Zborul timpului
Adaug vorbe despre tine
În lumină
La adieri de aripi și de sfinți.
La răsăritul cel dintâi
Luna se-nchină
Cu soarele la căpătâi.
Zadarnic curg stihiile din ființă,
Spre nordul din busole,
Deasupra lumii stă trupul meu
Ca o provocare din Rai. Aici,
În zborul timpului durut
Pământul visează umil
Luceferii tandri
Ai cântecului meu.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Inmuguriri de aripi
Dimineața, lumina se dilată
În gândurile noastre
Și iese afară din timp.
Trupul devine
O fântână adâncă,
Cu numele de Ana.
Un destin, mă împinge mai încolo,
De-a lungul zidului.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avalansele diminetii
După o veșnicie
Soarele înmugurise între zăpezi.
Oglinzile din oglinzi
Prin care au privit cei de dincolo
Ne-au pus pe gânduri.
O astfel de lacrimă
Îmbrăcată într-o rochie subțire
Arde cu o flacără transparentă.
Prin insomnia mugurilor
Intrăm în miezul zilei.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea de colt
Pe colț stâncos,
Crescută din piatră,
De soare scăldată,
De caprele negre săpată,
De ploaie udată,
De vânt mângâiată;
Steaua alpină,
Munților regină!
Floarea de colț
În vremi zbuciumate
Tristețea ne alină
Prin puritate
Și prin lumină!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela uitata
De fiecare dată, înainte de somn,
Neauzit ies din forma trupului meu,
Răspund cu blândețe salutului lumii
Și nu mai există nici sus nici jos.
Totul este infinit nou,
Chiar și iubirea și obiceiurile vânătorii.
Dar îți mai vine, oare,
Să mai faci cale întoarsă,
Să te trezești și să spui:
Gustul nu va mai păstra
Forma fructului!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Lumina izbește-n icoane
Cu chipuri de lume uitate
Și zidul din sine oprește
Culoarea cu ochi de cristal.
Și lacrima taie lumina.
Vrei să-mi fii cuvintelor zidul,
S-oprești năruirea iubirii
La întâlnirea pură cu visul?
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga-mi curată primește, în tâmpla-ți de foc
răscolește altarele cuvintelor
și lasă-mi tăcerile să fulguie veșnic,
deasupra singurătății.
tinerețea mi-o lasă în pasul timpului
și-n oceanele furate de umbre,
pentru a le fi mișcare,
spre întrupare.
întuneric și lumină
în ceasul al treisprezecelea al regăsirii,
să-mi fii.
voi asculta fiecare rază
din trupul tău născută,
atunci când numele meu
își va risipi culorile,
dincolo de materie...
anină-mi gândul
de masa cinelor de taină ale îngerilor decăzuți
iar trupul,
lasă-mi-l pradă vulturilor stingheri,
în zborul spre tine...
poezie de Anne Marie Bejliu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra liniștii
Se oglindesc zorii pe lacul străveziu,
Ecourile tăcerii rătăcesc pe ape,
Stau în umbra liniștii
Și parcă aud
Petalele albe de nufăr
Cum încep a se desface.
Deschide-te, inimă,
ca o floare de nufăr
Și adună-ți frunzele
risipite prin ceață,
În zorii ce plâng
cu lacrimi de rouă.
Tu ești din nou
ca la-nceput de viață.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
În dimineața aceasta
și copacii au dezertat
de la obligațiile lor
și-au încărunțit;
de atâta privit
în sufletul trecătorilor.
Dimineața aceasta a copacilor
e un avertisment
pentru ochiul meu nesătul
de poezia nescrisă a străzii;
mâine o să le cer
chirie
pentru etajul de sus
al gândurilor mele;
dar numai până la primăvară.
Închinată luminii,
fotosinteza lor
e un poem pentru fruntea
însulițată de albastru,
a Catedralei.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul
de când privesc apusul
soarele a scâpătat pe jumătate-n mare
un vapor care treptat se scufundă
tu îmi arăți cerul franjurat de lumină
ca o moarte așteptându-și ceasul
pe umerii valurilor
umbre cu dinți alungiți
deasupra zborul alb al pescărușilor
pe faleză noi și briza întețită
plini de întrebările toamnei
care se apropie dinspre munți
noaptea cade pe scări
o pasăre cu aripile smolite
orașul cu geamurile-n lumină
simte zgomotul de pe străzi
ca o durere prin oase
se așează cu capul pe țărm
noaptea-l zbuciumă-n somn
și visează răsăritul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (9 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentiment
Sentimentul acesta inefabil
izvorăște din cea mai adâncă zonă a inimii,
unde totul are limpezimea apei vii
din basmele copilăriei.
Florile flămânde de moarte
urcă necontenit în sufletul meu,
așa cum se mută seva din glie
în sămânța ce devine floare, spic, ori stejar.
Scurta mea declarație,
neatestată de acte cu semnături și peceți,
e singura mea avere personală autentică,
demnă de a fi lăsată moștenire
stelei sub care Iubirea dăinuiește în lume.
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre viitor
Într-un anume loc,
într-o anume seară,
pasăre fără de nume
ca o viziune zboară...
Eu nu îi aud foșnetul,
e ca și cum ar fi departe,
răzbate doar o mireasmă ciudată
fără de moarte...
Dacă te uiți în trecut
o să vezi venind dinspre viitor,
atât de plină de cântec,
de tăceri ce te dor...
