Iubesc toată gama de mirosuri, de la ce duhneşte îngrozitor până la arome divine, cu tot ce există între ele. Mă intrigă, mă inspiră, mă fascinează şi mă umplu de fiori. Îmi place să ţin în mână toate esenţele care au fost folo­site vreodată, de la începuturile istoriei şi din orice cultură a lumii.

Mandy Aftel în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţele florale sunt coloana vertebrală a parfumului.

Mandy Aftel în Istoria parfumului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana care m-a inspirat cel mai mult, dintotdeauna, a fost Bob Dylan. Îi admir geniul şi modul în care îşi exprimă stranietăţile inimii. E capabil să capteze stări emoţionale bogate şi amintiri, ceea ce încerc şi eu să fac cu parfumurile mele. Consider că instrumentele cele mai importante pentru înţelegerea lumii sunt propriile mele simţuri şi sentimente, care sunt atât de puternice, încât singurul aliat cu care le pot captura şi fixa este parfumul. Cealaltă mare inspiraţie a mea este minunea esenţelor naturale. Am avut fericirea să petrec lungi perioade de timp căutându-le prin toată lumea. Când am o esenţă în mână sunt întotdeauna preocupată cum să îi dau viaţă în universul unui parfum şi cum să reuşesc să îi înţeleg toate esenţele pe care, la rândul ei, le dezvăluie.

Mandy Aftel în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am neapărat o filozofie a ingredientelor naturale, pentru că sunt interesată mai curând de talentul parfu­mie­rului decât de paleta aleasă. Sunt profund impresionată de esenţele natu­­rale, în timp ce materiile sintetice nu au nici un farmec pentru mine. Există o textură şi o formă a aromelor naturale fascinante, care îmi dau senzaţia că sunt capabilă să pătrund până în adâncul lor, ca să le văd din interior. Mărturi­sesc că istoria lor împletită cu istoria omenirii, jur-împrejurul plane­tei, mă emoţionează.

Mandy Aftel în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wild Roses l-am conceput pe relaţia dintre caisă şi trandafir, pe care am susţinut-o cu o bază de tarhon absolut. A fost un design foarte dificil până am reuşit să fac aromele de trandafir să evolueze de la un capăt la celălalt al parfumului, ca să-şi dezvăluie toate faţetele şi nuanţele.

Mandy Aftel în Istoria parfumului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

frumuseţe (vezi şi frumos)

Frumuseţea este o bucurie pe care o împărtăşim.

definiţie de Mandy Aftel în Istoria parfumului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În japoneză, cuvântul "a mirosi" este acelaşi cu "a asculta".

Mandy Aftel în Istoria parfumului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mandy Aftel este regina parfumurilor naturale, cea mai creativă personalitate din industria fragrance.

în The New York Times
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul este asociat cu nasul, dar el este prezent şi în minte şi în memorie.

Mandy Aftel în Istoria parfumului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt o autodidactă. Am o colecţie de două sute de cărţi despre parfumuri, de la începutul secolului XX, pe care le-am studiat în amănunt ani de zile, dar cei mai buni profesori îmi sunt esenţele însele. Manualul meu preferat precizează vocabularul speci­fic, elementele de bază ale intensităţii relative, aspectele importante ale întregii formule şi o înţelegere profundă despre cum se realizează notele olfactive de vârf, cele medii şi cele de bază. Şi apoi texturile, mirosurile şi intensi­tă­ţile care creează diferenţele dintre aceste note. Fiecare parfum creat de mine se dezvoltă în jurul rezolvării relaţiei dintre design şi captarea me­moriei emoţio­nale. De obicei pornesc de la o pereche de esenţe care îmi atrag atenţia şi de la ea construiesc parfumul.

Mandy Aftel în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul trebuie să ştie că este un miracol, de vreme ce de la începuturile lumii şi până la sfârşitul ei, nu a mai fost si nu va mai fi niciun copil asemeni lui.

citat din Pablo Casals
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridicat la cer

Sper să am sufletul atât de mare,
Ca atunci când trup nu voi mai fi
Să umplu ceru' între stele, galaxii...
Să le simt toate aproape, ca un soare.

Am cerul plin deja, că-l tot privesc
Şi-unit voi fi cu ai mei, ei buni la fel,
Ce plin fac de lumini, din ei, niţel,
Cât muză să îi am, să-i povestesc.

Până atunci mă umplu roci căzute,
Mesaje meteorice, de neclintit speranţe,
Să-mi ţină cald ce zile-am, de vacanţe,
Până mă întorc înspre treburi nevăzute.

V-aş lua de-acum de mână, căzători
Să fiţi, nu un timp, o singură minută...
Pe dragoste s-o faceţi o redută,
Să stăm pe boltă alături... veşnic lucitori.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc pămânutul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.

