Menajeria din curtea bunicii

Capra Miţa, Coco şi un cal
Şi cu iedul zis Tarzan,
Lângă care poţi să pui
Peste 20 de pui...
Şi găinile moţate,
Unele chiar şi guşate,
Printre care şi pisici,
Unele mari, altele mici
Şi căţei ce vin acuş'
În frunte cu Gălbenuş.
Şi mai e şi o purcică,
Care, de-o scarpini pe burtică
Grohăiei de parcă-ţi cere
Un coş mare, plin cu mere.
A mai fost şi-un Ciripel,
Dar s-a dus, fiind rebel!
E o-ntreagă menajerie;
Toţi trăiesc în armonie:
Nu se ceartă, nu se bat,
Se comportă delicat.
Unde, oare, se află, tată,
Menajeria asta toată?
Bine, am să vă spun eu vorba:
În comuna Castranova!
În curtea unei bunici
Ce-i iubeşte pe cei mici.
Bunica a pus-o şefă mare
Pe Elena a lu' cutare...
Care, cu a ei mânuţă mică
O dresează pe mămică,
Care, vai ce bucurie,
E şi ea-n menajerie!

poezie pentru copii de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea este şi pentru cei mici, nu numai pentru părinţi şi bunici. Şi la urma urmei, ei nici nu ştiu să se joace ca voi pe plajă, în nisip, în fel şi chip, făcînd palate în care, pe furiş, intră scoicile prin acoperiş. Părinţii toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret: ei au venit la mare numai ca să vă încurce. Aşa le merge gura: "Ce faci?" "Unde te duci?" "Stai aici!" Mai rău ca la bunicii care s-au făcut mici.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui de om, pui de om

Pui de om, pui de om, pui de om
dă drumul canarului tău să zboare.
Eu sunt acel canar, pui de om,
mă vei lăsa liber oare?

Sunt închis, pui de om, pui de om
care mi-ai dăruit colivia şi-a ei lege.
Spun "pui de om" pentru că nu mă-nţelegi –
Şi nici nu mă vei putea-nţelege,

Cum nici eu pe tine; până una alta,
deschide-mi uşa, ţi-am plătit tribut.
Pui de om, pui de om, o oră te-am iubit,
nu-mi cere să te iubesc mai mult.

poezie de Alfonsina Storni, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fete, care mi-a dat un coş cu coarne

Mi-au plăcut coarnele şi gluma
Şi-am zis zâmbind în urma ta:
- Mai bine să le gust acuma,
Decât să mi le pui cândva...

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada Paris

Treceam aseară pe strada Paris,
Gândind de eşti aievea sau eşti un vis,
Când deodată mi-ai apărut în faţă;
Strada era plină de fum sau de ceaţă
Şi de asta păreai cam ireală.
Mi-ai întins o mână ca o momeală,
Am luat-o şi te-am dus la mine acasă
Unde am stat împreună la masă,
Bând o ţuică mică'ntr'un pahar mare,
Aşa, cum de altfel, îţi place matale.
După care, frenetic, mi te-ai dat toată, din plin,
Dar plină de ură şi de venin...

Ai fost oare aievea sau ai fost numai vis?
Oare am fost eu vreodată pe strada Paris?

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogoşile Donut

Nu mai găseşti gogoşi cum se făceau odată
Nici nu e de mirare, doar ne-am emancipat,
De-aceea, dacă ai o fire rafinată,
Îţi cumperi de la fast food celebrele Donut.

Chiar dacă sunt mai mici, sunt bine rumenite
Şi poţi să pui pe ele şi zahăr, dacă vrei,
Spun unii că la gust sunt nemaipomenite,
În special aceia ceva mai tinerei.

Când le mănânci din pungă te simţi american
Te uiţi la cei din jur cu multă aroganţă
Şi chiar dacă pe ele ai dat ultimul ban
Le savurezi din mers şi-arăţi că ai prestanţă.

