Siretul copilariei
Imensitatea gliei oprită stă sub țărm
Tăiat de apa dură și rece lasă semn,
Un piedestal pe care nu poate să mai urce
Și umezeala apei spre luncă o aduce.
El poartă înspre mare pe valurile tulburi,
Prisosul ce natura aruncă de prin cuiburi,
Aruncă înspre maluri reziduuri putrezite,
Ce-au fost utile poate, dar nu mai sunt iubite.
Șiret el șerpuiește și își adună pruncii,
Care la fel ca dânsul dau umezeală luncii,
El sapă pe sub maluri spre a-și lua tributul,
Aduce cu el moartea, sfidând necunoscutul.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre natură, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ultimul gând
Se-agită-n furtuna ce fruntea-i înclină
Spre apele reci, spre vârtejul sălbatic
Ce-aleargă, bezmetic, prin albia plină
Și mușcă pământul.
E iadul acvatic.
Privește spre cer și adună putere
În scurtele clipe când vântul o iartă,
Nici timp nu mai are să simtă durere
Când crengile-s rupte.
Credința-i deșartă.
Își simte, de-acum rădăcinile-n apă
Și știe că-i vremea, nu poate să scape,
Căci vântul o bate, iar apa dezgroapă
Tot ce o mai ține.
Sfârșitul e-aproape.
Se simte-mpăcată când știe că pleacă
Pe ultimul drum, dar purtată pe valuri,
Privind alte sălcii cum par că se joacă
În plete cu vântul.
Și nu plâng pe maluri.
Își lasă în urmă vlăstare firave
Cu trupul subțire, ce-așteaptă să crească,
Frumoase fecioare pe țărmuri jilave,
Privind înspre Soare.
E voia cerească.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre plâns
- poezii despre jocuri
Apoi
Privirea-și aruncă -napoi
Pășește în nepăsare,
Între mine și voi...
Mândru stă podul în rame,
Zorite lumine!
Printre puzderii bizare,
Obscure... El râde!
Semeț se înalță,
Gheizer pe ape
Să zboare!
Și iar își retrage
Șuvoiul din maluri...
Și iar îl aruncă din nou
Mai sus și mai tare
Ispită în revărsare,
De confirmare
A câta, a câta oară?!
Și acum?...
Încotro
Să m-abat?
Stă ascensorul,
Cată răspunsul:
La ce destinat?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre poduri sau poezii despre mândrie
* * *
Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre șlefuite și cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieții, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd și muțesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădițe să se înfrupte din destin,
Căci viața ca și apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.
poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre păcăleli, poezii despre frunze, poezii despre dor sau poezii despre crengi
Despletită-n mii de fire ...
De prin picuri adunate
Din pâraiele umflate,
Rătăcite în avaluri
Prinse-n menghină-ntre maluri,
Pic cu pic sporiră râul,
Ce se-nvârte ca și brâul
Și cu muget se prăvale
Peste pietre ancestrale.
Lovind, valuri după valuri,
Scurmă iute înspre maluri,-
Negăsind zăgazuri rupte
N-au putut să se înfrupte.
Nevoite-au fost, cu trudă,
Înfruntând natura crudă,
Să-și croiască pe-ndelete
Alte drumuri deșuchete.
Vor răzbi într-o grăbire
Adunând ca suvenire,
Oameni, case, acareturi,
Ca în lupte pe afeturi.
De nu vor rătăci matca,
Încleștând de ciudă falca,
Ajunse la disperare
Vor părea mai răbdătoare,
Și în undele-i tihnite
De raze însufletite,
Copii mulți, cât pietre-n prunduri,
Se vor scălda rânduri, rânduri...
Când se vor buluci norii,
Apa trece-n scocul morii,
Mestecând cu dinți de piatră,
Boabe de grâu, pentru vatră.
Și-apoi trece mai departe
Între maluri se tot zbate,
Despletită-n mii de fire,
Are-n luncă întâlnire.
Mânioasă și avidă,
E în stare să ucidă.
Târziu, poposește-n mare,
Trecând văi, călcând ponoare,
Răpusă de ostenire,
S-a dus în nemărginire...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre râuri, poezii despre nori, poezii despre dinți sau poezii despre cereale
Spre altă poartă
Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.
Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...
Mi-aduce amintirile păstrate
pe brâul sacru-al marilor redute
din neuitări de visuri adunate
sub umbrele iubirilor trecute.
Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.
Și visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n grabă să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.
Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând smerit spre ea!...
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre amintiri, poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre stânci sau poezii despre somn
Spre altă poartă
Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.
Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...
