Stea neapusă
E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vermi, ascunsă.
Tixită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.
Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și deapururi.
De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Stea neapusă
E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vremi, ascunsă.
Ticsită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.
Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și de-a pururi.
De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel muzei
Îmi pătrunzi muză în vise
Și inspirația mi-o aduci;
Nu ai gândurile-nchise,
Ci în cuget mi le arunci.
Dacă-s vânturi la răscruci
Scoți ideea din abise;
Îmi pătrunzi muză în vise
Și inspirația mi-o aduci.
Eu cu brațele deschise,
Viu simbol al Sfintei Cruci
Te urmez chiar de te duci
Spre destine ce ni-s scrise,
Îmi pătrunzi muză în vise.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NU VREAU!
Nu vreau să treci sub cerul plin de stele
Cu gândul sfărâmat pentru o plăcere.
Nu-mi scoate din minte iluzia supremă
Că tu ești muritoare, când eu te cred eternă.
Nu mă lăsa să mă înec în vise
Sau în ale gândului inedite abise.
Nu încerca să-mi cânți o melodie
Căci voi aluneca iarăși în reverie.
Nu-mi trebuie nimic din univers
Căci mai am încă de mers.
25 noiembrie 1966
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicicând supusă
Și mă privea neliniștit
Într-o culoare despletită,
În locul care mai stingher
El se simțea, iar eu gonită.
Se zice că eu l-am chemat
Să îmi arate a mea cale,
Iar el, destinul răzvrătit
Mi-o-nfățișă în dor și jale.
Uimirea mea, capăt de drum;
Așa cum ar fi fost să fie,
Dar n-am s-ajung și să renunț
Când am încă speranța vie.
Au năpădit fiorii reci
Când pleoape grele acum se lasă,
Dintr-o iubire sorbi tristeți
Cu-aceeași poftă virtuoasă.
Peste coline, peste ani,
Ce-a fost acum n-o să mai fie
Va fi prieten și dușman
Același care o să vie...
Nicicând supusă vreunui dor,
Când s-a unit lacrima rece
Cu agonia dintr-un crez,
În urme care se vor trece...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Doi bogați
M-a dus avarul să-mi arate
Întregul său tezaur,
Și mi-a deschis o ladă plină
Cu aur... aur... aur...
Privindu-mă cu ochi ironici
Mi-a zis: "Arată-mi mie
Și tu, acum, dacă se poate,
Atâta bogăție!"
Atuncia, ca să-mi sting în suflet
Sarcazmul și amarul,
Și să-i arăt că de cât mine
E mai sărac avarul;
L-am dus grăbit spre locuința,
Spre raiul dragei mele,
Și-am zis avarului: "Privește
Furiș printre perdele!"
El s-a uitat: pe-o pernă albă
Dormea iubita dusă,
Și-n jurul ei plutea un farmec
De liniște nespusă...
Ne-am dus în urmă fiecare
Spre scumpul său tezaur:
Eu la iubita mea, - Avarul
Spre lada lui cu aur...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfat înțelept
Omule,
ajuns la capăt de drum,
ce gândești iese pe dos.
Ia aminte la ce-ți spun:
Nu mai e cale de-întors.
Cât exiști, trăiește-ți clipa!
Mai târziu e prea târziu.
Timpul îți frânge aripa
și te pierzi de timpuriu.
poezie de Dumitru Delcă (24 februarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Stihia albă
Cu sufletu-nghețat stihia vine
Din recile abise planetare,
Lovește totul cu încrâncenare
Și albă zboară către zări străine.
În urma ei lucioase trotuare,
Nu trece om, țipenie de jivine,
Căci nu poți merge fără a te ține
Și grei ți-s pașii, pietre funerare.
E totul alb și totul e urgie,
Un ger flămând îți roade chiar și osul
Și vântu-ți scoate dinții din gingie,
Iar de vorbești se congelează glasul.
E vuiet alb pe tot cuprinsul țării
Din creștetul de munte-n largul mării.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet târziu
Culori târzii de toamnă mă îmbată,
Mă chinuie trecutele - amintiri
C-am fost perdant în sincere iubiri
Și nu mai vin în a mea viață- toată.
Eu tot sper în sfânt mister de regăsiri,
Să ne jurăm credință ca odată
Și să păstrăm iubirea ne-ntinată,
Dar niciodată, să nu mai fim ca miri.
Că nu zbor pe cai înaripați acum
E cam târziu să mai aștept idile
Și nu mai am preocupări utile.
Când tinerețea-i la capătul de drum
Iubirea mi-o păzesc de jarul din scrum
Și-mi caut simțăminte mai stabile...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis mic de mână
În față am vise
Ce-așteaptă închise.
În urmă am vise
Lăsate deschise.
În minte am vise
De gânduri ucise.
În carne am vise
De sânge permise.
În suflet am vise
De soartă decise.
În versuri am vise
De mâna mea scrise.
poezie de Marius Robu (30 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SCUFUNDATĂ-N NORI DE STELE STĂ IUBIEA NOASTR-ASCUNSĂ
Scufundată-n nori de stele stă iubirea noastr-ascunsă,
Va ieși curând din ele pe o cale nepătrunsă,
Va ploua pe noi cu astre și argintul de pe lună,
Inima ce-n piept îmi bate de Amor va fi străpunsă.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Val de vise
Val de vise umblătoare,
pe pământ de ger pustiu,
vin din steaua căzătoare
lunecând pe-un gând târziu
Se coboară-n stoluri grele
iluzii ce-au fost pierdute,
din dorințele speranței
și de mințile smucite.
