ce tristă disonanţă se zbate cognitiv
să-mi toarne în speranţă un gol paliativ
aceiaşi disonanţă mai ţine să-ţi redea
o ultima restanţă din nemurirea mea

catren de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea amintirii

şi sa mai scurs o vara din nemurirea mea
o toamna circulară stă ploile să-mi bea
şi zile tot mai lente se străduie subtil
cu nopţi adiacente să facă schimb de stil
iar tu să stai departe de toamne şi de veri
de tot ce ne desparte şi-i dincolo de ieri
şi-i dincolo de toate, de viscole şi ploi
şi flux de derivate cu noi şi fără noi
ce tristă disonanţă se zbate cognitiv
să-mi toarne în speranţă un gol paliativ
aceiaşi disonanţă mai ţine să-ţi redea
o ultima restanţă din nemurirea mea
să nu-ţi mai simt privirea ca lama de punmal
stirbind din tristă firea-mi background autumnal
să uit a tale şoapte că marile adânci
cu iz de prune coapte şi cremene de stânci
să uit acele clipe mai lungi decât un veac
să trec din fugă pripe mai scurte ca un fleac
în aste două fraze - tablou de largi culori
scurtcircuit de faze între pămînt şi nori
e început de toamna de ceţuri şi de brume
îţi scriu frumoasă doamnă - tristeţe fără nume
o ultimă poezie, aşa o vreau să fie
ca ultima poezie -nici moartă şi nici vie
în ea băgai sumburul intorcoiat cu rime
scoţînd din ea murmurul tristeţei ca la nimeni
cu ea la despărţire încerc să pun zăvorul
la uşile iubirii închise cu piciorul
e toamna iar iubito, simţiri se agravează
(cu terra incognita perfect se mai rimează)
cu ce rimează oare o simplă despărţire-
din vise zmulgi o floare şi-o ştergi din amintire...

poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta

... singurătatea e o artă pură
(în doi e artă absolută)
singurătatea e o artă dură
singurătatea oarbă, surdă, mută

singurătatea-i stare disonantă
singurătatea-i stare cognitivă
singurătatea-i ultima variantă
refugiu ultim, defensivă

dar uneori eşti disonanţă cognitivă
dar rareori eşti pânză albă-n zare
singurătate-pasăre captivă
singurătate- sentiment ce doare...

poezie de Iurie Osoianu (20 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brume...

afară-i o căinţă de toamnă şi de vânt
cu frunze-n referinţă şi iarbă la pămînt
şi brumă argintie sculptată ca un crez
în raza cenuşie de soare în amiezi...

-o ploaie plumburie cu stropii din senin
îşi cerne-n jingaşie prin sită de venin
aluatul disonanţei întins paliativ
pe talgerul speranţei din boţu-i cognitiv

o strună de vioară se macină de zor
la apele din moara cu murmur de izvor
şi starea depresivă cu aripi de argint
s-aşterne convulsivă şi vie în mormînt....

poezie de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga...

.. Ştiu, printre negre rovine
şi energii, se-nfiripă
alt Univers pentru mine,
din altă, ultimă clipă..,

cu lumi mai drepte în toate,
fără dureri şi risipe,
de veşnicii comprimate
în abundentele pripe...

... Doamne, mă rog, la plecare
să-mi împleteşti în cunună
ultima rază din Soare,
ultima fază de Lună...

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugă...

ultima rugă frumos mai sună
ultima rugă
şoptită de mine sub clarul de lună
pornite-i să fugă

refren

ultima rugă, ultima rugă
-mai stai, nu pleca încă nu
ultima rugă, ultima rugă
ce vrea s-o auzi numai tu

ultima rugă sfios mai ninge
ultima rugă
dar nici o coardă de suflet n-atinge
pornite-i să fugă

refren

ultima rugă se stinge în zare
ultima rugă
şi brusc întuneric aprinde alt soare
pornite-i să fugă...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... şi când va fi din nou să mor
să nu mă doară
suflarea avântată-n în zbor
a câtă oară

dar să renasc în alte hume
din alte scrumuri
şi să colind aceiaşi lume
pe-aceleaşi drumuri

şi să-mi aducă vântul mângâiere
şi ploaia - uşurare
şi timpul, iar morman de ere
şi cerul - soare...

poezie de Iurie Osoianu (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn raţiunii...

mereu caut să-ţi aflu esenţa
raţiunea mea tristă şi vie
dar nu pot depăşi somnolenţa
din blestemul numit entropie

raţiunea mea-soi de sclavie
raţiunea mea rece şi dură
şi materia mea cenuşie
când spectrală, când lipsă, când pură

mereu caut să-ţi aflu prezenţa
unde stai şi în ce colivie
dar nu pot depăşi transparenţa
din blestemul numit energie

mereu caut să-ţi aflu potenţa
devorând crunta ta astenie
dar nu pot depăşi violenţa
din blestemul numit omenie...

poezie de Iurie Osoianu (17 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn raţiunii

mereu caut să-ţi aflu esenţa
raţiunea mea tristă şi vie
dar nu pot depăşi somnolenţa
din blestemul numit entropie

refren
raţiunea mea-soi de sclavie
raţiunea mea rece şi dură
şi materia mea cenuşie
când spectrală, când lipsă, când pură

mereu caut să-ţi aflu prezenţa
unde stai şi în ce colivie
dar nu pot depăşi transparenţa
din blestemul numit energie

refren

mereu caut să-ţi aflu potenţa
devorând crunta ta astenie
dar nu pot depăşi violenţa
din blestemul numit omenie

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile şi nopţi...

