Decupaj vital
Mă dor toate pozele rupte din mine,
spart foliculi de derm să impresioneze filmul
și rămân subțiat de zile, ce încă tot îmi cad ca florilor stamine,
pân' la pelicula din viitor album... Tot, un ierbar de-al nostalgiei stimul.
Răsar în fiecare dimineață cu pierdute vise,
îmi prăpădind memorie descătușată-n nopți
cu deznădejdea neîmplinirilor ce-aveam promise,
izbit de adevărul zilei... Refuzat, la mult bătute porți.
Îmi ruginește hemul precum la via toamnei
și am inima tot mai sus cocoțată pe a vieții scară.
Sunt parcă tot mai des la libera discreție -a Domnului, a doamnei-
c-o țin în palmele ce lasă scurgere de timp... Al meu, ce vrea să moară...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fugar în timp
Zile, zile fugare la rând
Avute, trecute mergând...
Nopți și iar nopți tot visând...
Pierdute, nestând, mă culcând.
Ore și ore muncind
Avute, vândute, servind...
Crezând câștigate... trăind
În calcul înscrise... murind.
Anii și ani se serbând
În toast bucurați de... trecând
Uitați că s-au dus spre nicicând
Doar martoră, oglinda... văzând.
Timpul ca timp existând
Unicatul ce ești invocând
Ceas ce n-ai cum întoarce, întorcând
Infinit, n-o să ai... te ducând.
Vis și doar vise visând
Amintiri ce ai trăit memorând
Poți intra în aieve, invocând
Bucuria de tânăr... furând.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchet de mine
Mă rupe în "da" sau "nu", petale,
Până nu voi mai fi nici miez;
Doar elixir, miros de floare
Pe-un portativ în sol diez!
Pot să-ți dau zile ce-ți lipsesc,
Pân-ar rămâne nopți de vise...
Cearceaf mă fă să te-nvelesc
Și dimineți, ce vrei promise!
Și flacără, veșnic de-ai fi,
Poți să mă arzi până la scrum
Și din cenușa-mi să reînvii...
Cu sângele-mi trasează-ți drum!
Iar dacă nu-ți ajung la toate,
Mă-mprumut vieți nelimitat...
Din tot ce am posteritate
Te-aștept... Pe-o bancă înfiripat!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul... la relativ
Cascade, clepsidrei îmi mătură timp
-Mi-e frică de golul, ce cască, ce-i dus-
Nu pot s-o întorc, n-am statut de Olimp...
Mă trec oră, zi, lună, an, spre apus.
Ce straniu mi-e gândul, perfid, de peren;
Mă minte că sunt neschimbat și tot tânăr.
Treptat pierd prieteni, colegi, pierd teren...
Refuz timp să scad, refuz ca să număr.
Am zile și nopți fără șiruri, pierdute,
Le trec ca să treacă-n risipă, pe veci;
N-am mintea de-a ști, să le fac petrecute...
Aș vrea să le-ngheț; le conserv, le țin reci.
Pe ceas mi-l fac singur -cu limbi fără număr-
Refuz sărbătoarea de trecere-n an;
Privesc viitoru-n trecut peste umăr...
Refuz orice calcul, rămân vieții fan!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată
Cu cât nostalgic peste timp gând lunec
Palmele întinse, cu inima toată
Din nou să te adulmec,
Parcă ar fi ieri, odată.
Alerg a vieții cursă spre înapoi
Să împușc eșecuri cu încărcătorul roată,
S-adun soare din zile fără ploi,
Să fiu iar, cum odată.
Citesc înfrigurat tomul, de la sfârșit,
Cu frica de coperta depărtată,
Să aleg doar litere ce spun... iubit,
Ce l-am crezut, singuru', că-i... odată.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renașteri
De câte ori ani voi renaște,
Voi trece totul în replay;
Ca timp, ce vrea uitat să caște,
Să nu-mi ia nici ușori, nici grei...
Să-mi refac pline amintiri;
Să le-am bagaj de zile negre,
Când vor diminua priviri...
Și gândurile or fi tenebre.
De câte ori mă voi renaște,
Voi prețui umanitate;
Cu știința, misticism de moaște,
Mă voi ruga în pietate...
... Să mi se lase încă loc,
Un timp, pe crusta înflorită;
S-o simt sub talpă, să mă joc
De-a viața, încă neoprită!
De câte ori mă voi renaște,
O să plâng tot ce-a dispărut;
Că nici Crăciun, An Nou, nici Paște,
Nu mai m-au... Toate s-au trecut!
Să-mi fac, oricum ar fi, senin
Din zile, nopți să am cu vise!
