Părinţii care fac copii, ca să-şi vindece rănile neîmplinirilor, nu iubesc copilul, ci posibilitatea de a fi găsit un remediu, un înlocuitor în el. Ei fac, din acel copil, un substitut.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile au nevoie de haine frumoase, ca să-şi vindece rănile sufleteşti, aşa cum are nevoie, o rană, de bandaje noi, curate.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când părinţii cerşesc, te-ntrebi ce face copilul; când copilul cerşeşte, te întrebi ce nu fac părinţii.

aforism de N. Petrescu-Redi (20 octombrie 2014)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiţi cei care fac ceea ce iubesc, iar cu ceea ce îi face fericiţi, ei fericesc şi alte inimi.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menuet

Vine un copil, face o reverenţă
şi moare.
Vin doi copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin trei copii, fac o reverenţă
şi mor.
Vin patru copii,
fac o reverenţă.
Vin cinci copii,
fac o reverenţă.
Şase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.

Deodată apare Îngerul.
El mă ţinteşte cu ochii lui ficşi în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreţia frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când părinţii fac lucrurile într-un anumit fel, pentru copii acela este felul în care trebuie făcute. Atunci când copilul îşi vede zilnic părinţii comportându-se disciplinat, sobru, cu demnitate şi având capacitatea de a-şi ordona propriile vieţi, el va ajunge să simtă până în străfundurile fiinţiei sale că acela este adevăratul mod de a trăi.

Allan Pease în Întrebarile sunt de fapt răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am găsit puritatea

Azi am găsit puritatea
în albul de trandafir,
Dar şi în sinceritatea
zâmbetului de copil.

Cu albul de trandafir
alin rănile trupeşti.
Cu zâmbetul de copil
ung rănile sufleteşti.

Apoi, cu sufletul curat
sunt liber ca pasărea.
De rele m-am descătuşat.
E limpede viaţa mea.

poezie de Dumitru Delcă (24 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albinuţele. Minuscule fiinţe, care fac minuni. Aceşti ostaşi în uniforme galbene, din polenul florilor-de-soare, cu epoleţii negri. Militarii din cartierul Militari: în lupta mea, pentru Vindecare.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am averea care îmi dă posibilitatea ca în fiecare zi să fac aproape tot ce vreau să fac.

citat din Ion Ţiriac
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc când oamenii spun că nu pot să fac ceva, nu este nimic care să mă facă să mă simt mai bine deoarece toată viaţa oamenii au zis că nu voi putea să fac acel lucru.

citat din Ted Turner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie: Când ai fost copil erai condiţionat să cauţi acceptul mamei. Şi acum cauţi acceptul mamei şi transformi orice femeie din lume într-o mamă substitut.
Alan: Dar tu? Am avut aceeaşi mamă.
Charlie: Mă ocup de condiţionarea mea în alt fel. Fac sex întâmplător şi adesea înjositor cu mamele mele substitut, dar vorbim despre tine, nu despre mine, deci uită că am zis asta.
Alan: O, cum să nu.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Silvia-Mihaela Culea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-am fost, cine sunt, cine voi fi

Am fost copilul care vede... lumina întâia dată.
Am fost copilul care crede... toate câte i se-arată.
Am fost un copil zburdalnic,... toată ziua alergam,
Dar am fost şi copil harnic,... pe mama o ajutam.
Am fost tânăr ca o floare,... rumen şi frumos la faţă,
Un tânăr plin de candoare... şi mă bucuram de viaţă.
Am fost tată de copii,... bărbat cu multă putere,
Ca să le fac bucurii,... munceam ca să fac avere.
Mai apoi am fost bunic,... cu nepoţii mă jucam.
Acum, contez mai nimic,... nici putere nu mai am.
Din floarea care am fost,... îs trandafir veştejit.
Viaţa nu mai are rost,... sunt aproape de sfârşit.
Lumea a-început să spună... că sunt moşneag amărât,
Că am ajuns o legumă,... că, mai suflu, doar atât.
Acum, că ştiţi cine-am fost,... să vă spun cine voi fi...
Nu cred că mai are rost... Nu cred că mai prind o zi.
Aşadar:
Am fost om, sunt muribund... şi-n curând voi fi pământ.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din teatru, nu te poţi pensiona niciodată. Unii fac teatru doar prin contract. Alţii, îl trăiesc o viaţă intreagă.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de dictare

Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Repetaţi! spune profesorul
Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
pasăre scapă-mă
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară şi se joacă
cu copilul
Doi şi cu doi fac patru
Repetaţi! spune profesorul
Şi copilul se joacă
pasărea se joacă cu el...
patru şi cu patru fac opt
opt şi cu opt fac şaisprezece
dar şaisprezece şi cu şaisprezece ce-or fi făcând?
Şaisprezece şi cu şaisprezece nu fac nimic
şi-n primul rând
n-au niciun chef să facă treizecişidoi
şi o şterg afară cât pot mai curând.
Şi copilul a ascuns pasărea
în pupitru
şi toţi copiii
o aud cântând
şi toţi copiii
aud muzica
şi opt cu opt se cară binişor
patru cu patru doi cu doi
O şterg frumos la rândul lor
şi unu şi cu unu nu fac nici unu şi nici doi
ci fug şi nu se uită niciunul înapoi
Şi pasărea liră cântă
şi copilul cântă
şi profesorul strigă:
Termină secătură! Nu trăncăni în gol!
Dar toţi ceilalţi copii
ascultă muzica
pe când pereţii clasei
se prăbuşesc domol
Şi geamurile redevin nisip
cerneala redevine apă
şi creta stâncă lângă mare
pupitrele în arbori se prefac
peniţele în păsări călătoare.

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea alegerii de a "face copii la distanţă între ei" stă în faptul că părinţii au timp să înveţe din greşelile pe care le-au făcut cu copilul mai mare, lucru care le permite să facă exact greşelile opuse cu copilul mai mic.

citat din Sydney J. Harris
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

insomnie

Insomniile sunt un remediu de lecuire sufletească: pentru că îţi dau răgazul de a-ţi aminti, de a regreta şi de a-ţi promite.

definiţie de Doina Postolachi în romanul Vicii. 18+ (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepţii nu stau niciodată să îşi jelească pierderile, ci caută cu voioşie să-şi vindece rănile.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să fac?

- Ce să fac? Tata e ghebos, zise copilul,
mama scoate apă din fântână,
fratele meu mai mic tot timpul mă îngână,
mor de necaz:
o viespe m-a ciupit de obraz,
pantalonul mi-e rupt la un crac -
ce să fac?

poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine te iubesc şi florile

Şi cum să nu alerg din colţ de lume,
Când eu aud cum tu mă chemi pe nume,
Strigând singurătate şi durere,
Cu glas de mamă ce copil îşi cere

Îmi fac din lacrimi pod peste oceane,
Din dorul de părinte fac liane
Şi le agăţ de cer cu disperare
S-ajung la tine mamă când te doare

Atât de mică pare depărtarea,
Când sufletele se unesc cu zarea,
Chemându-se-n albastrul ce ne leagă,
Copil şi mama lui, o viaţă întreagă

Căci te iubesc şi florile mămică,
Cand le priveşti petale îşi ridică,
Pe frunte te sărută drăgăstoase,
Cu buze de culori şi de mătase

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina eternă

Iubesc o muritoare de femeie,
Nemuritor fiind prin tot ce fac,
Mă simt precum un lacăt fără cheie
Şi nu ştiu cum să fac să mă desfac

Mă sinucid în fiecare clipă
În care te iubesc şi nu te am
Şi fac din veşnicia ta risipă,
Că sunt nemuritor, precum spuneam

Dar ce să fac, dacă făcui din tine
Făptura lumii cea mai adorată?
Mă rog să înţelegi cum se cuvine
Că n-a mai fost iubită niciodată

O singură femeie muritoare
Ca tine, sub nemuritorul soare.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori, gândurile care ne fac cel mai mult rău, cele care ne aduc cea mai multă insecuritate, sunt gândurile altora, proiectate asupra noastră, induse nouă şi inoculate.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!