Dinspre răsărit vântul oftează

Dinspre răsărit vântul oftează ca un om trudit.
Ploaie lină se apropie cu paşi mici:
Dincolo de iezerul cu nuferi se aude parcă-n depărtare sunetul unui tunet.
O broască de aur mestecă încuietoarea. Deschide-o. Aprinde ierburi aromate.
Un tigru de jad trage de funie. O smulge din perete şi evadează.
Când Han, funcţionarul, era tânăr fata Chia-ei trăgea cu ochiul printre perdele.
Zeiţa fluviului şi-a dăruit perna măreţului prinţ Wei.
Nu-ţi deschide niciodată inima în primăvara florilor:
Un grăunte de iubire e un grăunte de cenuşă.

poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nord, printre viile verzi

Acolo unde soarele-a intrat în munţii dinspre vest,
Caut în micuţa colibă-învelită cu paie un călugăr ;
Dar numai frunzele căzute-s acasă.
Mă întorc prin pânze reci de nori;
Se aude prin crepusculul serii sunetul unei pietre.
Mă reazem cu toată greutatea pe rucsac.
Cum oare în această lume, pe acest grăunte de praf,
Poate să existe loc pentru pasiunile oamenilor?

poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Nori subţiri. Ploaie lină.
Schit în depărtare.
Aşează-te. Priveşte. Muşchiul verde
Devine unul din veşmintele tale.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburată sub lumina florilor ( variantă)

Ceaţă străvezie şi nori grei,
melancolia unei zile lungi şi triste.
În căţuia aurită
esenţele aromate se sting încetişor.
A venit iarăşi vremea
fermecătorului Dublu Nouă Festival; *
răcoarea de la miezul de nopţii
pătrunde prin mătasea delicată-a draperiilor
şi răceşte perna mea de jad.

După ce, în amurg, am băut vin
sub gardul de crizanteme,
mânecile rochiei mele adaugă-un subtil parfum
miresmelor de ierburi.

Oh, nu pot să spun că nu-i încântător, doar că,
atunci când vânturile dinspre vest flutură perdelele,
sesizez că-s mai graţioasă
decât florile ofilite.

*** În China, Festivalul Dublului Nouă se sărbătoreşte în cea de a noua zi a anului.
Pentru protectiţie împotriva potenţialelor pericole, printre altele, se bea lichior de crizanteme,
iar femeile îşi pun crizanteme în păr şi îşi atârnă aceste flori la uşi şi la ferestre.

poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

se sparg talazuri în zid de peluză
vântul destramă perdele de ploaie
un zâmbet timid tremură pe buză
aerul furtunos pătrunde în odaie.

îmi murmură în suflet lumina difuză
pe ferestre ploaia se scurge şiroaie
se sparg talazuri în zid de peluză
vântul destramă perdele de ploaie.

sufletul mi-e răvăşit de vremea ursuză
furtuna spulberă căpiţe de paie
grindina loveşte câmpia lehuză
fulgerul aprinde doruri cu văpaie.

se sparg talazuri în zid de peluză
noroiul murdăreşte perdele de ploaie.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea aceasta dinaintea noastră ia un grăunte de nisip în adâncuri, întreaga Europă devine mai mică. Desigur că nu ne dăm seama, pentru că nu e decât un grăunte de nisip. Dar în clipa aceea, continentul a fost micşorat.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheie

A sosit un străin de undeva din vest,
La cureaua lui se legăna o cheie uşurel.
"Va deschide-o uşă undeva-n lume",-a spus.
"Trebuie," a adăugat el.

"Am călătorit amar de zile,
Până şi sufletul mi-i plin de praf, ehei!
Dar nimeni, desigur, n-ar turna o cheie
Care să n-aibă uşa ei."

"Poate-i o uşă din aur greu, masiv,
Dincolo de care-i palatul unui rege,
Cu nuferi şi cu păsări albe –
Pe-un lac frumos, se înţelege."