Plecat, să fiu un pelerin,
Să mă reîntorc prin uși închise.
De câte ori mă voi renaște
Voi sta cu mine, tot mai mult,
Atât de drag, de-a mă cunoaște;
Doar eu cu gândul, ce-mi ascult...
Să-mi pun din inimă pe jar,
Să-i gust vechile sentimente
Și din pupile să fac far;
Sa-mi dea lumini... incandescente.
... De atâtea ori, mă voi renaște
Ca să văd suflete întâlnite;
Ce-n minte, ascunse, mă vor paște
Pe veci... Și-n oasele împietrite...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De loc... resurse
Nu locurile-s sfinte, îs precum file
Dintr-un album, golit de poze, chipuri,
Ce c-un tapet de timp îi lipești zile,
De-un calendar căzut, ca tolele din nituri.
Alergi spre revederi de reverii trecute
Și răsar zâmbete pe siturile fundal,
Twistând nostalgic simțuri dispărute
Într-o țărână, colb... pasajul imoral.
Zvâcnește tâmpla cu înfirări albite
De dorul de culori, ce nu mai sunt imagini
Mișcânde, susurări șoptind ispite...
Ce tot s-au ros, până la praf de pagini.
E ca o pacoste gând plastilinic,
Ce-l torc, ca un copil, mânjindu-mi palme
Ce-ar vrea să apuce iar fior idilic...
Rămas doar picur, peste pic, de-a valma, valme, valme...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O frunză-n al tău ram...
Nu știu de ce mă mai iubești,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu povești,
Pierdută-n fiecare an...
Din când în când îți aduc vești
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ți dorești,
Plecând... mă pot întoarce iar
În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziți de vise
În iarna dorurilor mute.
Și plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...
Și-aștept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simți din nou fiori
În vise, când se lasă seara.
Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Album... fișic?!
Am dat o raită prin album,
Uitat de-un fad cotidian;
Nici bani și nici meridian,
N-am handicap, să plec la drum.
Sunt clipe - de iubite dragi,
Părinți, copii, puțini prieteni-
La schi, sau în culcuș pe jnepeni
Sau la nudiști, fără nădragi...
Sunt file scumpe de album
-Cu chip în rânjet afișate-
Prezente-n gând, demult uitate...
Îmi sunt cum dalele de drum.
Dau foi sau clic, să le revăd
-Ferice sunt, de-mi sunt frumoase
Le șterg, sau rup, de sunt hidoase-
Trecut îmi curăț, șterg prăpăd.
Buimac mă uit, ca la un altul
-Nici cei din jur... nici eu n-aș fi-
La pozele color sau gri...
Am umezi ochi, simt catafalcul.
Suntem alături și-mi dau mâna
-Căci nici nu e așa departe-
Gândesc, timp mult, nu mă desparte;
Însă nu-i spațiul, nu-i totuna.
Mă văd unde plângeam atunci
-De-o clipă singur, de-un nimic-
Și-aveam adresa-n mână, în plic
Nedezlipit, pentru porunci...
... Erau mulți ani spre experiență
-Tânăr naiv- ce n-o aveam;
Pot vinde poze ce-adunam
Să-mi cumpăr timp... de existență!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuiri de vise
Casele, ar trebui să-și amintească de cei ce le-au stat,
mai mult decât orice loc, c-au depănat vise,
născute-n somn, într-un pat,
fără voie, nicigând zise, promise.
Sunt toate împărțite celule,
din care, definitiv, nu s-a ieșit decât pe culoarele morții
și țin suflet poate, ceva molecule,
la adăpostul lumii, al nopții.
Ne-am lăsat urmele, pașii, în atâtea locuințe, tacit
ascunși, au răsunat de vorbe
de strigăt, speranțe, sub tapet, văruit...
simt mirosul de amor, fierte ciorbe.
Se zăresc prin ferestre, neșterse de timp, o altădată,
sunt întoarcerea în gând, negândită atunci,
doar o parte, fărâmă lăsată uitată
în casa cea nouă... cu mintea la casa deodată, de vise de prunci...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezire la bord de realitate
... parcă se făcuse gri din negru,
așa precum oțelul mat
ce lasă gust metalic gurii
și ochilor un pic de usturime,
când visul destrămat dintr-un integru,
mă lasă singur, gând și pat,
ieșit din mrejele onirice de aventuri,
doar amintire.. Tu, în întregime...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de toamnă
Am încă irisul de cupru,
De galbenul, de brun frunziș...
Mi l-am făcut un ascunziș
Să te-apăr nopți, să-ți fiu de lucru.
