Topirea zapezilor

mă curtează primăvara
într-un istovitor ritual al culorilor

ştiu doar că topirea zăpezilor
descoperă multe amintiri

dezghioc din femeie copilul
să găsească căluţul de tablă în joacă

în ropotul nezăgăzuit al timpului
copita ruginită poartă aromă de ghiocel

poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara e fata dulce ca vata de zahăr din mâinile gingaşe ale unor prichindei cu ochişorii bleu-ciel, de pătrunjel şi caramel ce se joacă într-un carusel învăluit în parfum de zambilă şi ghiocel.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinutul zăpezilor albastre

A îngheţat din nou lumina la ferestre,
Un ger al veşniciei s-a cuibărit în ea,
Împrumut speranţa zăpezilor albastre,
Să-mi împletesc din vise albastru corp de stea.

Îmi ninge peste suflet cu amintiri virgine,
Ninge într-un amor etern cu infinitul...
Iar în singurătatea zăpezilor cianine,
Doi îngeri îşi împart în taină răsăritul.

E amorţit pământul în zilele de plumb,
O umbră se închină, pe deal, la vechiul schit,
Doar zorii îmi zâmbesc, nu vor nimic în schimb
Şi mă apasă dorul sub cerul învechit.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram fluturi din tablă ruginită

Eram fluturi din tablă ruginită,
Se loveau aripile cu sunet de tinichea agonizând,
Piatra era copită, ziua era nicovală,
Tu spuneai, relaţiile s-au perimat, cred
Că deveniseşi idol peste noapte,
Doar eram iubiţi, brusc o palmă,
Abur eram, lipit de Copacul Vieţii,
Eram vers, eram râu în curgere lentă,
Te-am uitat, mergi liniştită, nebunul Falstaff
Este fals şi mai cum? Doar eram iubiţi.
Ce zeu nebun şi fricos te-a făcut atât de mişelnică?
Străluceşti ca o bilă, bilă adevărată, fără fisuri,
Nenorocito, tu mă ignori, eu te ignor,
Jumătăţi de cocori.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

o pană în zbor -
topirea zăpezilor
în călimară

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel ritual

Woodooul e o joacă cu păpuşele multe,
Ce le vopsesc şamanii grotesc cu bidineaua.
Cu sânge, şerpi, veninuri ei otrăvesc vopseaua,
Dansând în ritualuri obscene şi oculte.

Pe plaja din Haiti stau damele adulte,
Bronzate şi cu forme mai dulci ca baclavaua,
Woodooul e o joacă cu păpuşele multe
Ce le vopsesc şamanii grotesc cu bidineaua.

M-a prins din nou nevasta că umblu cu ocaua,
Am multe explicaţii, dar nu vrea să m-asculte,
Ci-aruncă furioasă blesteme şi insulte
Spunând că-mi scoate ochii din tigvă cu andreaua...

Woodooul e o joacă cu păpuşele multe.

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

sfârşit de iarnă -
topirea zăpezilor
umflă pârâul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stiam sa citesc in dimineti

ştiam să citesc în dimineţi
le cunoşteam pe cele care-mi
zdrenţuiau fereastra cu lumină
şi-mi înstrăinau visele dezmăţate
curăţam cearşaful
de alaiul singurătăţii
îmbrăcam aceeaşi haină
de dor îmbâcsită
o retuşam cu o libertate inutilă
şi mă întorceam zâmbind
cu gândul la o altă dimineaţă

poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate vânt... sss... spune frunzişul uscat... şi copacul se smunceşte singuratec în gunoaie... porcul râmează, corbul ciupeşte din spatele lui...
Acoperişul bordeiului e bine întocmit... bucăţi de tablă ruginită, farfurii sparte, cărămizi şi ţoale...
"Pentru cinczeci de bani o femeie din bordei bate-n geam...
Vrea iubire..."

George Bacovia în Pe maidan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

umbră
a trecutului
netrecută
orbecăire
prin viaţă
picături de lumină
pe pereţii de întuneric
linişte
în nelinişte
doar frunza îşi
aruncă verdele
peste privirea obosită
primăvara îşi leapădă
culorile
întunericul orb
izbindu-se
de ziduri de lumină
aştept fără să ştiu ce
făra să ştiu
de ce
stropi de soare pe
fereastră
plouă cu gânduri
îngândurată
culeg flori şi
le presez
între pereţii sufletului
cufundată în mine
privesc
dansul culorilor
beţia primăverii.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu pleci oricum

hai să le fim oglindă cuvintelor
(toamna vine oricum învăţându-mă plecarea)
am să mă las răscolită de tine
şi am să pipăi doar vorbele şovăitoare
aruncate în podul minţii mele

n-am să te urmăresc
(toamna vine oricum şi mă descojeşte de culori)
cum îmi spinteci sufletul printr-o mişcare nefirească
doar atât cât să te pui în libertate
după ce vei fi aflat că exist

hai să păstrăm ziua asta legată la capete
(toamna vine oricum şi-mi lungeşte nopţile)
pe sub visurile atârnânde din cearşafuri
zorile deja îmi încolţesc
desculţe de tine

poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Ada Apostol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestie de blazon

