Mi-ai adus aminte

Mi-ai adus aminte
de mine,
de gandul meu,
de zborul meu.
Mi-ai adus aminte
de ploile din visul
de azi-noapte,
ploile acelea albastre,
furate din poveste,
ploile acelea nebune,
prelungi...
tarzii, de toamna.
Mi-ai adus aminte
de sperantele pe care
le-am ascuns
intr-o aripa de unicorn.
Mi-ai adus aminte
de paduri aruncate
in bezna,
trezite
de vuiet de vant.
Mi-ai adus aminte
de viata.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de romanţă ( "Îţi mai aduci aminte, doamnă!")

Iubită doamnă, câţiva ani,
Mi-ai făcut mii de jurăminte...
Dar a venit un tip cu bani...
Şi nu ţi-ai mai adus aminte!

epigramă de Lucian Mănăilescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am uitat, dar nici tu nu mi-ai adus aminte.

Ovidiu Kerekes (13 octombrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magul diminetii

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă trece,
mă petrece
într-o nebănuit de adâncă
Sărbătoare.

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce mă ţine cu
sufletul la gură şi în
răgazul dintre clipe--
şi mă ţine strâns
ca un braţ inspăimântat de
înstrăinare.

Tu ai adus în mine
un alt fel de timp,
ce nu mă măsoară
pentru nimeni şi nimic;
mi-ai adus un timp
ce mă lasă
fiindu-ţi,
să-mi fiu.

poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Mi-ai spus ca-s blanda si duioasa,
In schimb ti-am spus ca n-ai sa ma mai vezi.

Si mi-ai spus ca sunt lumina
Ca sunt a cerurilor astru.
Mi-ai spus ca-s dulce amandina.
Ti-am spus dorull maiastru.

Si mi-ai spus ca-s roza floare
Ca sunt frunzele si cerul.
Mi-ai spus ca-s razele de soare.
Ti-am spus ca eu doresc eternul.

Si mi-ai spus ca iti sunt draga
Ca sunt anii vietii tale.
Mi-ai spus ca-s insolita arta.
Ti-am spus visele amar.

Si mi-ai spus ca ma iubesti,
Ca-ti sunt ochii, inima si gura.
Mi-ai spus ca pentru mine traiesti.
Ti-am spus ca rece e caldura.

Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Ti-am spus atunci ca iubirea lasa
In inima rani adanci si reci.

Si ti-am spus ca tu mi-ai spus
Cuvinte marete si aparte,
Dar n-ai facut nimic in schimb.
Cuvinte mari, fapte deoparte.

poezie de Cristina Vâlcu (14 mai 2015)
Adăugat de Priscilla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de mai

Cu o privire şi un zâmbet
Mi-ai intrat direct in suflet!
Cu o vorbă şi un cuvânt
In gânduri mi te-ai cuibărit...
Cu gesturi tandre, delicate
Mi-ai dăruit inima, ca pe o floare.
Cu sclipiri de voie bună
Mi-ai furat inima-mi toată
Cu râsete şi bucurie mi-ai adus şi fericire
Toate acestea ce-or însemna?
Cred că e doar Iubire, Draga mea!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai răspuns

Mi-ai răspuns atât de clar
Când am apelat la Tine
Consemnez în calendar:
"Totdeauna mă susţine."

Mi-ai răspuns nu cum am vrut
Ci conform cu-a Ta gândire
Iar la urmă am văzut
Partea mea de moştenire.

Mi-ai răspuns cu glas duios
Să primesc mesajul vieţii,
Să-nving valul furios,
S-aleg starea frumuseţii.

Mi-ai răspuns şi-am înţeles
De ce-a fost "întârziere":
Spre-a avea deplin acces
Şi la har şi la-nviere.

Mi-ai răspuns Iubitul meu
Cu atâta-nţelepciune
Căci eşti Fiu de Dumnezeu
Azi trimis-ai o minune.

Mi-ai răspuns – oricui am spus
Cum lucrezi, cu ce putere,
Cum balsam a fost adus
Să calmeze o durere.

Mi-ai răspuns, Îţi mulţumesc
De favoarea acordată
Da, în ea mă odihnesc
Căci e binecuvântată.

Mi-ai răspuns cu NU sau DA
Şi pot spune: totu-i bine
Traiul mi-l vei acorda
Doar cu stările divine.

Mi-ai răspuns, m-ai cercetat
Cu o sfântă cercetare
Şi apoi mi-ai arătat
Cerul tot în sărbătoare.

poezie de George Cornici (7 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte...?

Îţi mai aduci aminte, doamnă,
Pe lac cum număram la raţe?
Şi după nouă luni, în toamnă,
Râzând, mi-ai pus "puiul" în braţe.

epigramă de Nicolae Ghinoiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul dragostei

Joc frumos e dragostea
Ce-a pătruns în viaţa mea,
Joc frumos de fericire
Ce mi-a adus doar iubire.

