Bolșevicii
În șiruri dese vin cu surle,
Cu tobe și cu clopoței
Un fel de saltimbanci purtând cu ei
Păduri întregi de ramuri de măslini.
Ce saltimbanci sunt cei mai mari mișei
Ce își ascund obrazul asasin
Sub altul fals, fardat, placid, blajin
Să poată fi luați drept mielușei
Și reușesc având cu ei complici
Pe cei mai mulți, pe cei mai nătărăi
Ce strâns legați de zgardă
Terci și bici se lasă
Duși de cei mai mari călăi
Sub nume blestemat de bolșevici
În țarcuri nu de zimbri, de cobai
Poți și așa să zici.
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Prea devreme
poeții mari pe cai mari
ăia mici în cipici unghiulari
strânși cu ușa cuvintelor de gleznă de gât
cum e mai urât
în mișcarea acelor cuvinte ne
apărat recitabile (?!) imediat
ce iese un ochi să re-tragă
cu pleoapa urechii
la zgomotele nedefinite
ale vieții
de apoi mai vedem
cine cu cine pe cine îngroapă
cu hohote de plâns și alai
de saltimbanci în rezervă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor cu venituri foarte mari
Bancheri, corupți, parlamentari
Din zi în zi sunt mai bogați -
Legați sunt de salarii mari,
Dar noi i-am vrea și-alt fel legați!
epigramă de Vasile Moșneanu din Între coasă și floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu poți vorbi, lasă poezia să spună tot ce n-ai curajul.
citat din Gumann Daniela (14 septembrie 2024)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în Hermanstadth
În Hermanstadth cu ziduri înverzite
Și saltimbanci cu măștile pe față,
Turiști în grupuri bântuie prin piață
Cu capu-ntors din gâturi răsucite.
Încet și calm, orașul prinde viață
Prin perle muzicale răspândite
În Hermanstadth cu ziduri înverzite
Și saltimbanci cu măștile pe față.
Cultura nu s-acoperă de ceață,
Că sunt aici muzee renumite,
Istoria Cetății se învață
Din tomurile vremii, prăfuite
În Hermanstadth cu ziduri înverzite.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezist #
Sunt un cobai calificat,
Fac teste în bucătărie.
Nevasta-mi pune-n farfurie
Rețete noi, neîncetat.
Motivul că n-a fost să fie
Și încă nu am decedat,
E că-s cobai calificat
Fac teste în bucătărie.
Să mă omoare-au încercat
Mai mulți în scumpa Românie:
Pe noi Guvernul a testat
Rețete de democrație...
Dar sunt cobai calificat!
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai toți politicienii români sunt saltimbanci: nu le mai ajunge spațiul terestru, abordează până și cosmosul. Rușinea le aparține celor care îi bagă în seamă.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria ne va considera drept cei mai mari oameni de stat ai tuturor timpurilor sau drept cei mai mari criminali.
citat clasic din Joseph Goebbels
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La murele cele mai mari, mai coapte și mai gustoase se ajunge cel mai greu, printre cei mai mari rugi, cu ghimpii cei mai mulți și mai mari, plătind cel mai mare tribut în înțepături.
aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (4 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Corupții (pamflet)
Sunt tot mai mulți în pușcării,
Sunt blonzi, bruneți sau tuciurii,
Și mici, și mari, e un infern,
Dar cei mai mari sunt în Guvern.
pamflet de George Budoi din Dicționarul corupției (10 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul vremii
Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.
Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înțelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.
A fost un drum și drumul drept
Nu-ți lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.
Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.
sonet de Nicolae Dragoș
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a surda
Cerul e un paravan
Cu rol dublu de tavan
Unul fals încovoiat
Altul drept adevărat
Și când vreau de cel secund
Sub cel prim să mă ascund
Ultimul cum l-am numit
Numără necontenit
Prin cel de jos cel de sus
N-aude gata c-am spus
poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara lui Invers (pamflet inspirat după Mihai Eminescu, Glossă)
E țara-n care cei mișei
Fac punte trainică-ntre ei,
Conduc, au bani și fac averi,
Au funcții mari și mari puteri,
Și-n care, tre' să recunoști,
Deștepții-s întrecuți de proști.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (19 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu poți trăi pe picior mare doar purtând pantofi cu trei numere mai mari...
aforism de Mihail Mataringa (6 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cred că sunt cine sunt astăzi datorită întâlnirilor pe care le-am avut cu mari artiști, cu mari actori, cu mari regizori. Eu sunt suma acestor întâlniri.