Deşi e-o noţiune depăşită
Şi nu poţi nici cu bani s-o dobândeşti,
Onoarea-i doar o tablă ruginită,
Ce trebuie mereu s-o lustruieşti!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quo vadis

Amurgul ftizic scuipă chemări însângerate.
Pleoapa timpului pune şaua pe grumazul spaţiului de lumină.
Atras de freamătul copitelor,
centaurul se pierde-n herghelia vieţii.
Gloabele-şi dau aere de pur-sânge
şi nechează prin caii-putere.
Câmpul de maci îşi tremură hipnotic umbra roşie.
Din cuibarul nopţii,
peste cetatea de sticlă şi oţel,
se ridică nomade păsări răpitoare.

Sub viforul somnambul al vieţii,
singurătate urlă ca un lup flămând.
Când auzi lucrurile confesându-se,
gândurile pribegesc semantic pe graniţa condiţiei umane;
între real şi virtual, tulburându-i liniştea.

"Quo vadis, Don Quijote?
De ce ţi-ai scos armura, tu,
care ţi-ai dorit dintotdeauna gloria?"

"S-au schimbat vremurile.
Nimeni nu mai însămânţează mori de vânt.
Soarta mea a devenit minoritară.
Macii trec direct în sânge..."

Printre stele flămânde,
multe gânduri;
chiar dacă sunt invizibile,
unele dintre ele ar putea primi o notă crudă.

Mare grijă; depărtările se îngustează;
În ropotul nezăgăzuit al timpului,
lăcomia de aripi ţine loc de desperare...

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar primăvara

Doar primăvara e minunea
Când o femeie oarecare
Are frumoasă... goliciunea.
Cu Ţara-i invers şi ne... doare!

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se descoperă multe afaceri oneroase patronate de boşi arabi

Afaceri oneroase, certuri,
Cu autori arabi, mai toate:
Deşi născuţi toţi în deşerturi,
În ape tulburi ştiu să-nnoate.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admiraţia descoperă calităţi noi, invidia descoperă defecte noi, iar de multe ori "descoperă" defecte închipuite.

aforism de George Budoi din Invidia şi invidioşii în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (6 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce iubeşte multe femei – le descoperă. Cel care o iubeşte doar pe una – descoperă iubirea.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul ghioceilor

Aş vrea să mă hrănesc
cu mirosul de ghiocei
căci aşa mirosea părul tău în iarnă
când mi-era atât de dor
de primăverile noastre.
Aş vrea sa m-ascund
într-un buchet de ghiocei
şi să nu mă vadă
tristeţea şi neliniştea niciodată.
Fii tu în primăvara mea
şi îmbracă-te cu straie
împletite în alb şi roşu
ţesute din matase
într-un zgomot liniştitor
ce ne anunţă fericirea.
Alege apoi cel mai frumos ghiocel
din acel buchet şi presează-l
între paginile unei cărţi
ca să-ţi amintească de mine
şi de primăvara noastră
chiar şi în cele mai grele vremuri.

poezie de Eugenia Calancea (2 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rimel de flori de tei

Geana rimelata cu roua
a diminetii,
O raza de lumina patrunsa
prin efractie,
Gandul meu moale si pufos.
Patul plin de firimiturile
dragostei,
Glezna patata de sarutul
buzelor tale,
Peretii improscati cu vise
neterminate.
Emotii de seara cristalizate
atipic,
Parfumul fierbinte, tulburator
de flori de tei.
Toate acestea imi amintesc
de tine
de mine
de noi
De noaptea ce-abia a trecut.

poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restauratorul de erori

Ce parte din mine are nevoie de acest text?
toate
mai ales copilul
copilul din mine
canibal şi necrofag
ce se hrăneşte cu iluzii
şi amintiri adânc îngropate
cu bucăţi din speranţele resuscitate
dar...
erorile...
erorile nu îi plac
sârguincios le restaurez
le rememorez în fiecare zi
le ţin într-un muzeu
talisman atârnat de gâtul sufletului

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu mine prea departe

trupul acesta s-a golit de mine
fără trucuri ieftine
rătăceşte când în umbrele cocorilor
ce-i tot ciugulesc din zbor
când apasă greu peste frunzele care îi urlă
stereofonic foşnetul

aş vrea să întind mâinile să-l alint
dar eu sunt prea departe
iar braţele mele nu sunt atât de lungi
ca în portretul fiicei mele

stenică joia asta
chiar sunt trendy cu pardesiul
alături de o toamnă confesivă
păşesc grijulie peste emblema amintirilor
cu pletele în ţărâna mirositoare a frunze arse
doar înainte privind

poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!