Mi-aduce amintirile păstrate,
sub brâul greu al marilor redute,
într-un seif de visuri adunate
din umbrele iubirilor trecute.
Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.
Cu visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n taină să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.
Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând uimit spre ea.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici se aruncă zaruri
Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.
Poate nu chiar atât de singur,
dacă ține strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,
care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neștiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzește,
dar care strălucește în inima lui
și în inima mea, totuna
și focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viață
și care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
și tineri bărbați cu iarba în dinți
le poartă pe brațe până în inima casei.
Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică ușor din vioara omului singur
și zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre zaruri, poezii despre tinerețe, poezii despre păsări sau poezii despre picioare
****
am luat în brațe marea
valurile m-au aruncat în sus
de bucurie plâng și-nmulțesc apa și sarea
iubite, nu mă privi...
aruncă-te-n ea!
o plută vie trasă de curenți spre larg
ploile ne taie respirația
ne șterg strâmbăturile triste
nu suntem zei
dar putem fi o zi
întinderea apei oglindă-i
norii se prefac în conduri
pescărușii fac cercuri pe aceeași rază
în ce piesă suntem acum?
marea și cerul decoruri
poate fi viața din mare un vis
sau poate
poate un înec
poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre ploaie sau poezii despre bucurie
Chiar și moartea aduce omagii vitejiei; moartea poate lua totul cu ea, dar nu poate să se atingă de această virtute.
proverbe africane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre moarte
Maluri de prut
Curge Prutul intre noi si plange,
Ca ni-i greu si lui la fel i-i greu,
La un val de apa, trei de sange,
Bietul Prut uitat de Dumnezeu!
Lumea se mai stinge, se mai naste,
E ghimpata sarma dintre frati!
Vom avea si noi o zi de Paste,
Hai romani, din moarte inviati!
Dar de peste Prut ridica frate,
Ochii tai de-a dreptu-n ochii mei!
Le vom face rand pe rand pe toate,
Daca eu mai vreau si tu mai vrei!
Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!
Nu va fi nici urma dintr-o apa,
Care ne-a durut si ne-a ranit,
Va ramane alt pamant sa-ncapa,
Prutul, ca o muchie de cutit!
Curge Prutul intre tari romane,
I se-aude plangerea in Carpati!
Olt si Mures sar ca sa-l ingane,
Jiu si Nistru, voi ce asteptati?
Si din cer intregul loc arata,
Ca un rai insangerat la brau!
Vino frate sa legam odata,
Malurile tragicului rau!
Maluri de Prut, apa in streang!
Maluri de Prut, apa in streang!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre rai, poezii despre ochi sau poezii despre Dumnezeu
Moartea nu poate fi oprită
Moartea nu poate fi oprită,
Viața n-o putem salva.
Poate fi doar prelungită.
Mai mult nu putem spera.
În fața morții care vine
Rămâne omenirea mută.
Nu poate schimba destine
Când viața-n moarte se mută.
Când firul vieții s-a-întrerupt,
Omul, marele absent
Din timpu-n care s-a născut,
Nu mai răspunde prezent.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre prezent sau poezii despre naștere
Care e diferența dintre un șiret și un vulpoi?
Vulpoiul poate fi șiret, dar parcă mai bine-i stă guler.
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi neliniști amurgul!
Nu-mi mai scormoni prin toamne, lasă-mi frunzele să cadă,
Nu-mi neliniști amurgul strâns în pumni, pe la răscruci!
Caii tăi îmi dau târcoale, când cu tine-n cavalcadă
Tropotesc prin pacea nopții, alergând prin vis, năuci.
Și mă ispitești, iubite, să-mi las anii pe bordură,
Să-i ia selul înspre mare, în șuvoi învolburat,
Când din șaua tinereții, îmi aluneci înspre gură
Și cu un sărut mă tulburi și mă umpli de păcat.
Și ce dulce-mi e secunda dimineților vrăjite,
Când îmi pui oglinda-n față, să mă văd, cum nu mai sunt!
Numai tu mă duci în raiuri, să mă nasc din nou, iubite
Și să mai gustăm o dată legendarul amănunt.
Dacă tot îmi vii prin toamne, să-mi tai lanțuri și lăcate,
Adu-mi mânzul alb din iarna-n care m-ai lăsat să mor,
Să pot evada din anii pe care îi car în spate,
Și cu murgii și cu roibii, să încerc, din nou, să zbor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre toamnă, poezii despre sărut sau poezii despre secunde
Străinul trase cu urechea la zgomotul pașilor care se îndepărtau. Înainte de a lăsa șervetul din mână și de a-și continua dejunul, se uită plin de îngrijorare înspre fereastră. Apoi luă o îmbucătură, aruncă din nou o privire bănuitoare spre geam, mai luă o îmbucătură... în cele din urmă se ridică și cu șervetul în mână, merse spre fereastră și trase jaluzelele până în dreptul perdeluțelor de muselină albă, care acopereau partea de jos a geamurilor. Camera se cufundă în penumbră. Ușurat, se întoarse la masă și-și reluă prânzul.
