Trei lucruri

Ahoe, rugbystul ameţit, Poetul,
În templul vieţii-a pus temei
Pe-ale lumii ăsteia miracole – trei:
Vinul, balonu' oval şi sonetul.

Vin roşu, sânge de Christos,
Cât în Bizanţ ortodoxia toată.
Treaz nu m-aţi văzut vreodată,
Ritual de habotnic zelos.

Mă-ntrebaţi cine-am fost eu?
Într-o grămadă – linia întâi.
Căderea mea? E saltu-n eseu
Şi un oval drept pernă-n căpătâi...

Prin vin şi rugby vieţui poetul,
Dar îl făcu nemuritor Sonetul!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Tudor George
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fulger!

Balon oval, la cer albastru tremă
Îngenunchiaţi într-o grămadă
Cântând un hymn, nu serenadă,
Bărbaţi cu nimb, gaşcă supremă!

Nu ezita, nu te opri... Împinge!
Curge-n şiroaie peste ei sudoarea
Cum să le-opreşti înaintarea?
Simţi că puterea celorlalţi se stinge

Şi brusc, un orizont se luminează,
Treisferturile! Ce cavalcadă
Înspre eseu agonic galopează
Trompeţi, fiţi gata de paradă!

Un fulger-stilizat stilet de Graal-
Rotundul absolut în rugby: un Oval!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Tudor Gheorghe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghiceşte în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopţii, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine va jeli poetul?

Dacă ar muri poetul, mă întreb: cine-l va plânge?
Vor veni stoluri de păsări lasând pene pe mormântul
Săpat la apus de soare, de cai negri de pursânge?
Frunze scrise cu poeme, îi vor face- aşezământul?

Dacă ar muri poetul, cineva o să-l jelească?
Marea cu-al său val în vuiet va fi oare bocitoarea?
Ielele-n mijloc de codru, cum or să mai danţuiască
Dacă brazii-i vor aprinde la căpătâi lumânarea?

Ploi vor netezi pământul, dar, în seri cu lună plină
Când arcuşul de vioară scârţâi-va-n faţa crucii,
Stelele or să rasară? S-or mai prinde mână-n mână,
Citind de pe luciul apei, versuri ce le-au scris uitucii...?
Cine va scrie sonetul, dacă ar muri poetul?

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi vinul

Poetul este pur ca vinul
Dar, tot ca el, nu scapă
De ce i-a hărăzit destinul:
Să fie botezat cu apă...

epigramă de Lucian Mănăilescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (1 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele hibernale

Poetul nu scrie!
Poetul INSPIRĂ!
Eu nu pot
şi nici nu îmi dă voie
respiraţia să folosesc în ceea ce scriu
cuvinte ca "oval" "curcubeu" "corb,"
"lacustre""somnoroase".....
Toate cuvintele pe care le-au folosit
respiraţiile noastre
sunt indicii către cuvintele noi
către cuvinte hibernale!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet sărac ...

Pe cât e de sărac poetul,
Pe-atât e de profund sonetul.

distih de Mihaela Banu (25 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul II

Şi-aproape-o fată-a fost şi s-a iscat
din fericirea unică a lirei,
senin luci prin vălul primăverii
şi în urechea mea îşi făcu pat.

Dormea în mine. Totul somn era.
Copacii ce-am admirat vreodată,
cerul palpabil, lunca mângâiată
i-orice uimire ce a fost a mea.

Dormea dar lumea. Cum a fost creată
de tine, zeu ce cânţi, de nu dorea
să fie trează? Se iscă, dormi.

Şi unde-i moartea-i? Oare vei găsi
acest motiv, cât cântul va dura?
Din mine unde cade ea?... Aproape-o fată

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice cuvânt azi este Nichita

dragule
ai să te superi dacă
azi te mângâi nichita
şi nu-ţi dau voie să-mi săruţi talpa

lasă-mă numai să îţi trec ploaia peste frunte
oval cerul
să ne ia drept pereche

surâzi şi mă mir
aproape că te uit în ochii mei
aproape că nu mai pleci

inima mea are culoarea
aleasă
am ştiut dintotdeauna că
va avea doar această culoare

glasul tău lângă tâmplele mele
o apă în susur

ce voiam să spun

cuvintele reazem
când trupurile nu mai ascultă
devenim ceea ce
poetul o spune
iubim

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratat despre... vin

Vin la vin şi se îmbată
Când devin în grup o fiară
Iau şi beau de o fac lată
Când nu-i vin ei vin şi iară...

Vin la birt şi vin la masă
Are vin de dat din cană
Vinde celor ce acasă
Nu au vin, deci vin la... nană

Vinde vin pus în ulcioare
Însă uite cum stă treaba...
Numai vin, fără mâncare?
Nu mai vin că vin degeaba...

Vinde şi vin de surcele
E un chin să-l bei, da... lasă
Mă închin, revin la cele
Ce vând vin ca vin de masă...