"Sau poate o uşă spre-o pădure
Spre-un loc sălbatic, magic, unde dimineaţa
L-auzi pe Pan cântând la nai
Şi – cine ştie? – i-ai putea zări chiar faţa."

"Cine ştie? – O, am călătorit pe mări atâtea,
Pe insule ciudate s-au perindat paşii mei!
Dar nimeni, desigur, n-ar face-o broască
Făr-a face şi cheia ei."

Ah, uneori aş fi dorit să se potrivească
La uşa unei căsuţe printre dealuri şi vâlcele;
Cu stăncuţe zburând sus pe cer, un plug
Şi nişte zarnacadele."

Străinul şi-a ridicat rucsacul,
Iar cheia s-a legănat şi-a strălucit.
"Trebuie să existe-o uşă pentru ea," a spus,
Şi-a plecat grăbit.

poezie de Hamish Maclaren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima acasa la tine iubirea mea

Am in juru-mi mii de fete
insa sincer nu imi pasa
ochiul tinta in perete
si cu inima acasa.

Am in juru-mi doar cochete
domnisoare!.. ia ma lasa!
ochiul tinta in perete
si cu inima acasa.

Mandra mi-o iubesc cu sete
Si mai stiu ca-i si geloasa
ochiul tinta in perete
si cu inima acasa.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un grăunte de uitare

Daţi-mi un grăunte de uitare
Să nu mai simt că viaţa-i grea,
Divinului să-i cer iertare,
Şi-apoi poate să mă ia!

Daţi-mi apa vie a fericirii,
Însetat fiind, să sorb din ea,
Şi în clipa despărţirii,
Să adorm lângă cişmea.

Extazul iubirii să-mi curgă prin creştet,
Universul să-l inunde neîncetat,
Ruginitul covor de frunze veşted,
Să danseze pe pământul îngheţat.

Cerbii să se plimbe lin pe poteci,
În zori de zi, înspre izvoare,
Stejarii să nu mai aibă ghinde seci,
Când ramurile cern raze de soare.

Iar vântul să şuiere pe creste,
Cântând printre brazi valsul iubit,
Ciripitul păsărelelor s-ateste,
Euforia naturii, în mod subit!

Şi nimeni să nu-ncalce armonia
Naturii mamă, care m-a vrăjit,
Zilnic s-aud simfonia
Frunzişului de aur veştejit!

poezie de Toth Arpad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai acasă, iubire

Hai acasă-mi strigă
Inima ascunsă
Intr- un colţ de piept,

Hai acasă-mi urlă
Ochii jilavi şi orbi,
Legaţi cu o pleoapă,

Hai acasă-mi aleargă
Nebune şi obosite
Picioarele intr-o sferă..

In care mă invârt cu dor
Ca un hamster visator,
Hai acasă ţipă
Vântul şi in mine,

Uşa ce mă asteaptă
Nu are nici o broască,
Are pe dinăntru
Un zăvor ce se deschide

Atunci când tu.. iubire..
Vei deschide uşa din mine,
Şi vei striga de la ferestră
Hai acasă iubire..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iezerul cu lintiţă

Lângă iezerul adânc şi întins
cred că astepţi să revină luntrea uşoară;
suplă şi mătăsoasă, lintiţa verde ţese o pânză
pe care, în răstimpuri, ramurile sălciilor pletoase o destramă.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul fluviului

În preajmă, sufletul fluviului,
palpitând,
sufletul fluviului, împărţind egal
pe maluri, daruri ierbii şi mărăcinilor,
tufelor cu fructe otrăvitoare şi arbuştilor
cu frunze mustoase, mici boabe de rouă;
bucuraţi-vă, parcă spunea, şi nu vă învrăjbiţi,
aceasta-i doar apa,
ci restul în voi căutaţi-l,
malul al vostru e şi voi, toate,
ale lui sunteţi.

