Ego

Eu sunt aici, mereu aproape,
Sunt liniştea plutind pe ape,
Curajul de-a vorbi deschis,
Puterea cald-a unui vis
Şi patima care nu minte,
Găsiţi-mă... printre cuvinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego

Eu sunt, aici, mereu aproape,
Sunt liniştea plutind pe ape,
Curajul de-a vorbi deschis,
Puterea cald-a unui vis
Şi urma dorului fierbinte,
Găsiţi-mă... printre cuvinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de la ora cinci

Mă minunez, plutind pe-un cer închis,
De clipe-n zbor, cu aer de paradă,
Ce se-mbulzesc la porţile de vis
În care sunt primite ca o pradă.

Am aripi ce-mi zvâcnesc în tâmple-a zbor,
Sau poate-a naufragiu-n mări de sânge
Al unui timp când gândurile mor
Şi nimeni, dintre ceţuri, nu le strânge.

Arunc mirări albastre-n jurul meu,
De-acolo, de prin cerul de cuvinte,
La voia unui zar lipsit mereu
De cifre-n întunericul din minte.

Ajung şi eu la porţile de vis,
Dar dincolo de ele-i o trezire
În clipe care nu s-au sinucis
Şi-mi fac un ceai cu-aromă de uimire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru anotimpuri

Sunt trandafiri aici aproape
Şi totuşi nu ne pot vorbi
Anotimpuri ce progresiv
urmează-n trupul meu
Şi totuşi nu îmi pot vorbi
Eu sunt aici, fără grai
Vorbesc lucrurilor toate
Doar mie însumi nu.

poezie de Hassan Najmi din Intifada (2003), traducere de Mihaela Petrosan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să migrez

N-am să migrez
Am puterea de-a rămâne
Lângă vulcanul nins
De cuvinte şoptite
Lupii au fugit
Indecent de rapid
Spre o lume care
Nu va fi niciodată a lor
N-am să migrez
Am tăria de-a înfrunta
Destinul şi stupizenia
Trădărilor programate
Eu sunt veşnicia
Acestor locuri de poveste
Respiraţie şi fior autentic
Românesc

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea mentală este cea pe care trebuie să ne bazăm, indiferent de circumstanţele care ne înconjoară. Unii oameni sunt mai puternici la nivel mental decât alţii, însă vestea bună este că puterea mentală poate fi dobândită - exact la fel ca şi puterea fizică. Ce înseamnă să ai o minte puternică? O minte puternică are capacitatea de a opri gândurile care îi induc frică şi neputinţă şi se focalizează pe a înlătura obstacolele din calea obiectivelor. Credinţele limitative sunt identificate şi înlăturate, rând pe rând, prin dialog interior. O minte puternică are ca şi caracteristici curajul, încrederea în propriile resurse, capacitatea de a persevera în ciuda dificultăţilor, determinarea, ambiţia şi controlul. A fi în control înseamnă să ai capacitatea de a te automotiva şi de a influenţa direcţia şi rezultatele pe care le obţii în viaţă. A fi în control presupune să ai certitudinea că poţi să-ţi autodetermini existenţa în loc să aştepţi pasiv orice îţi pune în cale viaţa. Dacă ai o minte care se mulţumeşte cu mediocritatea, să nu fii surprins de rezultatele pe care le obţii în viaţă. A-ţi întări mintea este un obiectiv pe care trebuie să-l ai în vedere mereu de-a lungul vieţii. Dacă te focusezi constant pe a avea o minte puternică, la un moment dat vei deveni o persoană puternică, iar puterea va face parte din identitatea ta.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regal

Eu sunt doar umbra unui vis,
Sunt un cuvânt rănit mortal,
O piatră stinsă de opal,
Eu îţi sunt visul interzis.

Ce este drept, ce mi-e permis,
Când cercul s-a făcut oval?
Eu sunt doar umbra unui vis,
Sunt un cuvânt rănit mortal.

Şi totuşi uşa ţi-am deschis,
Azi te invit la un regal,
Cuvintele ce ţi le-am scris
Au îmbrăcat rochii de bal,

Eu sunt doar umbra unui vis...

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
şi bat la fiecare-n poartă
şi plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
şi mă împraştie prin ţară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ţi fie pavăză-n furtună
şi pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt efemer

Eu sunt un simplu, biet, reper,
Sunt trecator... sunt efemer,
Dar voi visa, mereu, la stele,
La dragoste şi la inele.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoşii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniştea din casă.

În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe faţa ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni şi de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.

Aici şi cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.

Aici este câmpia ce naşte mereu pâine,
Speranţa zilei de azi şi-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieţii şi mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mişcare.

Aici e neamul meu, de veacuri şi bătrân
Şi unde gândul meu îmi spune să rămân.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eternului destin

Deşertul şi oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape,
trecute speranţe, speranţe ce vin,
te caut cu gândul, să-mi fii mai aproape.

Mă bântuie-ntruna un dor levantin
şi parcă-mi aduce mereu între pleoape
deşertul şi oaza, eternul destin
al celor cu visuri plutind peste ape.

Trec anii de-a valma şi tot mai străin
mă simt în cetatea ce vrea să mă-ngroape,
din cerul uitării un cântec divin
mi-alungă din suflet, prin mii de supape,
deşertul şi oaza, eternul destin.

rondel de Corneliu Neagu (27 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

privesc orizontul cum plânge
aici, între ape
lumina a răsărit sau poate a pierit
printre învolburate ape
s-a stins plângând printre şoapte...
pe ţărm, vântul bate şi bate
sălbatic în noapte
aici, peste ape
corăbii vin sau pleacă, pe ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea ta

Îmi trec prin gânduri paşii, mi-i petrec
de la un gând la altul, zi de zi,
în obiceiul meu de a trăi,
şi o voi face pân-o fi să plec.