Are-n beci, da-n veci nu scoate
Vin de leac, aceeaşi nană
Dar nu-l vinde că socoate
Că e vin de pus la rană...

Vezi ce ne vinde vecine?
Vinde vin, de vină-i cine?...

poezie de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Poetul

Poetul este-un aparat mai fin,
Sensibil tare, parcă-i un blestem;
Produsul lui finit e un poem,
Materialul consumabil: vin.

definiţie epigramatică de Dan Norea din Epi... Gramatica, Definiţii meseriaşe (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi nu mai bea vin David cel Divin,
Deşi se-aude-afară-ndemn: "Vin! Vin!"
Cât cântă privighetoarea-n Roze,
Să beau Vin Roşu vreau... şi să închin.

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre de-ar curge ...vin (5)

Pe fluviu de vin veni-va ca potopul
M-aş stabili unde se varsă Oltul
Şi fericit aş fi, între urare şi şughiţ,
Că mie-mi place să beau vinul şpriţ?!

epigramă de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deziluzie

Poetul a chemat-o lângă el.
Ce fată, ce surâs de pus în ramă!
Ea aştepta să-i facă într-un fel,
Poetul i-a compus o epigramă!

epigramă de Constantin Popescu-Berca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familist în vin s

De trei ani nu dau pe-acasă
Niciun ban, că nu mă lasă
Nici amanta mea focoasă,
Nici a cotnarilor grasă.

Lâng-o sticlă pântecoasă,
Cu mândruţa mea frumoasă,
Uit că te-am lăsat borţoasă,
Pe trei drumuri vin acasă.

Unul vine de la vin,
Altul vine de la vie,
Iar pe ce-l de-al treilea vin
Vineri, să-ţi vin de hac Ţie.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul bisericesc

De mii de ani (nu-s născociri)
Se face vin la mănăstiri,
Desigur, pentru liturghii,
Dar vin şi pentru veselii.

Şi papii, patriarhii, iată,
Sunt oameni care se desfată:
Din cele omeneşti ‒ chiar vin,
Nimic lor nu le e străin.

Vezi Patriarhul Daniel
Ce roşu e în obrăjel,
Chiar nasul uneori i-e roş
("Nu-i fac" acuma un reproş):

Desigur, este "vinovat"
Vrun Cabernet, Merlot curat.
Luaţi aminte viaţa toată:
Şi-un vin mănăstiresc îmbată.

pamflet de George Budoi din Elogii vinului şi viei (5 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microbistul

Venind la meci, nu le confund:
Balon oval - balon rotund.
Plecând spre casă, mi-e egal:
Balon rotund... balon oval...

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospăţul

O bucurie unică se revarsă
Liniştea pe pământ a invadat
Lacrimează din soare o rază
Adevarat Hristos a Înviat

Un răsărit pregăteşte zorii
Tatăl Ceresc îsi priveşte fiul
O adiere cu miros de magnolii
Din cer picură încet râuri

Razele soarelui se scurg
Noaptea se aşterne ca un voal
Ucenicii si El usori ca un fulg
Se asează în faţa unui oval

Stele ce ard coroana de spini
Cântă Luna plină la harpă
Împărăţia Tatălui plină cu lumini
Picură lacrimi de mir şi apă

Ucenicii şi EL îsi întind braţul
Pită coaptă vinul roşu în pocal
Mântuitorul îsi ia ospăţul
Împarte frăţeşte pita din oval

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multor poeţi li s-a întâmplat să se slujească de lapsus sau de alte acte ratate drept mijloc de reprezentare poetică. Prin el însuşi, faptul acesta este îndeajuns pentru a dovedi că poetul socoteşte actul ratat, de exemplu lapsusul, ca nefiind lipsit de sens, cu atât mai mult cu cât el îl produce în mod intenţionat. Nimeni nu va admite că poetul a greşit scriind şi că a lăsat să subziste greşeala sa, ca un lapsus în gura personajului. Prin lapsus poetul vrea să sublinieze ceva şi nu ne este greu să constatăm că el doreşte să ne avertizeze asupra persoanei respective, care este distrată, obosită sau ameninţată de un acces de migrenă. Dar dacă poetul se foloseşte de un lapsus cu un sens, fireşte că noi nu trebuie să-i exagerăm importanţa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi Cotnarul

De-i moldovean, chiar din sătuc,
Când scrie glossa, ori sonetul,
De Domnu-i hărăzit poetul,
Să-l ţină muza sub papuc
La dânsa merge cu ciubuc,
Curtenitor, îi dă buchetul
Dintr-un butoi, băut cu-ncetul,
Cotnaru-l face-a fi năuc
Iar muza beată de-ncântare,
Îi spune răspicat şi rar:
Cerneala e dăunătoare,
Poete, n-aştepta-n zadar,
Nu-mi pune nicio întrebare
Şi-nmoie pana, în Cotnar!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!