Mintea-i măsura

Este-întru totul adevărat că-i altfel, că-i straniu trupul meu,
Dar a mă-învinovăţi pe mine-înseamnă-a-l învinovăţi pe Dumnezeu;
Dacă-aş putea să mă creez eu însumi iarăşi, într-o formă nouă,
N-aş rata momentul de-a mă face plăcut, de bună seamă, vouă.

Iar dacă-aş putea cu braţele atinge polii lumiii
Sau strânge oceanul larg în palma mea întinsă,
Aş fi judecat după suflet, nu după forma humii;
Mintea-i măsura-n care-i fiinţa omului cuprinsă.

poezie de Joseph Merrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapte pentru raţă

ZAP!
N-am depus icrele 20 de zile,

imaginea mea sexuală
nu face doi bani.

Dacă-aş fi mort
n-aş putea atrage
o muscă femelă.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ură

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.

Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.

Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu sunt ură.

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş iubi

aş iubi dacă-aş putea
fără ani a număra
dar ninsorile-au venit
peste ploile de-argint

rece-i zidul de la casă
întunericul se lasă
ascunzând de ochii mei
soarele care-a fost ieri

şi aud plângând în noapte
clopotele de departe
tânguindu-se-n poieni
de la schitul din Văleni

aş iubi dacă-aş putea
iarna-n vară de-aş schimba
da-i târziu şi ninge azi
peste mine... peste brazi

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as putea...

Mă doare prezenţa ta
ca o rană deschisă
în valuri de mare amară.
Aş topi cerul şi padurile
pentru popasul fugar
al surâsului tău pe buzele mele.
Încă ma pustieşte
acea ultima dată
şi mă sperie
neputinţa de a crede în ea,
nu te mai vreau
şi totuşi...
dacă-aş putea
aş da foc Pământului
pentru răgazul de-a te avea
până când el se face cenuşă.

poezie de Consuella Efrim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre scurtimea timpului

Dacă-aş putea trăi fără să mă gândesc la moarte,
Uitând risipa timpului şi-a sufletului degradare,
N-aş dori decât să fiu trup cu caldă răsuflare
Având de lumina zilei şi de trilul de păsărilor parte.

Aş putea sta netulburat mereu, zi după zi
Urmărind cum creşte iarba, curcubeul schimbător
Al florilor de la albastru la galben, de la roşu la gri,
În perfect acord cu secvenţele-anotimpurilor.

Aş putea, îngăduitor, permite timpului să mă îngroape,
Dar mă dor orele care trec din întuneric în întunecime.
Iar eu acum chiar nu vreau să zac cu pantalonii-n vine
Şi cu bastonul lângă pat, pentru că moartea e aproape,

Trebuie să fiu treaz, să fac ceva – în fiece minut.
Mormântul ne dă apoi timp de-odihnă, neîntrerupt.

poezie de Hemminger, Graham Lee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers nostalgic

De-ai fi un fir de păpădie
Sau poate-o pasăre pe ram
Ţi-aş scrie versuri numai ţie,
Mereu aproape să te am...

Dar sunt şi eu un suflet care
Tânjeşte după glas duios
Când luna merge la culcare
Şi crinii lasă ochi în jos...

Dacă-aş putea ţi-aş prinde zborul,
În cuib de vise l-aş opri.....
Să-mi fie mie doar izvorul
Ce-alungă-n zori melancolii.

poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul aspirantului la putere

De ce n-aş face şi eu un partid,
Cu care să deschid o nouă eră,
Din care să mă-aleg cu-o carieră,
Chiar dacă unii-ar spune că-i stupid.

Cum viaţa asta-i totuşi efemeră,
Am şanse să profit de noul vid.
De ce n-aş face şi eu un partid,
Şi-apoi, o situaţie prosperă!