şi s-aprind de la soare, arzând
zile albe ca laptele lin
şi le sorb ca pe vremuri cu jind
când tristeţea, când caldul senin

şi fug nopţile toate la rând
şi se strâng într-un loc, la un loc
aşteptând, aşteptând, aşteptând
şi tribut şi noroc şi soroc...

şi mai stau între ele mai stau
între zile şi nopţi încă viu
şi le las să-mi mai toarne pe şleau
din paharul când plin când târziu...

poezie de Iurie Osoianu (29 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa

port suferinţa ca un talisman
din clipă-n clipă şi din an în an

aceiaşi suferinţă o mai port
prin spaţiu încă viu spre spaţiu deja mort

şi numai suferinţa mă tot poartă
din viaţă-n viaţă şi din soartă-n soartă...

poezie de Iurie Osoianu (9 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... se aşterne întuneric pe unduiri stelare
cu melodii superbe de neagră veşnicie
şi notele-i erup din adâncimi bizare
şi strune nevăzute de tristă nostalgie...

catren de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja vu

parcă totul e dat să mai fie
să mai trecem de limite, poate
de cuvinte-ntr-un colţ de hârtie
ca şi-n colţul de gură, crispate

parcă-s toate demult deja vu
ca mai ieri sorb aceiaşi privire
ce mereu parc-am vrut, parcă nu
să-mi aline nu sete- iubire

parcă nu e nimic mai stabil
între noi ca stabilul ego-u
şi nimic, şi nimic mai fragil
ca internul lui strigăt- ecou...

poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântă laşitate - II

Motto:
Să loviţi în mine
Când împart cu ştabii
Două Bucovine,
Două Basarabii. Damian Ureche

... el vorbea atunci când eu tăceam
-lutul meu voia să mai trăiască
în aceiaşi laşitate-l frământăm
dar cu pleava mea, moldovenească
laşitatea mea temeinică de neam
care vine din adâncuri geto-dace
transformat de ruşi în moldovean
şi din liber dac în rob rapace
poate vor veni şi vremuri noi
poate glia asta strămoşească
va mai naşte iar nişte eroi
fără laşitate omenească...

poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să împărţim!

Să împărţim!
Eu să-ţi dau cuvintele.
Să-ţi cauţi în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ţi dau realitatea
Să-ţi cauţi în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.

Să împărţim!
Eu să-ţi dau bucuria
Să-ţi cauţi în ea nemurirea.
Tu să-mi dai nevăzutul
Să-mi caut în el stăruinţa.
Iar din îmbinarea cerută
Să colorăm
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai un suflet
Să-mi caut în el jumătatea.
Eu să-ţi dau iubirea
Să-ţi cauţi în ea fiinţarea
Iar din îmbinarea lor senină
Să trăim
O poveste.

poezie de Gabriela Chişcari (7 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

60...

am sărit din leagănul copilăriei
peste gardul vârstei mijlocii
în grădina... oare -a cui o fi să fie
că-s copacii goi şi plumburii

şi în jur doar iarbă ofilită
flori cărunte străjuind cărări
chiar şi crizantema mea iubită
s-a pornit încet spre nicăieri

şi ca din senin apar şi junghiuri
şi dureri de cap, şi gol în piept
în grădina asta fără unghiuri
totu-i rotunjit ca un concept

şi se scutură de frunză arămie
peste tot copacii plumburii
toamna asta tristă şi pustie
mă petrece lin spre veşnicii...

poezie de Iurie Osoianu (16 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două stele

nu mai ieşi în calea mea, nu mai ieşi
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie

refren
nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinşi de-atâta depărtare
mereu am aşteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare

tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-şi unde-ncetisor se stinge steaua mea
şi unde steaua ta-i din cioburi sparte

refren
tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig şi întuneric
ca un opaiţ se mai zbate steaua mea
şi steaua ta ca un miracol sferic...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt anumite unghere în grădina lăuntrică a omului în care nu încap decât două fiinţe. Sunt armonii în viaţă făcute doar pentru două voci: o a treia, fie ea cât de dulce, ar crea disonanţă.

H.L. Smith în Secretul mulţumirii
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplata

admir inteligenţa şi fast turnat în mine

cu dor de emergenţa creaţiei divine

şi sorb din revelaţii scânteia nemuririi

la margine de spaţii la limita iubirii

tot eu în cavitatea în care cenuşie

se zbate entitatea de spirit încă vie

discut cu disonanţe şi linişti cognitive

la braţ cu ambianţe de-a pururi aditive

atras de gravitatea destinului ca stare

aştept imensitatea din ultima suflare

şi-i duc răsplată anii şi plânşi şi grei şi ninşi

şi tari şi moi şi stranii şi lungi şi trişti şi stinşi...

poezie de Iurie Osoianu (27 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Similtitudine

permanent visai eu să-ţi ghicesc
doleanţele, dorinţele mai toate
şi nici o buchie măcar să nu citesc
din gândurile tale. Nu se poate...

epigramă de Iurie Osoianu (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!