi polare,
În ale lor primordiale frumuseţi codate.

Du-mă în noapte, unde curge Enisei
Şi pinul ajunge până la stele lucide,
Pentru că, după sânge, eu nu-s lup peste vreme
Şi pe mine doar cel egal mie mă va ucide.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1935), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eli eli lama sabactani

doamne
te strig
nu ca să-mi răspunzi
nuuuuu
te strig doar aşa
ca să ştii
că ştiu
şi mă hrănesc cu trupul tău
şi-ţi beau cu nesaţ sângele
apoi sărbătoresc fiecare patimă
cu speranţa învierii
te crucific în fiecare zi
pentru fiecare nou toma
iar prin fiecare celulă îţi bat piroane
spre liniştea caiafelor
şi îmi primesc arginţii cu infatuare
doar pentru un sărut
dar mă lepăd de tine de trei ori câte trei
cu fiecare drum al crucii
cu fiecare nouă coroană de spini
şi mă tot întreb de ce tot aprind lumânări
când ard mai puternic
decât orice flacără chinuită în ceară
la ce Doamne-iartă-mă consum oxigenul
dacă nu pentru asta Te respir

totuşi Doamne
aş vrea ca bisericile să fie iar zidiri din dragoste
ca şi chiliile părăsite acum
la urma urmei Tu eşti peste tot
ce nevoie să ai de un templu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au obiceiul să caute sfaturi în stânga şi-n dreapta dar nu pentru a le urma, ci pentru a-şi clădi pe ele încrederea lor că au luat "cea mai bună" decizie. Nu e nevoie să fii o minte genială să-ţi dai seama că, uneori, cea mai înţeleaptă decizie vine odată cu prudenţa şi atenţia pe care o acorzi detaliilor atât din jurul tău, dar şi din inima ta.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XL

La noi sunt forme, forme toate!
Suntem creştini, ferească Domnul.
Noi nu mai cugetăm nimic,
Şi-un cap deştept, care socoate,
Infam e, căci ne strică somnul,
E proclet eretic.

O, Crist, tu osândit de soarte!
De te-ar renaşte noaptea gropii
Şi de-ai veni şi-ai explica,
Te-ar condamna la moarte popii,
Ca pe-un nebun te-ar da la moarte
Că-ţi tulburi legea ta.

sonet de George Coşbuc
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Respinge cu-o-nclinare a frunţii sale
tot ce-l constrânge şi ce-l mărgineşte;
căci uriaş în inima-i trăieşte
eternul viitor, rotit spirale.

Profunde bolţi, cu chipuri, l-nconjoară,
să-l cheme: vino, vezi, – oricine poate.
Nu da să ţină mâna lui uşoară din
sarcinile tale. Căci la noapte

ea s-ar ivi spre a te încerca
şi-ar trece-n casă – ură ce-nfioară –
şi te-ar lua, ca şi cum te-ar crea
şi te-ar goni din trupul tău afară.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu are niciun rost, capătă rost dacă o trăieşti cu voinţă. Virtutea, binele, răul nu sunt decât simple cuvinte, ele îşi schimbă valoarea doar dacă le iei separat pentru a construi ceva cu ele; ele vor avea adevărata lor valoare doar atunci când vom şti cum să le aplicăm cu adevărat.

citat din Paul Gauguin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cal să nu-l crezi că nu te-ar trânti, pe câine - că nu te-ar muşca.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i copiezi pe scriitorii mai mari decât tine e minunat, e ca şi cum tu ai fi un copil şi cineva te-ar ţine de mână şi te-ar învăţa cum să mergi.

Rui Zink în interviu (2 decembrie 2011)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa beciului

uşa beciului este acum închisă

zăvorul vechi
care a fost martor la
sinuciderea proprietarului
în urmă cu aproape 70 de ani
ţine piept spiritelor celor care
au plecat neîmpliniţi de aici

spiritele lor sunt printre noi
pentru că fiecare vrea să
mai iubească o dată
să mai sufere o dată
şi să mai simtă pământul
sub picioare
şi nu deasupra trupurilor lor