Emily Bronte în La răscruce de vânturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu e în tot şi toate. Toată lumea e D-zeu şi D-zeu e toată lumea. Nu există relaţie de subordonare între D-zeu şi mine. D-zeu e şi în mine şi eu în el deci sunt un D-zeu în manifestare şi merit tot ce e mai bun să ofer şi să primesc. Când înţeleg asta mă liniştesc desăvârşit. Nu există ceilalţi. Eu sunt în tot şi toate şi ceilalţi sunt în mine deci dacă iubesc şi ofer atenţie celor din jur, mie imi ofer. Cum mă tratez pe mine aşa îi tratez şi pe ceilalţi care sunt eu pentru că nu există ceilalţi defapt.

citat din Marius Boeriu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul "normal" este cel care toată viaţa lui a fost programat să nu iasă din reguli, aşa că orice deviaţie de la "normal" pare nebunie. Ce e trist e că de multe ori ne pasă atât de mult de ce cred ceilalţi în legătură cu un anumit lucru care ne place încât suntem dispuşi să îl abandonăm doar pentru că nu intră în acea categorie care se presupune a fi... "normală". Până la urmă, există oare om care să poată afirma ce e şi ce nu e normal într-o lume atât de subiectivă?

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă fascinează superficialitatea şi lipsa de Dumnezeu pe care o au oamenii. Mă fascinează efectul dezastruos pe care l-a putut avea comunismul asupra unei societăţi. Mă fascinează tineretul care şi-a pierdut busola mai mult decât cei în vârstă.

citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în care şi lemnele gem

hei am fost şi eu pe-aici era aşa un du-te-vino
interminabil
între casa de cultură
casa de toleranţă
şi aia de nebuni

încât persista în aer
un geamăt
ca de lemne îndoite

din când in când
moartea era o treabă chiar obligatorie
mergeai undeva spăşit
de unul singur
ca să tragi apa
sau te scăpai pe tine
dar neapărat la modul drăgăstos
şi cu toată energia
de care dispui

când eram prea obosit
de lume
ca la spart pietrii
şi toate rahaturile
orice mişcare
în orice directie
mi se părea
gestul unui nebun
lihnit de foame şi prostie

odihna era mama
lui Dumnezeu
pogorâtă printre pălmaşii lui peşte prăjit

iubeam viaţa cu rateuri
ne înşelam cu o tembel de bună ştiintă
ca în
căsătoriile din interes

toţi până la unul investeam entuziaşti
într-o promiţătoare pierzanie
care şi ea săraca
habar nu avea
ce-i cu ea pe lumea asta

ei bine nu mai reuşeşte nici ea
să tot respire din cer
nu te mai vindecă
nici de bani nici de milă
aşa că te duci grămadă

nici tu cultură
nicio toleranţă
nici măcar nebuni

e aşa de poetic de se îndoaie şi gem
chiar şi lemnele
uitate grămadă

în ploaie

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi

Între astăzi şi ieri mai există trecut
Între astăzi şi mâine e timp ne-nceput
Între tine şi mine se strânge chemare
Între noi nu există fiori de uitare.

Între noi doare oful, din visul secret
Ce se stinge tăcut incrustat în regret,
Între noi nu s-au scris până-acum amintiri
Între noi stau de veghe întristate priviri.

Între noi, şi clipita se scurge fierbinte
În timpul ce-aleargă cu zel înainte
Între noi, gând tăcut se închină-n cuvânt
Între noi, mai răzbate doar sărutul din vânt.

Între noi, arde slova din timp renăscut
Între noi sunt doar munţi în eternul tăcut,
Un baraj ce respiră eter din abis
Un roman de iubire ce nu a fost scris.

poezie de Ştefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea este centrul istoriei lumii; întruparea lui Hristos şi răstignirea Domnului nostru reprezintă pivotul în jurul căruia gravitează evenimentele din toate vremurile. Mărturia lui Hristos a fost spiritul profeţiei, iar puterea crescândă a lui Iisus este spiritul istoriei.

citat din Alexander MacLaren
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate postările pe site ar trebui trecute prin site.

calambur aforistic de David Boia (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă de băiat

ea
mamă de băiat
nu are nicio teamă vizibilă
o protejează el în gând
nimeni să nu o insulte vreodată
cu toate că ea
doboară doar cu securea pleoapelor orice intrus -
până acum toţi străinii care au intrat
după plecarea golanului de tata
au fost între cleios de tandri şi ipocrit de preocupaţi

mai suspină câteodată
dar cu amortizor
orice scârţâit de pat
dincolo
îi cântă a posibilă noră
apoi uşi trântite doar de păianjeni -
ultima oară când fii-su
a mai adus pe una în casă
şi a văzut-o cu toată pânza aia prinsă-n păr
a crezut că e-o surpriză şi este dintr-odată soacră mare
dar se auzi repede duşul
patul a rămas neatins
ducă-se

ea e mamă de băiat şi totuşi
adună lucruri de zestre de parcă... –

şi intră băiatul val-vârtej
o prinde de umeri
o sărută şi
îi trimite după câteva luni trupul înapoi
sfârtecat de o grenadă
în războiul nimănui

mamă de băiat
puternică
aruncă toate paturile
ecoul scârţâitului nu mai tace
aruncă ţărână peste cap
jos în faţa blocului
să se îngroape cu mâna ei

pleoapele-i sunt arse iar păianjenii
au umplut până la refuz uşile
între ce mai rămăsese
din sufletul ei fără amortizor
şi zestre

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!