Terenul l-am sondat şi nu-i arid.
Platformă am, la care se aderă,
Subvenţii de la stat mi-se oferă,
După putere-am devenit avid!
De ce n-aş face şi eu un partid?

rondel de Virgil Petcu din revista "Rezon", nr. 3 (1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu!

Îmi place să te văd zâmbind...
Candoarea ta îmi place...
Privindu-te, eu mă surprind
Şi zilnic n-aflu pace!

Eu aş putea dacă-aş voi
Să fac să nască-n tine
Simţirea ce s-ar învoi
Cu patima din mine!

O simt, o ştiu, eu aş putea,
Cu braţe arzătoare,
Să-ţi fac, de-ai vrea sau de n-ai vrea,
O strânsă cingătoare!

Să tremuri subt fiori ce dorm
Sau sunt în nefiinţă
Şi-ntr-o clipire să transform
Întreaga ta fiinţă!

Dar dacă stau şi mă gândesc,
Stăpân pe ezitare,
În mine însumi hotărăsc
C-ar fi o profanare!

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea apare când îţi este luat ceva ce tu crezi că ai, însă... nu ai nimic, pentru că nu eşti un sac în care să pui conţinut - eşti Însăşi Viaţa care se exprimă prin conţinut. Ataşarea de o formă a conţinutului, atrage suferinţa, pentru că orice formă se naşte, se schimbă şi se dizolvă. Orice sunet răsare din Oceanul de Linişte, călătoreşte la suprafaţa Oceanului de Linişte, după care se întoarce în Oceanul de Linişte. La naştere, forma este tăcută; pe parcursul vieţii, forma vorbeşte limbajul sunetului, iar la dizolvarea formei, se aşterne iarăşi tăcerea, care anunţă Liniştea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şedinţă, fratele de cruce simţea cum punea stăpânire pe el o vibraţie spirituală şi naţională puternică şi se aprindea în sufletul lui o formă nouă de trăire creştină şi patriotică care-i lărgea enorm perspectivele vieţii sale. Şedintele aveau loc, de obicei, sâmbăta după amiază, în casa unuia dintre fraţii de cruce sau, de câte ori se putea – era de preferat chiar – se desfăşurau în mijlocul naturii, la câmp sau într-o pădure. Ea era condusă de şeful unităţii. Dar acesta putea delega, rând pe rând, pe toţi fraţii de cruce, ca să o prepare şi conducă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş putea...

Ce-aş putea eu oare, oare ce-aş putea
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu de partea mea
Ce-aş putea eu una pe acest pământ
Daca n-ai fi, Doamne, lângă mine, Sfânt?...
Cum aş face faţă ceasului cel rău
Dacă nu m-ar ţine un cuvânt de-al Tău?
Ce comori de vise aş putea să-adun
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu atât de bun?...

Ce-aş putea eu, oare, să zidesc aici
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu ca să ridici...
Care flori din câmpuri le-aş culege eu
Fără indurarea Ta de Dumnezeu.

Şi prin ce putere aş putea lupta
Dacă n-aş primi-o chiar din mâna Ta?
Aş putea-n lumină să mai cresc un pic?
Fără Tine, Doamne, n-aş putea nimic...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea mea a decăzut atât de mult din cauza ta, Claudia, deja s-a distrus extrem de mult datorită ţie, încât n-aş mai putea să te plac nici dacă ai fi cea mai bună dintre femei, - şi n-aş putea să nu te mai iubesc, indiferent ce-ai face.

citat din Catullus
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

În creaţia dumitale există ceva, n-aş putea spune ciudat, dar ceva surprinzător, ceva neobişnut. Se înţelege, lucrurile dumitale sunt frumoase, ba chiar minunate, însă, pe ici pe colo, se găseşte în ele ceva straniu, întunecat, după cum dumneata însuţi eşti întru câtva sumbru şi bizar. Iar stilul unui muzician este întotdeauna el însuşi.