Sunt beat de aromele de vii,
Nu de licori, de nopți cu tine.
Antale-am sângele din vine...
Sunt crama ta, doar să revii.
E Luna un portocaliu...
În lac și peștii stau la fund,
Sunt aripați, se-ntrepătrund...
Ți-aș fi la fel, de vrei să viu.
Se simte-n nări miros de carne,
Sunt grupuri, ce petrec cu must.
La tine am gând, te beau, te gust...
Fă-mi frunză, timp... să se întoarne!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, lângă mine, am rămas doar eu
Mai pot copile, azi, să te mai chem
Și tu mai poți răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.
Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu știu, cum dorul mamei se alină.
Tu nu ai timp și nici nu înțelegi...
Să fii bătrân și doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopți întregi,
Doar golul îți acoperă privirea.
Atâta gol m-apasă și doboară...
Și parcă m-a uitat și Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire
Simt Mila Sa nemărginită în toate membrele;
În inima mea al vieții Adevăr alb strălucește.
Sufletul meu urcă înălțimile secrete ale Domnului;
În fața mea, necaz, durere, moarte - nu se zărește.
Groaznice zile, nopți, calmul nu pot să îmi alunge;
Sus, o Lumină îmi hrănește sufletul secret.
Din mine cu mâhnire alung toate-ndoielile,
Iar ochii mei iluminați văd Țelul mult dorit.
În lume sunt, dar mai presus de toate suferințele;
În oceanul de supremă ușurare e sălașul meu.
Mintea mea substanța gândurilor Celui Unic,
Iar bolta înstelată cuprinde pacea Spiritului meu.
Zilele veșnice mi le petrec în timp grăbit;
Eu cânt la Fluierul Său de preamărire.
Imposibilul nu mi se mai pare imposibil;
În lanțurile nașterii acum lucește Nemurire.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil
Nesfârșit, un fel de imensitate ce încă n-a ajuns la termen
Și nu-și știe încotro s-apuce, în tot de ce va fi e un germen,
Nevinovat, o doar sămânță cu încolțiri din moștenire,
Un fir plăpând, transport de timp, un purtător de răsădire.
Nostalgic viitor reîntors în poze de album de gânduri,
Ce și-au uitat din zile duse în vacanțele de clase în rânduri,
Ce stau în rid pe fruntea scut, se apărând... fragil infant,
Rămas din coli, povești citite, imemorabil de-un instant.
Neramplasabilul istoric, adevărat, parcurs mici fraze,
Însrise în catalog de note fără vreun fals, tânjite oaze,
Rămase multe doar oniric... șuvoi idilic de izbânde
Avute veșnic har de suflet, peste decenii vise blânde.
Nestăpânit bulgăr de ambiții, mereu frumos și mult iubit,
Înconjurat de brațe dragi, de chipuri greu de îmbătrânit,
Pe care tot le duce, o pururi, în sângele-i curgând pe vene
Și le e seamănul etern, vărsat o zi, picând din gene...
Este-n căuș de palme pus, să își ia zbor, așteptând pene...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunate
Am câștigat timp laitmotiv,
Am câștigat independență,
Am câștigat o existență...
Am câștigat, definitiv.
Am câștigat miros de flori,
Am câștigat mers vertical
Am câștigat amor frugal...
Am câștigat, etern, fiori.
Am câștigat pe veci părinți,
Am câștigat dus la morminte,
Am câștigat spus de cuvinte...
Am câștigat urme de dinți.
Am câștigat un pic, copii,
Am câștigat onestitate,
Am câștigat o libertate...
Am câștigat drept să revii.
Am câștigat gustul de pâine,
Am câștigat un adăpost,
Am câștigat să am un rost...
Am câștigat dreptul la mâine.
Le am pe toate un șirag
Pe-un fir de ață, fină, întinse...
Nostalgic le admir cu drag;
Multe-am avut, multe pretinse!
Am câștigat să zic pardon,
Am câștigat să am dreptate,
Am câștigat eternitate...
Am câștigat un maraton.
Am câștigat dușmani pe viață,
Am câștigat trezit în zori,
Am câștigat să pierd valori...
Am câștigat inimi de gheață.
Am câștigat puțini amici,
Am câștigat un loc în lume,
Am câștigat chemat pe nume...
Am câștigat curaj și frici.
Am câștigat un pumn de bani,
Am câștigat înot în vise,
Am câștigat minciuni promise...
Am câștigat drum pe Lipscani.
Am câștigat să știu să plâng,
Am câștigat o pertinență,
Am câștigat o experiență...
Am câștigat dorinți să-mi frâng.
Am câștigat, târâș, căință,
Am câștigat bilet de zbor,
Am câștigat să mă-nfior...