Clipe dulci, de neuitat
Sufletul mi-au încântat.
Plină-i acum viaţa mea
De jocu'-acesta – dragostea...

Tu, cu trupu-ţi delicat,
Inima din piept mi-ai luat
Şi liniştea mi-ai furat,
Dar nici eu n-am ripostat.

Cu pivirea-ţi cristalină,
Dulce, suavă şi senină
Şi albastră ca şi marea,
Necuprinsă cât e zarea...

Sufletul mi-ai subjugat,
Ochii, mintea, ţi le-am dat...
Stăpână mi-ai devenit,
Căci nu mă satur de iubit.

Îţi spun sincer "Te iubesc!"...
De ziua ta-ţi dăruiesc
Toată dragostea ce-ţi port;
Fără tine-s ca şi mort!

Mi-a adus doar fericire
Jocul nostru de iubire,
Ce-a pătruns în viaţa mea;
Joc frumos e dragostea.

poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţii

Din materie pierit-am, să-ncolţesc în firul ierbii,
şi-am pierit din firul ierbii, să răsar în erbivoră,
şi-am pierit din erbivoră, să mă schimb în om anume.
Pot să spun că după moarte mă voi spulbera-n nimica?
Voi zbura şi eu odată mai presus de lumea asta
şi mă voi schimba în ceea ce mi-i teamă să-mi închipui.
*
Mai întâi şi-ntâi descinse în materie, şi apoi
din materie căzut-a într-o plantă. Ani de zile
în materie trăit-a şi nu şi-a adus aminte
nici de-o luptă cu uscatul. Când căzu din plantă-n vită,
nu şi-a mai adus aminte de cum a trăit în plantă.
Iar aceste contradicţii, pe care le ştii prea bine,
l-au atras, ca dintr-o vită către om să năzuiască.
Apoi omul pribegit-a din meleaguri în meleaguri,
până-a căpătat în capu-i minte şi înţelepciune,
dar din minţile-i trecute nu şi-a mai adus aminte,
şi din minţile-i de astăzi încă va sui pe trepte.

poezie celebră de Rumi, traducere de George Dan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte?

Îţi mai aduci aminte de prima întâlnire
Când inima în piept bătea fără oprire?
Îţi mai aduci aminte de prima sărutare
Şi cum ne-mbrăţişam în noaptea-mbietoare?

Îţi mai aduci aminte când ne plimbam pe plajă
Şi visurile noastre erau precum o vrajă?
Îţi mai aduci aminte ce bine ne simţeam
Când tu m-aveai pe mine şi eu pe tin' te-aveam?

Îţi mai aduci aminte ce mult vorbeam şi tare
Când mână-n mână alături ieşeam la o plimbare?
Îţi mai aduci aminte cum zilele treceau
Chiar dacă era soare ori ploile veneau?

Îţi mai aduci aminte c-aveam doar o dorinţă
Ca focul să-l aprindem în trup şi în fiinţă?
Îţi mai aduci aminte cum inima ofta
Şi cum de-atâta poftă cu totul se topea?

Îţi mai aduci aminte ce tandru mă priveai
Fiindcă vedeai în mine fiinţa ce-o iubeai?
Îţi mai aduci aminte cum mâna mi-ai întins
Ştiind că soarta-n suflet văpaia ne-a aprins?

Îţi mai aduci aminte iubirea ce-am simţit
Şi ziua-n care-am spus un "da" ce ne-a unit?
Îţi mai aduci aminte la drum cum am plecat
Cu o iubire pură şi sufletul curat?

Îţi mai aduci aminte că ne-am promis mereu
Să ne iubim întruna la bine şi la greu?
Îţi mai aduci aminte promisiunea sfântă
Că fericiţi vom fi, tristeţea va fi-nfrântă?

Îţi mai aduci aminte copilul cum ţineai
Şi cum îl legănam atunci când oboseai?
Îţi mai aduci aminte ce viaţă bună aveam
Şi cum în armonie familie eram?

Îţi mai aduci aminte cât ne iubeam de tare
Şi cum râdeam întruna cu lumea la picioare?
Îţi mai aduci aminte ce mult am suferit
Când vremea a fost dură, cuvântul nerostit?

Îţi mai aduci aminte cum am jelit de-aprins
Că ne-au plecat părinţii şi-al nostru foc s-a stins?
Îţi mai aduci aminte ce chin am îndurat
Atunci când lumea noastră pe dos s-a răsturnat?

Ce s-a ales de viaţa ce-am dus-o amândoi?
Ce a păţit iubirea cea sfântă dintre noi?
Unde s-a dus sărutul duios de noapte bună
Şi îmbrăţişarea caldă din nopţile cu lună?

Mă-ntreb, a fost aievea? Putem face ceva?
Că vreau la tine-n braţe, eu simt în sinea mea.
Şi de la capăt oare putem ca să o luăm
Să stăm alături iarăşi, iubirea s-o gustăm?

poezie de Marcia A. Newton, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe harta Europei

Azi-noapte-am stat de vorbă cu plopii
Şi cu vântul!...
Mă cunoştea şi vântul,
Mă cunoşteau şi plopii –
Mă cunoşteau din vremea
Când colindam pământul
Cu gândul
Şi cu ochii
Pe harta Europei.