Mă mai opreşte, uneori, un vis,
din mersul printre gânduri, dar plutesc
prin alte lumi şi nu, nu mă opresc,
căci sunt, la tot ce-i nou, mereu deschis

şi-mi place să te văd acolo-n el,
alături, cu privirile arzând,
iubindu-mă, dansând sau surâzând.

Privirea ta... ştii tu, ai tu un fel
de-a mă privi, de-a-mi fi în vis şi-n gând
pe care n-aş putea să-l uit nicicând.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

curaj (vezi şi vitejie)

Curajul înseamnă să ai puterea de a te ridica şi de a vorbi; curajul înseamnă de asemenea să te aşezi şi să asculţi.

definiţie celebră de Winston Churchill
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contraste

Tu eşti steaua norocoasă,
Eu sunt cerul plin cu nori,
Tu... fragilă şi frumoasă,
Eu... pierdut în căutări.

Tu eşti soarele fierbinte,
Eu abia un vânt nebun,
Tu... timidă şi cuminte,
Eu... balonul de săpun.

Tu eşti clipa de-mplinire,
Eu mereu un pas târziu,
Tu... un vis de fericire,
Eu... un fluture-n pustiu.

Tu eşti liniştea deplină,
Eu doar spaime şi păcat,
Tu... eşti cea fără de vină,
Eu... un veşnic blestemat.

Tu eşti floarea-n dimineaţă,
Eu doar brumă şi îngheţ,
Tu... eşti cea care-mi dă viaţă,
Eu... mereu scăzând la preţ.

Tu eşti zâna mea cea bună,
Eu un zmeu de soart-adus,
Tu... a clipelor stăpână,
Eu... o lacrimă-n apus.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sloganurile noastre moderne

Cad umbrele de-a lungul ţărmului
Lumina reflectoarelor scânteiază peste ape
Tăcerea unei măreţe flote
Prevesteşte un tumult care-i aproape.

Mesele pentru cină pe-înserate
Sunt întinse-n preajma unor maşini mari
Şi, iată, cu mândrie umblă întrebarea
Printre puşcaşii marini şi marinari

Respiră-un om care se teme printre camarazii mei
Să moară pentru Anglia, Casă & Wei-hai-wei?

poezie clasică de Winston Churchill (1900), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă sunt

sunt doar o călătoare
ce vede un pic mai departe
tributul iernii sub cerul de lapte
şi sufletul alunecând în dungă
printre mesteceni albi
sunt doar o copilandră
în strâmba lume-a vântului ce uită
că legea e grăunte şi virtute
chiar dacă urma i se şterge
printre păduri din ce în ce mai rare
rămâne patima şi visul
de-a îndrepta tot ce e strâmb
în lumea asta ca o lumânare
rămân ce sunt, şi cred
în saltul suprem
spre nemurire

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de paşii rămaşi
în noaptea ce cădea peste ape
aşa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcaţi în palide umbre
păşeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii paşi
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe ţărm
cu braţele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce aşteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea noastră născută din morminte s-a adăugat la puterea de viaţă şi la curajul celor care, înfruntând primejdiile, au zidit o ţară care nu mai poate fi dărâmată. Stăpânirile şi domniile sunt vremelnice, naţiunile vrednice sunt eterne, neamurile înaintează peste oprelişti pe drumul destinului lor, vrednicia marilor înainte-mergători se împleteşte în viaţa celor care sunt şi a celor care vor veni.

citat clasic din Corneliu Coposu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt!

Sunt în acord cu liniştea din mine

Şi cu emoţiile care mă-nfioară,

Cu gândul ce neobosit se duce şi revine

Ca seva care urcă-n floare-n primăvară...

Sunt în acord cu cerul şi pământul,

Cu firul ierbii şi cu floarea de cais,

Cu mângaierea părului când bate vântul

Şi-mi răvăşeşte simţurile ca-ntr-un vis.

Sunt în acord cu şoapta de iubire

Care mă tulbură ades, ca-ntâia oară,

Când trupul ce-l credeam în amorţire

Se metamorfozează ca o floare-n primăvară.

Sunt în acord cu pasărea ce zboară

Ca visele pe care nu le pot opri,

Născute din speranţă, într-o infinită vară,

Ca mugurii care pleznesc mereu spre a-nflori.

Sunt în acord total cu bucuria,

Cu lacrima pe care n-o pot stapâni,

Cu râsul, joaca şi copilăria

Şi cu miracolul ce-mi dă puterea de-a iubi...

Sunt în acord cu tot ce-i armonie

Şi-n dezacord cu haosul nebun,

Sunt patimă şi linişte şi bucurie,

Sunt în acord cu tot ce fac, ce simt şi spun!

Sunt în acord cu ziua şi cu noaptea,

Cu tot ce mă-ncălzeşte ori mă-ngheaţă,

Sunt în acord cu viaţa şi cu moartea

Şi cu întoarcerea din moarte iar la viaţă!

Sunt în acord cu sinele din mine,

Ca un violonist cu-arcuşul şi vioara sa,

Cu muzica iubirii care-mi curge-n vine,

Cu armonia dintre el şi ea...

poezie de Florentina Mitrică (22 decembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul ca o rugă

Lasă-mă înspre risipă,
Vălurind amor pe ape,
Visele să mi le-adape
Depărtări... ce incă ţipă.

Lasă-mă aici, aproape,
Lâng-o visătoare clipă
Ce ascunde sub aripă
Erezii... ce vor să scape.

Lasă-mă înspre tăcere,
Răscolind încet trecutul
Zorilor, când aşternutul
Arde dulce... de plăcere.

Lasă-mă şi nu mai cere
A fi cerul... şi pământul.

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!