Joseph Haydn în conversaţie cu Ludwig van Beethoven
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o mare dragoste

după o mare dragoste
urmează întodeauna o tăcere şi mai mare, corozivă
cerul pare-se că se scufundă
amintirile devin morminte
inima îşi pierde glasul
prezentul alunecă în trecut ca într-o gură carnivoră
totul se preschimbă cianură
totul are gust de moarte
totul se dezintegrează
rămâne un gol nemărginit pe care ai senzaţia că nici măcar Dumnezeu
nu l-ar mai putea umple
rămân himere care te urmează din inerţie
rămâi tu însuţi, un tablou al deznădejdiei
un spic sub talpa regretelor
un crater de vulcan
după o mare dragoste
în sufletul omului urmează întotdeauna
întotdeauna
potopul

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul: Alergăm peste tot, să alinăm suferinţa oamenilor, să le citim din Codul Penal...
Aurica: Ieri am judecat un legionar pe masa de operaţie. A murit cu sufletul împăcat, imedit după ce i-am citit sentinţa...
Lupoi: L-aţi condmnat la moarte?
Judecătorul (răsfoieşte dosarul): Cunoscută fiind clemenţa justiţiei noastre, i-am dat zece ani de temniţă. Putea fi eliberat condiţionat, pentru bună purtare, după nouă ani şi jumătate. Dar fraierul a preferat să moară... (Se uită atent la Poet). Ăsta arată destul de bine... Nu are cicatrici, fracturi, nici semne particulare. Se vede că n-a mai fost judecat. (Către Aurica). Aurica, la treabă! E târziu! Azi avem încă două procese...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul (după un aforism al Elenei Stan)

Dacă ar putea vorbi,
Multe ar mai povesti,
Despre-a omului micime
Şi de-a omului cruzime.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (14 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat (în mod absolut), Tu nu eşti forma, ci Esenţa manifestată sub respectivă formă; tu nu eşti forma, ci Viaţa din respectiva formă; tu nu eşti forma, ci Liniştea exprimată sub respectiva formă. Esti o formă doar din punct de vedere relativ, adică incomplet. Dacă este incomplet, este temporar. Dacă este temporar, în plan absolut nu există. Aşadar, cu adevărat (complet, absolut), eşti Factorul Fără Formă, fără de care forma nu ar putea exista. De îndată ce te identifici cu forma, dai naştere unor întregi scenarii, construite prin raportarea la celelalte forme ale realităţii, formate chiar în jurul formei care crezi că eşti. Privind realitatea prin ochii formei, încerci să interpretezi ceea ce priveşti, tocmai pentru a-i da sens realităţii şi pentru a construi ierarhii de valoare.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul stelelor

Încerc din răsputeri, privind la stele,
să descifrez, în tremuratul lor,
mesajul ce-ar putea, pe loc, să-mi spele
din gânduri, amintirile ce dor.

Aştept s-aud un cânt ca altădată,
când le priveam, cu ochii larg deschişi,
cu inima zvâcnind, înaripată,
cu mintea fără norii indecişi.

Dar tot ce-aud e un cântat de greieri
şi e plăcut, e-o bucurie-n el
ce-alungă-n amintiri ce le cutreieri,
tot ce a fost şi nu mai e la fel.

Sunt vindecat sau mi se pare mie?
Nimic în jur nu pare că-i lumesc,
iar steaua care ar putea să ştie
se-ascunde şi nu-mi spune: te iubesc!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, ce adevărat e că fiinţa iubită devine Dumnezeu! Dumnezeu ar putea fi gelos, dacă Tatăl Ceresc n-ar fi făcut dinadins întreaga fire pentru suflet, şi sufletul pentru dragoste!

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Bea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cules de vii (după o toamnă ploiasă)

Că-i Fetească, ori e Grasă
Că-i hibrid, mă doare-n şpiţ
Anul ăsta o să iasă
Mai mult vin, că-i gata... şpriţ!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!