Pajul de așteptări absurde
stă-n baston de păpădie,
privind zarea-n depărtare
pe o-ntindere pustie.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Val de vise
Val de vise umblătoare,
pe pământ de ger pustiu,
vin din steaua căzătoare
lunecând pe-un gând târziu
Se coboară-n stoluri grele
iluzii ce-au fost pierdute,
din dorințele speranței
și de mințile smucite.
Pajul de așteptări absurde
stă-n baston de păpădie,
privind zarea-n depărtare
pe o-ntindere pustie.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dureri
Mă doare bucățica mea de cer
În care plâng tăcerile și dorul,
Și-n norii ce se strâng le văd cum pier
Căci le-am ucis cuvintelor fiorul...
Mă doare codrul ce-a-nverzit sfios
Tot așteptând o singură privire
Și glasul meu ce-i recita duios
Din cartea cu poeme de iubire...
Și doare unda rece de izvor
Ce setea nu-mi mai poate adăpa
Și doare fiece cădere-n zbor
Când ruptă eu din tine-s... aripa.
Și toate dor și sunt tot mai departe
Și-mi sângerează numele ce-i scris
Cu unghiile înfipte-adânc pe-o parte
În sufletul ce mi-este interzis...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-am recreat grăbit din vise,
Amestecate cu praf de stele.
Și te-am cernut prin lumină
Pentru clipa ce-o să vină!
Te-am comprimat într-o matrice
Ascunsă într-un colț de stea
Codată-n semne-atlantice,
Să nu te poată nimeni descifra.
Eu te-am ascuns în vers,
Cu gândul de-a te regăsi,
Chiar de încă n-am ajuns
Curând la tine voi veni!
Legat de acest destin,
În viața asta să m-aștepți.
Te voi găsi să-mi aparții,
Nu te voi lăsa să evadezi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răutatea
Răutatea, arz-o focul
că țâșnește ca din foc;
fumegă, pârlește totul
și apoi o ia din loc
pentru-ași căuta sorocul
la cei fără de soroc
și cum nicicând nu-i știi locul...
Crezi doar că nu ai noroc...
epigramă de Ioan Hapca din Gânduri și reflecțiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Aripile ocrotesc altarul
Sufletului meu,
Izvorul luminează noaptea
Seva inimii mereu,
Drumul sângeros mă duce
Spre tulburate depărtări
Să culeg rodul dulce de idei.
Însă ochii mi-s îmbrățișați
De negura unor brazi
Înalți, încrezători,
Dar cuprinși de spaime, cufundați în nori,
Ei picură lumină din nesfârșiți fiori.
Și îmi continui calea
Pe-o roată a fortunei,
Tot lăsând destinul să sune
Departe de mine, ca un ecou
De dangăt amarnic,
De dor lăsat în zbor ușor.
Sentimente atârnate de ram
Mă așteaptă zădarnic
De parcă reînviam
Să-mi caut originea în rădăcini
Prin care circulă lacrimi.
Și iată pașii pecetluiesc
La răscruce de drumuri o cale iluminată
Dumnezeiesc,
Ducându-mă spre vise -
Nori aurii,
Scăldați de ploaia amintirii arămii.
poezie de V.Ariadna
Adăugat de V.Ariadna
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Iadul plin de jar ...
Din floare-n floare gându-mi rătăcește,
Și-n zborul său fantasme întâlnește,
Oricât aș vrea să nu-mi mai iasă-n cale,
Ele apar, regret că..... Sunt letale.
Aș vrea măcar, petala să-mi rămână,
Să o privesc, apoi s-o iau de mână,
Zâmbind să rătăcim, spre porțile deschise
Și astfel să-mi dispară, fantasmele din vise.
Dar.... visele sunt vise, fantasmele apar,
Nu-mi pot stâlci dorința, că-i plină de amar,
Acesta mi-e destinul și... totu-i în zadar.
Mă scald, plutesc, visez, în Iadul plin de jar.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (3 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul... unui vers...
Versuri scrise la lumina lunii
se pierd în negura strălucirilor de-o clipă...
ale lumii...
Idei dezbrăcate de sens
se-nghesuie-ntr-un vers...
Respiră timpul regăsit, într-o dugheană,
și-alunecă din penița ce-nchide o geană...
Reconstruiesc utopica răzvrătire a unui gând
ce vrea să zboare spre un univers plăpând...
al vremii...
poezie de Viviana Milivoievici (2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎN CREAȚIA LUMII MAI ÎNTÂI A FOST IDEEA-Rubaiat
În creația lumii mai întâi a fost ideea,
Demiurgul, în tot ce a urmat a dat scânteia
Ca din haos materia să s-așeze-n univers
Și luminătorul să se nască cu planeta Gea.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea ascunsă
Te caut ca pe-o nestemată prețioasă
comoara mea, doar de mine știută;
te visez prin nopți, o dulce crăiasă,
te caut ca pe-o uimire, tacită-duioasă.
Fragedă și pură, ești ființa grațioasă
tupilând în suflet dorința cea mută;
te caut, încă, ca pe-o ființă generoasă,
iubirea mea ascunsă și cu ochi de ciută.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!