H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi sau citate despre alb
Corabia viselor
Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.
Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.
Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.
Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.
Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniștit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre țărmul iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre marină
Aduce arsura
verii care te apasă întâi pe cap
simți o epuizare înrobitoare
fierbi în hainele care te rănesc
privești iarba și-ți trece prin minte
că ar fi fost bine să fii furnica
care se ascunde la umbra firelor
de verdeață ce se ard goale la soare
te întrebi cine poate aduce apa
să stingă focul care șoptește
la ureche venirea fantasmelor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vară, poezii despre urechi, poezii despre furnici, poezii despre foc sau poezii despre Soare
I: Atmaji, dar sunt foarte multe etichete care ni se adaugă de când ne naștem, și fiecare rol adăugat o dată cu vârsta mai aduce alte o suta de etichete. E o nebunie! A. M: Pe o sticlă de apă minerală sunt lipite un milion de etichete, oare schimbă asta calitatea apei? Dar gustul? Dar culoarea lipsită de culoare? Dar măcar o ating? O tulbură? O face să nu mai rămână ceea ce deja este? Exact la fel este ființa ta pură, chiar dacă PARE că trece prin procesul fabricației = "naștere", de fapt Nimic nu i se întâmplă. Nu ti se poate adăuga nimic și nu ți se poate lua nimic. Pentru că Nimicului nu-i pasă de credințele interminabile ale mintii despre el. Cât privesc etichetele, același om, de exemplu, bunicul care azi te face cu ou si oțet, mâine pentru că are o zi mai bună, și nu-l mai supără prostata îți spune că ești un înger. Observă că în timp ce apa rămâne în sticlă și o 100 de ani, etichetele se tot schimbă. Ceea ce suntem noi nu e niciodată afectat de natura superficială a etichetelor. Ele sunt doar reclamă pentru falsitatea "eu"-lui efemer, care tot timpul vrea să pară cineva, și nicicum nu vrea să piară, pentru a lăsa ființa ta reală să strălucească în simplitate.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre apă
- citate despre naștere
- citate despre îngeri
- citate despre vârstă
- citate despre viitor
- citate despre supărare
- citate despre superficialitate
- citate despre schimbare
Printre crenguțe de stele
Printre crenguțe de stele visele plutesc spre mare,
Forțe-nnoitoare poartă și credința mea-n spinare...
O aripă-adună pene într-un zbor de peste dealuri
Poleite cu rugină, cu spumă-adusă de valuri...
Îngerii cu nuferi, sigur, sunt simbol în gând rebel,
Sub o crenguță de soare speranța e ghiocel...
Fericirea noastră gustă frunza veacului rămas
Să tot meargă înspre mare cu lumina în extaz...
Forțe-nvolburate trag viața către maluri noi,
Ne murdărim de lumină și rămânem în ea goi...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre stele sau poezii despre simbolistică
Cine sunt eu...
Pentru lume sunt doar o piesă
Pe această imensă masă de șah.
Un pion nevinovat amestecat
În planurile vieții,
O frunză neînsemnată
În acest copac uriaș...
Dar poate, pentru cineva,
Sunt mai mult de atât.
Poate sunt răsăritul
Care îi aduce lumină în viață,
Sfidând puterea întunericului...
Sau poate doar un fior
Care îi tulbură noaptea somnul...
Nu știu cine sunt...
Sau poate nu vreau să știu
De frica a ceea ce s-ar putea sa aflu.
poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Marina Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre șah, poezii despre noapte, poezii despre nevinovăție sau poezii despre frică
Puntea
Între maluri ancorată
Puntea de la Siribelea,
Când o treci întâia dată
Ți se încrețește pielea.
Șovăiam în pas sfios,
Îmi spunea să iau aminte:
"Să n-apleci capul în jos,
Să privești tot înainte."
Trecerea e mai ușoară
Înspre capătul de trepte.
Un tren ce sosește-n gară
Nu poate să mai aștepte.
Ești o sfântă trecătoare
Pe-al apei fir ca o minune,
Ca o rampă de lansare
Ce leagă satul de lume.
N-am să pot uita vreodată
Chiar dac-am albit la frunte,
Că mi-a fost dragă o fată
Pe ulița de la punte.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sat, poezii despre gări sau poezii despre alb