George Ivașcu în Ziarul Metropolis (octombrie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii cei mai mari sunt întotdeauna legați de veacul lor prin vreo slăbiciune.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost un rob
Am fost un rob întreaga viață.
O știi și tu, cum știu și eu.
O spun și o repet mereu
Deloc jenant, cinstit, pe față.
Să mă ascund, îmi este greu
Că tare-mi face greață
Un om c-o inimă de gheață
Considerat drept ucenic lui Dumnezeu.
Pe-al vieții caier ce mi-l torc
Am fost un rob desăvârșit
Căci n-am știut decât să-ntorc
Plăceri și mulțumiri la nesfârșit.
Plăceri ce nu se mai întorc
Iar când va fi să mor, mor fericit
Că mor întocmai ca un rob,
De orice sentiment, lipsit.
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbații mediocri încă pot obține funcții bune. Femeile mediocre nu reușesc acest lucru, căci se află în domeniul partidelor ori servesc drept femei-obiect, adică li s-a oferit un loc de muncă doar pentru a ocupa poziția respectivă. Femeilor li se iartă mult mai greu greșelile. Nu li se recunoaște îndeajuns meritul de impunere, nu sunt considerate atât de puternice. Acest lucru are însă și avantaje, căci într-o poziție unde ești subapreciat, poți avea succese mari și poți produce niște surprize plăcute.
citat din Claudia Schmid
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurii actori fără admiratori sunt ipocriții, acei saltimbanci de tinichea ce ajung clovni triști la bătrânețe. Cel mai mult le place să facă surprize cu confetti fix când li se întinde covorul roșu spre inima deschisă ca superba gazania, floarea-comoară.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
După un film de Marco Ferreri
Liza,
calvarul nostru are un nume frumos,
pe insulă, sunt doi măslini,
și ei se iartă unul pe altul,
așa vom fi și noi,
pentru că dragostea noastră a fost dintotdeauna
un avion roz pe care cineva lipește o svastică neagră.
poezie de Răzvan Pricop din r e t r o v i z o r (2015)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La România
Purtând pe trup înfipta gheară
Și-n suflet drojdii de venin,
De zece ori sărmana țară,
Rămasă-n voie la străin,
D-abia putând să mai respire,
Mereu lovită de călăi
De ce te plângi c-a-ta peire
Îți vine de la fii tăi?
O nu și nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtișag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!
Trecut-au vagabunde gloate
Prin ospătosul tău ogor,
Și ți-au lăsat în urmă toate
Gogoși de vierme rozător!
Un venetic îți dă cu peatră,
Îți dă un altul cu ciomag,
Primiți la masă și la vatră
În loc să zacă lângă prag!
O nu și nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtișag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!
Ei nu-ți sunt fii. Privește-i bine:
Cunoaște-ți laptele din sân
Și din năpârcele străine
Alege puiul de român!
Nu blăstăma victima frunză,
Ci scutur-o de negrii gâzi:
În foi să nu se mai ascunză
Cumplita droaie de omizii
O nu și nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtișag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!
Deschide cronica străbună
La anii marilor nevoi,
Când soartea fulgeră și tună
Potop și flacără pe noi:
Să vezi c-acea grozavă ciumă,
Ce-n veci de veci te-a otrăvit
Ș-acuma iarăși te sugrumă
E veneticul înfiat!
O nu și nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtișag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!
Românul geme-n bătătură
Pe când străinii chiuiesc
Și urlă cântece de ură,
Sugând pământul românesc!
Iar tu, o scumpo Românie,
Tu nu știi singură ce zici,
Lovind, pe fii-ți cu mânie
În loc să bați pe venetici!
O nu și nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtișag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!
Sunt mulți românii prin cătune,
Sunt mulți ca stelele din cer,
Dar norul greu când îi supune
Luceferii în ceață pier!
Sunt mulți românii în tot locul,
Sunt mulți ca floarea din grădini,
Dar nu s-a dezvălit bobocul
Impedecat de mărăcini!
O nu și nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtișag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!
De vrei să scapi duioasa rază
A mii de stele românești,
Tu norul ce le-nmormântează
Din cerul țărei să-l gonești!
De vrei să smulgi plăpânda floare
Din buruieni și din scaieți,
Tu-i fă curând un loc la soare:
Hai dară la plivit, băieții
O nu și nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtișag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!