Am câștigat și neputință.
Am câștigat o viață dură,
Am câștigat jurisprudență,
Am câștigat drept la clemență...
Am câștigat o aventură.
Le pierd pe rând, mă pierd cu ele
-Nici timpul să profit, n-așteaptă-
Mă-nclin, de nopți și zile grele...
Mă pierd treptat, rămân o șoaptă!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil, nimic mai mult
Nesfârșit, un fel d-imensitate ce n-are vreun habar de termen,
nu vrea să știe de încotro, de-un ce va fi infantul germen
nevinovat, e doar sămânță cu încolțiri de-o moștenire
în fir plăpând, transport de timp recultivat în răsădire,
nostalgic viitor reîntors în poze de-un album de gânduri,
ce și-au uitat zilele lungi, vacanțe-n șiruri rânduri, rânduri,
pur până la iresponsabil, așa cum crezul în credință,
un nufăr alb, deschis impudic, plutind pe-un lin de suferință,
firul de puf de păpădie, din plopii, străjuind drumeaguri,
ce așteptă vânt să mute-n zbor vise cu fluturări de steaguri,
jurate sincer în candid ce se repetă în uitări
pe zi ce trece, pârâu, râu, rostogolind 'n sărate mări...
ce poate ele știu ce înseamnă s-aduni, cu sufletul umil,
în lacrimi inocente cursuri, izvor, de inimi de copil.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de cuvinte pe flori de aer
mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingașe
stropită cu
cântecul toamnei
mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele
să
se mai încălzească oleacă
îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
pașii umbrei tale
până la
o aruncătură de cuvinte
pe flori de aer
nu ne
mai privește ziua cu
atâta îngăduință
și
pentru fiecare pas al clipei
ni se cere parola
ca să ne avântăm
în coșul acesta cu ciuperci ale toamnei la
o aruncătură de frunze căzute
sub privirile acestea ale nimănui prin dosul
surâsului tău zugrăvit
în umbra cuvântului
poezie de Ioan Daniel Bălan (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întru... chipări
Aș vrea să fiu pământului, de uscat, o oază
Să poposească timp, din mine să se adape
Și să rămân miraj, îi păcălind etate...
La lumi reînnoite, o nesfârșită frază.
Ce mult aș vrea la fluvii să fiu imens, o deltă,
Să se reverse oricine prin brațele din mine,
Să fiu întins, o gazdă la orișicine vine
Să-și caute înspre mare zbor... de visare zveltă.
Cât dor aș vrea să fiu un aisberg milenar
Atât de pur pe afară, dar plin de atâta vreme,
Să fiu citit felii, pe rafturi reci pus teme...
Să mă topesc doar când dispare calendar.
Atâta aș vrea să fiu ca un atot-tablou
Uitat pe undeva, de timpuri suspendat,
Fără chip sau culoare, un gol pur înrămat...
În care ieri, azi, mâine să vezi prin el... hublou.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
slovele răsar cu statornic talent
ca lanul de grâu decorat cu maci
prin jgheabul morii râul curge lent
ciorchinii veseliei se întind pe araci.
noaptea mă trezesc în năvalnic torent
simfonia stelelor se scurge în mine
mă transfigurez în lumină latent
sunt precum floarea cu polen în stamine.
la școala vieții nu sunt repetent
am învățat ce e rău și ce-i bine
la magiile lumii sunt foarte atent
sunt mii de minuni care să mă aline.
poemele răsar cu statornic talent
susură ca izvorul cu ape cristaline.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere înainte
Când reprivești fost în imagini și doar din retrăiri trăiești,
E timp când ancoră-i mai grea, la fund te ține, nu mai ești!
Aluneci parcă, crezi himere ce din adâncuri gând salvează
Și uiți că-not retur sufocă răsuflu, gânduri îți retează!
Nu poate un trup, ce-i loc de corp și d-energie neinfinită,
Să urce iar din ou bătrân, matur copil; toate-s ispită!
Iar implacabil timp se scurge, permis ne cerând să marcheze
Piele-n definitiv traiecte... Vise căpoase rămân treze!
Cât încă-i termenul înscris un neștiut și-o zi-i din altă,
Să-ți smulgi din frâie neputința, trenul ținut uitat în haltă,
Să-ți porți gând nărăvaș cu "eul", bagaj de tine în vagoane
Din ieri, mâine să lași trecut, să înfrunți un viitor cu toane!...
Că doar parcursu-i hărăzit, cum lumea o știe, nu te minte
Și întoarcerea să-ți faci elan de zbor, spre abisul înainte!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!