L-am văzut ieşind din adâncul undelor,
era tânăr şi neîncoronat,
puţin adus de spate,
mergea gânditor şi încet,
călugăr al apelor...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purificare

mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe
trebuie să dispară mirosul de gunoaie
nimeni vreodată ploaia s-o disturbe.

pe uliţa indiferenţei au apărut noroaie
în focuri de poveste ard huile şi turbe
mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.

în calendarul vieţii mai întorc o foaie
drumurile fericirii în zigzag şi curbe
le străbat năucă prin vise o droaie
care nu ar vrea norii să-i conturbe.

mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceainăria

Fata din ceainărie
Nu mai este aşa de frumoasă cum era,
Lumina lui august a atins-o deja.
Nu mai urcă sprintenă scările;
Într-adevăr, şi ea se apropie de vârsta mijlocie,
Iar strălucirea tinereţii pe care o revărsa
Când ne aducea feliile de focaccia
Nu se va mai împrăştia niciodată printre noi.
... Şi ea se apropie de vârsta mijlocie.

poezie de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul începuse ca un joc, dar acum ştia coridoarele şi bolţile şi locul unde-şi pierduse braţele şi putea spune sunetul fiecărui arbust mângâiat de vântul şerpuitor şi simţea distincţia subtilă dintre sărut şi roşeaţă, deşi nu era nimeni şi nimic de simţit. În acelaşi fel, iubirea era iubire şi n-avea niciun obiect şi toate acestea erau Zeiţa, care-o lua tot mai departe şi mai departe dincolo de frontiera de smarald. Şi, cu toate că nu exista nici în afară şi nici înăuntru, uneori ieşea din lumea de smarald şi de fiecare dată Zeiţa venea cu ea. Puteam simţi toate astea, nu conta dacă ochii-mi erau închişi ori deschişi. Era atât de frumoasă şi de proaspătă, iar de fiecare dată umbra unui iepure negru traversa încăperea, sau se auzea un glas de delfin. Totul a început ca un joc. S-a terminat ca un lucru familiar, jucătorul însuşi făcând parte din jocul de smarald.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Şi udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...

Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se aude–n depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud şoapte,
Şi gănduri trecătoare...

Iar gândurile mele sunt confuze,
Deşi e frig, eu ard de dor,
Vântul serii şuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.

Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria este mai mare când găseşti un grăunte de aur când calci pe o mare de nisip, decât dacă ai călca pe o mare de grăunţi de aur. La fel stau lucrurile şi cu aforismele.

aforism de George Budoi din Aforisme despre aforisme (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu orice grăunte de nisip ajunge perlă, dar orice perlă a trecut cândva prin faza de grăunte de nisip.

aforism de George Budoi (2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgere

Mă curge timpul ca pe ape,
Mă zbat izbit din mal în mal
Dinspre departe spre aproape,
Dinspre amonte spre aval.

Şi stânca ce am fost înspre izvoare
(O piatră tare, nu însă şi zveltă),
Cât de curând, din zbaterea-n vâltoare,
Va deveni grăunte într-o deltă.

poezie de Gheorghe Pârlea (4 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten

Ploaia de dimineaţă din Wei City
umezeşte praful fin.

Lângă han, culoarea verde este mai presus de toate,
verdele crud al sălciilor cu frunze tinere.

Trebuie să bei pe săturate;
te rog, încă un pocal cu vin!

La vest de pasul Yang
nu vei întâlni vechi prieteni.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti doar un grăunte de nisip

Nu-ţi mai duce degetul la tâmple
Lumea nu se termină cu noi
Tragedia oamenilor goi
Sacul suferinţelor îl umple

Cei de jos o duc întruna prost
La mijloc, o masă de manevră
Istoria de mâine face febră
Pe cei de sus nu-i ia nimeni la rost!

N-ai să schimbi nimic cu nici un chip
Conflictele se sting numai în stradă
Prostituţia se vinde la paradă
Tu eşti doar un grăunte de nisip!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!