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai multe despre oameni

Când oamenii nu pun întrebări despre fel de fel de chestii,
Atunci, în mod sigur, fac sugestii;
Dacă nu fac, ceea ce să cred mi-e greu,
Ori te privesc peste umăr
Ori te calcă pe bombeu.
Apoi, de parcă nu te-ar fi deranjat destul, ei vor
Să te angajeze-n în firma lor.
Fiecare, când îi vine bine, fără să i-o ceri,
Îţi provoacă bătaie de cap şi neplăceri.
Se pare că-i insuportabil, iar priveliştea e sumbră,
Pentru cei care muncesc să vadă că alţii dorm la umbră,
Astfel că, tam-nesam, îţi spun că munca-i curat medicament –
Gândşte-te matale la Firestone, la Ford, la Edison,
Şi te bat la cap şi te-învârt la ghivent
Până cedezi, altminteri îţi ţin predici până şi popii în amvon.
În final, toate sfârşesc într-o ţicneală din cele mai groteşti:
Dacă nu vrei să munceşti, trebuie să munceşti
Pentru-a câştiga bani să nu mai trebuiască să trudeşti.

poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii au pasiuni puternice şi tendinţa de a şi le satisface chiar şi într-un mod nechibzuit. Au sângele fierbinte şi sunt iuţi la mânie. Datorită dragostei lor faţă de onoare nu pot suferi să fie jigniţi şi se indignează dacă li se pare că n-au fost trataţi cum se cuvine. Ţin prea puţin la bani pentru că n-au învăţat încă ce înseamnă să fii lipsit de ei. Au principii foarte înalte, pentru că viaţa nu i-a umilit încă, sau pentru că nu s-au deprins încă cu inevitabilele ei îngrădiri. Ar prefera să facă mai degrabă fapte nobile decât altele folositoare. Vieţile lor sunt orânduite mai degrabă după sentimente decât după raţiune. Ei cred că ştiu totul şi sunt absolut siguri de asta. De fapt, tocmai de aceea ei fac lucrurile într-o măsură prea mare.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile provocări ale vieţii presupun nu doar păstrarea întegrităţii ci mai ales dobândirea asumată a capacităţii de menţinere a propriei demnităti, neatinsă de ispita oglindirii intr-un gând străin. Pe de altă parte, smerenia, un atribut creştinesc, constituie reflexul sufletului, obişnuit cu suferinţa comună, care răsplăteşte răului cu bine. Nu trebuie înţeles ca o abnegaţie totală în faţa nedreptăţilor. De aceea, oamenii înţelepţi îşi pleacă fruntea doar în faţa celor care manifestă empatie şi sentimente veritabile, către semenii lor. În altă conjunctură timpul, cu aceleaşi valenţe efemere, nu trebuie oferit, sub nici o formă, celor care nu-ţi preţuiesc prezenţa.

Andreea Palasescu (21 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În depărtata antichitate, spun unii erudiţi, nu se ştia să fie decât trei muze: Mneme (Memoria), Melete (Gândirea) şi Aoide (Cântarea). Cum s-au ridicat ele la pătrat de au ajuns nouă? Se zice că odinioară într-un oraş din Pelopones trebuiau, pentru un templu al lui Phoibos, statuele celor trei muze. Ctitorii templului au comandat la trei sculptori cu renume să lucreze cele trei statue până la un termen anume, rezervându-şi dreptul să aleagă pe cele mai reuşite. Ce s-a întâmplat însă? Cei trei artişti celebri au venit la termen cu câte trei muze, dar fiecare dintre ei le reprezentase în deosebite feluri, cu deosebite atribute. Fiindcă toate erau minunat executate, au fost primite toate şi aşezate în templu... De trei ori trei, nouă.

începutul de la A zecea muză de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul

Pescăruşul - zbor spre infinit,

Înfrăţit cu lumina,

Hrănindu-se din iubire cu o frimitură de viaţă,

Pasărea Pheonix te-a stropit cu sângele ei

Transformat în cenuşă.

Şi ai rămas pe pământ să te naşti veşnic

Pentru fiecare din noi.

Ţi-ai înmuiat aripile în mare

Şi ai dat sufletului culoare.

Pleoapa ochiului tău

A acoperit durerea celor e jos, suflet frumos!

Semn de dreptate,

Ai ales să mergi mai departe.

Dar vei rămâne în gânduri alături de mine

Mister, feerie, picătură de fericire.

Liber pe drumul luminii

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!