Şi mi-am adus aminte de nopţile de vară
Când o porneam de-acasă;
Abia ieşit pe poartă,
Mă şi vedeam departe, prin nu mai ştiu ce ţară...
Dar mă trezeam spre ziuă cu ochii tot pe hartă.

Şi mi-am adus aminte de ce-aş fi vrut să fiu –
Un plop ce se ridică spre cer
Şi-un vânt grăbit,
Ce-nconjură pământul mereu...

Şi-ntr-un târziu,
M-am căutat pe hartă, dar nu m-am mai găsit.

poezie celebră de Ion Minulescu (1930)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din vremi apuse mi-ai venit
Cu dorul de a-mi scrie
Să îmi culegi în dar Zenit
La brâu să-l legi simbrie.

Demult ştiam că ai să vii
La braţ cu-al tău poem
În cale cu steluţe mii
Să-mi fii cu drag, boem.

Din zări îndepărtate m-ai compus
Cu dragoste curată
Odat' cu tine mi-ai adus
Zâmbetul meu de fată.

Tu să-mi rămâi cum ai venit
Domol şi fără vină
Eu te păstrez în asfinţit
În puls şi în inimă.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A băut o ţuică şi şi-a adus aminte că a uitat să-şi ia pastilele de memorie!

aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţie

Tu ai adus seninul
Eu soarele
Ziua a venit
Ca un meteorit
Am prins-o
Şi am domesticit-o
Lăsând -o acolo
În avatarul năzuinţelor
Iluminate ancestral
De tăceri.

Ai adus stelele
Am adus luna
Întunericul a venit
Ca un musafir nepoftit
L-am alungat în zadar
Apoi ne-am obişnuit
A şti că cineva
Ne veghează somnul.

Tu m-ai adus pe mine
Eu te-am adus pe tine
Ne-am descoperit
Unul pe celălalt.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dar binecuvântat

Un dar binecuvântat
Adus la poarta sufletului meu
Minunea vieţii mele
Fericire eternă.

În Universu-mi dezgolit
Mi-ai dat putere să mă lupt
Mi-ai arătat calea cea dreaptă
Fiindu-mi alături şoaptă cu şoaptă.

Eşti un spirit pe pământ
Ce mă ghidează oricând
La orice pas făcut prin vânt
Ţi-aud inima grăind.

poezie de Roxana Apostol
Adăugat de Roxana Apostol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Hei, uită-te la ditamai scorul. G. L. C., George Louis Costanza. Nu eşti tu, nu?
George: Da! 860,000. Nu pot să cred că e încă aici. Nimeni nu m-a bătut în 10 ani.
Jerry: Îmi aduc aminte de noaptea aceea.
George: Combinaţia perfectă de Mountain Dew şi mozzarella... cantitatea tocmai bună de grăsime de pe joystick.
Mario: Uite-ţi pizza, prostovanule.
Jerry: Cred că mi-am adus aminte de ce nu am mai venit aici.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dimineaţă

În fiecare dimineaţă,
Când soarele zâmbeşte-n geam,
Privesc spre cer cu bucurie,
Mă-nchin şi-Ţi aduc slavă Ţie,
Şi fericit cu drag exclam:

O, slavă Ţie, Doamne mare,
Măreţ eşti, unic, drept şi sfânt,
Slăvesc şi laud Numele-Ţi mare,
Ce n-are-n lume asemănare,
Te laud cât voi fi pe pământ.

Îmi ridic mâinile spre Tine,
Te recunosc ca Dumnezeu,
Îţi mulţumesc căci eşti cu mine,
Tu eşti puterea ce mă ţine,
Laud şi slăvesc Numele Tău.

Tu meriţi lauda şi închinarea,
Eşti ţelul meu, tăria mea,
Prin Tine am primit iertarea,
Tu mi-ai adus eliberarea,
Mi-ai luat povara mea cea grea.

Povara mea apăsătoare,
La poala crucii am adus,
Prin Jertfa Ta, o, Doamne mare,
Am primit mântuirea care,
Mi-ai dat-o-n dar iubit Isus.

De aceea-n zori, de dimineaţă,
Mă plec smerit şi mă închin,
Eşti tot ce-i bun în astă viaţă,
Isus, Tu eşti a mea speranţă,
Te laud pe Tine-n veci, amin.
Amin!

poezie de Ica Drăgoi (19 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Febra reducerilor

De Black Friday sunt sedus,
Iau din toate cu duzina,
Pân' aminte mi-am adus,
Că-s din China...

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmii înfloriţi din nou mi-au adus aminte că salcâmul e semnul prieteniei noastre. Mai e vreo creangă pentru mâinile noatre?

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!