Și când ora este o urmă
devii conștient că tu ai învins-o,
iar lumea nu e decât lacrima
pe care ea a plâns-o...
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâinile, contur de aripi
Peretele de care mă sprijin
nu se vede,
are în el cuvântul ziditor la cer
și tot încerc să-l trec.
Soarele se proptește-n el,
la răsărit și apus,
în fiecare zi îl știu imaculat,
numai noaptea alunecă și cade pe pământ,
rămân deasupra stelele și luna.
De câtăva vreme mâinile mi se alungesc
și capătă contur de aripi,
mi-e frică să mă las în zborul lor
să nu mi se frângă visele
și să cad din somn în apă.
Sunt o pasăre adormită pe cablu,
deasupra fluviului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe de duh
luceferii nopții ning cu vorbe de duh
lumini angelice se strecoară-n cuvinte
curcubeul inimii se înalță-n văzduh
colorează cerul cu nuanțele sfinte.
străluciri de viață în lux și opulență
din soarele romantic le culeg
demiurgul iubirii face-n mine prezență
cu vise magistrale vreau să mă aleg.
spune-mi ceva cum să vânez extazul
din multitudinea de sentimente febrile
lacrimi din adâncuri inundă obrazul
inundă cărarea spre mândre sibile.
sfinți vindecă durerea cu sfinte moaște
splendoarea de Mai în suflet se naște.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit vremea
Poate că a venit vremea
Când dragostea trebuie tăinuită,
Când trebuia să fie ascunsă în beciul
Vreunei case părăsite,
Când trebuie tăiată din carne
Și aruncată zdrențelor cerșetorilor,
Când trebuie să li se închidă gura,
Ochii să i se acopere,
Când trebuie aruncată în neant,
Când trebuie să i se dea foc
Iar moaștele să i se risipească
Între cele patru vânturi;
Poate că și poezia-i neadevăr!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Bobotează
În noaptea de Bobotează,
Cu fir de busuioc la căpătâi,
O fată crede că visează
Pe iubitul cel dintâi,
Dar în zori se Întristează,
Că în vis... iubitul nu-i...
În noaptea de Bobotează,
Cu fir de busuioc la căpătâi.
Nu plînge! Neiubită nu rămâi!
Un Făt-Frumos tot te veghează,
Dar el încă u cutează,
S-apară-n visul tău dintâi,
În noaptea de Bobotează.
rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Din năzuința fiecărui zmeu înălțat,
împărtășind același cer,
simt cum se zburătăcesc în mine aripi.
Îmbătat de credință adâncă,
gândul le avântă spre orizonturi
neatinse de rostul timpului.
Inima desculță bate cu sânge de cer.
Zâmbetul ei desenează zborul nenăscut.
În colțul genelor, apune luna,
dar...
aripa există,
suverană,
deasupra pașilor,
înlăuntrul albatrosului din mine.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhanghel spre vatră
Mă-ntorc de acum ca
albina spre stup,
cu harul subt aripi
cu-amurgul în trup.
Pe cumpăna lumii
o zi se înclină
plină de fapte
și fără de vină.
De câte ori calc
prin brazda bătută,
buzele humei
pe tălpi mă sărută.
Mă-ntorc de acum spre
vatra-n lumină.
Adâncile mele
orzuri se-nchină.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la La ce visează pământul?
La ce visează pământul
în timp ce ară țăranul?
La grâne de aur, la pâine
pentru foamea copiilor -
femeile, bărbații de mâine -
visează pământul copii,
și grânde de aur, și pâine.
Visează ploi oarbe, averse
căzându-i în brațele mari,
pământ devenind ele însele,
visează pământul copii,
visează grâne-aurii...
poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă că te caut
Iartă-mă că te caut atât de stângaci
în cugetul tău.
Iartă-mi durerea ce ți-o trezesc.
Vreau să ridic la lumină
ce e-n tine mai bun,
ceea ce nu văzusem, să văd,
ca un scafandru-n adâncuri,
să iau
ce-i mai de preț în tine,
și să duc în lumină, cum duce copacul
cea din urmă lumină
cu care soarele l-a mângâiat.
Atunci tu
vei veni în tărie să cauți
bunul de preț;
ca să-l ajungi,
deasupra ta însăți ai să te-nalți,
așa cum de vreau,
de-abia atingând pamântul, în trecerea ta,
cu vârful înrourat al picioarelor tale,
cu trupul tot încordat, într-un elan,
din tine, spre tine însuți.
Pentru ca dragostei mele să-i răspundă atunci
făptura cea nouă ce vei fi tu.
poezie clasică de Pedro Salinas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La caderea noptii
Pe lumina zilei, asemeni celorlalti
simt intepatura intunericului
cum o simti si tu, trist, cenusiu,
la caderea noptii
Coboara linistea pe pamant
un ciudat presentiment
ma face sa cred
ca-i renasterea mea.
Sunt atat de luminoasa, launtric
Nu te ingrijora
Iubeste-ma daca-ti plac
Alunga-ma nu-s psalmul tau
Eu sorb nectarul intunericului
sarbatoarea sufletului meu
Iarasi ma simt renascand, singura
intr-un cort necunoscut.
Cu zorile se trezeste lumea
si in valtoarea ei ma pierd
Ca sa revina dulcele vis
mai trebuie sa astept venirea noptii!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!