Merită un nume
Privind cerul eminamente
Mai ales la umbra pământului
Se vede puzderie de galaxii
Ca fluturi de lumină
În forme lenticulare
Ele ne dau prezență de spirit
Și intuiție polivalentă
Fiecare după aptitudini
În funcție de unghiul de înclinare
Fiecare astru din spațiu
Aprinde o nouă taină
Peste tot persistă urma creatorului
Favoarea divină se vede
Cel mai bine și agreabil
Acolo în lumina neînserată
În galaxii fără de număr
Și stele învăpăiate
Care merită câte un nume.
poezie de David Boia (25 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Copiii universului
În proză sau în vers
Despre univers
Pot zice că-i pervers
Alte ori invers
Câte stele muribunde
În galaxii rotunde
Peste tot și peste unde
Universul le ascunde
Multiplică taine
Ascunse sub haine
Bizare sau faine
Apoi din loc în loc
Fără echivoc
Se nasc stele de foc
Din ample ecuații
Formează constelații
Peste generații
Din constelații mii
Formează galaxii
Cu alură de copii.
poezie de David Boia (8 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind către Tao, nu se vede, se numește I - nevizibil. Ascultând, este vocea tăcerii ce nu se aude și de aceea se numește HI - fără grai. Pipăit, deși etern, nu se simte și de aceea se numește VEI - imaterial. Aceste trei însușiri sunt mistere de nepătruns pentru cel fără intuiție și ele întocmesc Unitatea Divină. Mai presus de Tao nu este lumină, dedesubt nu este umbră. E atotpătrunzător, veșnic și fără nume. Duce toate lucrurile în neființă. Este formă fără de formă, o închipuire fără de chip. Este taină de nepătruns pentru cel lipsit de înțelepciune. Nu i se vede nici fața nici spatele; este infinit. Numai întemeiați pe eternul și străvechiul Tao putem astăzi să ne desăvârșim viața. Cel ce cunoaște această străveche Taină este orientat pe Suprema Cărare.
Lao Tse în Tao Te King, 14
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Quasarii
Lucesc frenetic quasarii gigantici
Acolo, în noaptea depărtărilor,
Care de fapt nici nu-i noapte,
Numai pentru noi ăștia mici,
Acolo, e numai o stare de veghe,
Departe, la margine de univers,
Care nu-i margine de niciun fel
Doar pentru noi ăștia infimi,
Acolo, timpul a încremenit aievea
Să nu conturbe bravii quasari,
Cei ce vor naște mândre galaxii
Din tăria lor de caracter, cu patos
Expulzând puzderie de praf de stele
Ca niște superbe jocuri de artificii
Ah, quasarii cei de peste alte ere,
De ce v-ați dus aproape de infinit?
Voi, maximul de materie și lumină,
Voi, care configurați o nouă viață,
Voi, care extindeți pururi universul,
În timp ce noi facem doar figurație,
Sau cel mult privim prin telescoape
Ori mai băgăm strâmbe în univers,
Cu gesturi infantile, deocamdată...
poezie de David Boia (16 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panoramă
Privit coerent pe monitoare
Prezentul pare un răboj complex
Presărat cu abțineri codificate,
Zburător rebel prin galaxii,
În paloare a anilor tereștri
Se vede preponderent dezbinare
Care crește exponențial,
Se văd și expresiile imparțiale
Majoritare în spectru cognoscibil,
Fiindcă armonii certe sunt puține
Starea de spirit poate sucomba
Preponderent în sincope stranii
Între ghilimele și paranteze,
Dincolo de orizontul obtuz
Sunt totuși anii de lumină,
Voința ne îndreaptă spre acolo,
Oricât ar fi de îndepărtați
Să nu ratăm întâlnirea cu ei.
poezie de David Boia (13 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre galaxii de lapte
mi-au pus pe umeri temerile pământului
c-un orizont fără margini
nimeni nu știe cum să-l treacă
nici cărări nu sunt
gândurile zboară cu aripi de lut
în memorie cu înțelesul zdruncinat
caută să iese la lumină
printre galaxii de lapte
încerc fiecare umbră s-o îndepărtez
imposibilul îmi joacă sub ochi
nu mai sunt copilul îngrozit de tunet
doar fulgerul mă mai sperie
gândesc la o arcă să populez cosmosul
dar Dumnezeu mi-a luat-o înainte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triere
Privind cerul
Din perspectivă nouă
De-a dreptul sacră
Vei verdea
Doar partea luminoasă
Din galaxii
Adică cea presărată
Cu îngeri.
În ce timp
Partea întunecată
Ascunde Apocalipsa
Restul sunt răstălmăciri
Din Noul Testament
Și Vechiul Testament.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extindere
În spațiu, în intervale goale,
Noi galaxii dau rotocoale.
distih de David Boia (11 iulie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balansare
Ar putea fi o balansare
pe ritmuri astrale
perseverentă și periodică
ca un pendul prelung
oscilând printre galaxii
peste hăuri adânci
ocolind găurile negre
ancorat doar în sublim
cu un cod neverosimil
de către o taină divină
printre repere mitice
între alte universuri
cu indicii neștiute nici bănuite
de oamenii acestei planete.
poezie de David Boia (5 septembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelerin
Un călător la propriu
Spre destinație platonică
Pe traseu premonitoriu
Reper stelele și aștrii
Printre fante de lumină
Ideea de pelerinaj
Persistă în mentalul său
Ca o cometă expresivă
Specifică dorului de ducă
Cu elan de promenadă
Mai departe și mai sus
În spațiul plin de taine
Printre galaxii superbe
Propulsat în eternitate
De iubirea fără margini
Din eonul ființelor divine.
poezie de David Boia
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictorul vede acel loc în care lumea nu știe cum să ajungă! Pictorul vede dincolo de banalitate! Pictorul vede pauza din zborul aripii fluturelui. El vede cum un colț de buză imperceptibil se lasă a plâns. El vede cerul cand iubește și pâmântul cum primește lumina lui!
Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scântei din divin
În noaptea ce răsare și-n stele care pier
Se vede Luna plină, un splendid giuvaier
Un bec ce luminează pe fruntea obosită
Cu grijă și mâhnire adesea pardosită.
Ridică-o clipă ochii spre bolta cea cerească
Nu te lăsa învins de temerea lumească
Că dincolo de lume și dincolo de moarte
Există o altă viață și nu e prea departe.
Se spune din străbuni, din vechile răstimpuri
Că duhurile noastre din mii și mii de timpuri
Străbat tot Universul și ne șoptesc în gând
Că vii suntem mereu și nu murim nicicând.
Suntem fii ai Luminii și suntem o Creație
Scânteie din divin în orice respirație
Născuți pentru a învăța și pentru a iubi
Cu tot ce e frumos a ne împodobi.
Din noaptea ce răsare, din stelele ce pier
Din galaxii adânci și pline de mister
Se vede o lumină, un astru luminos
E semnul cel mai sfânt, lumina lui Hristos
Care coboară-n suflet, senin și delicat
Cu Dumnezeu s-avem un duh purificat
Să ne-mpăcăm pe veci, să fim nemuritori
Locuitori în Rai, etern moștenitori.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canon
Afară din tunel
Există mai multă libertate
Și un farmec aparte
Acolo stelele se complac
În roiuri de galaxii
Inerte la supoziții
Și totuși se caută lumina
Undeva la capătul tunelului.
poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
Fâșia de lumină ce vine din galaxii mângâie chipul tău
Mânjind cu tuș bezna din jur.
Iubita mea, tu ești extaz de fiecare clipă
Ești suflare a trupului meu
Care a rătăcit de veacuri căutându-te pe ascunse cărări.
Blestem al păcatului dintâi, îngenunche...
Mângâiere de taină a viselor mele,
Vinul meu neîndoit,
Pâinea mea cea de toate zilele,
Iubita mea...
poezie celebră de Toma Caragiu din Poeme și alte confesiuni (1979)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea fără nume
Prin muzica sfințită și raiul din sufletul tău, copile
Ai să atingi suflarea unor destine
Și ai să prețuiești lumina din care te-ai născut
Acolo e puritatea unei mame bune
Acolo se găsesc albastrele raze din noaptea fără nume
Și plinul meu din care cresc în fiecare zi
Să știi că e credința în Domnul Iisus
Doar El mă ține cu lacrimi duioase
În fiecare noapte mă mângâie
Și-mi redă pacea de care am nevoie...
Sunt tot mai singură... și nu vreau să mor.
Decât prin fiecare vers de iubire...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai evident lucru despre spațiu e că se întinde și se tot întinde. Faptul a fost confirmat de instrumente moderne ca telescopul Hubble, care ne permite să sondăm adânc în spațiu. Ceea ce vedem sunt miliarde și miliarde de galaxii, de diverse forme și mărimi. Fiecare galaxie conține nenumărate miliarde de stele, multe dintre ele având planete în jurul lor. Trăim pe o planetă ce se mișcă în jurul unei stele de pe un braț exterior al galaxiei spirale Calea Lactee. Praful din brațele spiralei ne împiedică să observăm universul în planul galaxiei, dar avem o vizibilitate bună de o parte și de alta a planului și putem înregistra pozițiile galaxiilor îndepărtate. Costatăm că galaxiile sunt distribuite destul de uniform în spațiu, cu unele concentrări și goluri locale, iar densitatea lor se anulează la distanțe foarte mari poate însă că depărtarea și slaba lor strălucire ne împiedică să le observăm. Universul pare să se întindă nemăsurat în spațiu.
Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LUMINA DINTR-O LUMÂNARE
Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,
De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;
Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.
Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și amândoi dansăm în noapte
Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Și voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credințe și voi lumina atâtea minți
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de ușoară ca un fulg de nea
Și mă pot pierde printre degete
Și printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopții am să vin cu fiecare fulg
Să-ți sărut obrazul și să te ating pe umerii puternici
Ești lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi ești cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Și amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne și lumina peste pleoape.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivnițe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, și totuși planta nu simte și nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu crește și nu se întinde și el spre-o lumină pe care n-o simțim și n-o vedem?
Lucian Blaga în Pietre pentru templul meu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acest fel, Edwin Hubble a calculat distanțele spre nouă galaxii diferite... Acum știm că, galaxia noastră este doar una dintre sutele de mii de milioane, care pot fi văzute utilizând telescoapele moderne, fiecare galaxie în sine conținând câteva sute de mii de milioane de stele.
citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă Lira se află sus pe cer, uitați-vă la steaua ε. Veți putea să judecați puterea ochilor, căci dacă aveți ochi buni, pătrunzători, atunci veți observa că ε e formată din două stele la fel. Un binoclu cu o putere cât de slabă vă va arăta foarte bine cele două stele. Dacă ați avea o lunetă, ați vedea că fiecare dintre aceste stele se desparte în alte câte două; cu alte cuvinte, sunt patru stele acolo unde nu se vede decât o stea când te uiți fără băgare de seamă. Ar fi deci un sistem quadruplu de stele. Cum se învârtesc stelele acestea, una în jurul alteia? Ce planete are fiecare dintre acești sori? Ce omeniri populează acele planete? Tot întrebări la cari nimeni nu poate să răspundă. Singura întâia întrebare va căpăta un răspuns în viitor.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!