Însă de vreţi cu toţii să ştiţi părerea mea,
Ce-mi place la o Donut, vă spun fără să preget,
E gaura cea mică pe care-o are în ea
Şi-n care toată lumea mai bagă câte-un deget.

poezie de Octavian Cocoş (17 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile Mici care ţi se-ntâmplă

Lucrurile Mici care ţi se-ntâmplă
Se ascund în mintea ta, ca nişte stele
După nori; uneori revin şi te salută
(Sau chiar tu dai peste ele).

Prin multe uşi joase şi înguste,
Al căror ghem numai tu poţi să-l deşiri,
Dau năvală-n gândurile tale –
Noi le-am dat un nume, Amintiri.

Dar unele, mai gură cască,
Se pierd pe drum ca anii cheltuiţi,
Iar cheile cu timpul ruginesc,
Mai simplu spus – tu uiţi.

Altele rămân cu tine-ntotdeauna,
Felinare credincioase la fereşti,
Cheile lor strălucesc, mereu noi,
Iar astea-s lucrurile pe care le iubeşti.

poezie de Marjorie Wilson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există sclavi mari şi mici. Cei mici sunt cei care devin sclavi pentru lucruri mărunte, pentru mese, pentru o locuinţă, pentru mici servicii. Cei mari sunt cei care devin sclavi pentru un consulat, pentru guvernarea unei provincii. Îi vezi pe cei care poartă securea şi biciul – aceştia sunt mai sclavi decât ceilalţi.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postul Mare

De când sunt în Postul Mare,
Nu mă laud, nu-s pastile,
Fără vreo exagerare,
Am slăbit treizeci de kile!

Ȋncât doamnele plinuţe,
Au ajuns să-mi poarte pică,
Subiect, la cafeluţe,
Este doar a mea burtică,

Fi'nd convinse că... de stat
Am slăbit, cum tot discută,
De când leafa mi-a dublat
Cu minus cinşpe la sută!

Doar că eu, ca bun creştin,
Botezat cu trafaletul,
Să le luminez puţin,
Le-am spus care e secretul:

Am tăiat tot după listă,
Şunci, cârnaţi, nici gând sarmale,
Chiar uitând că mai există
Carne printre vegetale,

Nu tu mici, vreo fripturică,
Nici gând pui la rotişor,
Astfel eu, de-a mea burtică
Am scăpat aşa uşor...

Şi-ncă-un amănunt, pe care,
Doamnele nu l-au ştiut,
C-am postit în Postul Mare,
De la Paştele trecut!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeţi pe cuvânt"?

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Când un avion în aer explodează,
Şi arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să ştie totul?

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turlă cu vin

Primul eu am luat piatra
El mă îndemna să iau una şi mai mare.
"Vai ce Sinagogă bună de spart!"
Şi avea gratii mici
Mici
Tot mai mici
Şi noi pietre mari tot mai mari şi mai mari
Şi-am obosit
Şi-a obosit
Şi ne scuipa
cu scuipatul nostru
Şi noi ziceam
"Ce viaţă!"
Şi ea zicea
", Ce moarte!"
Aşa am băut o turlă cu vin...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Motănel poartă cravată
Costumul alb fără pată
A ieşit pe scena mare
Pregătit pentru o cântare
Glasul său de bariton
Dă împrejurimi ocol
Replică-i dă Sultănica
Suind scena "mititica"
Rochia-neagră de seară
Ochii ei strălucitori
Doi luceferi printre nori
Toată o frumuseţe rară
Cucerind pe Motănel
Cântă în duet cu el.
A fost seara lor cea mare
Apoi Motănel dispare.
Iar frumoasa Sultănică
Deveni curând mămică.
Motănel unde-o fi oare
Ca să-i dau vestea cea mare?
Motănele, că eşti tată
A cinci copii dintr-o dată.
Băieţii sunt blonzi ca tine
Fetele brune ca mine.

Tu umbli hoinar prin ţară
Nu eşti grijuliu de fel
Nici măcar un şoricel
Pensie alimentară...
Dar lasă, că nu-i nimic
Îţi spun asta ca să ştii
Ne-a înfiat pe toţi Bunica
Pe mine şi pe copii!
Pe Bunica tu n-o ştii
N-a putut avea copii.
Cum nu are nici nepoţi
Ne-a înfiat pe noi toţi.
Şi-mparte pensia-n şapte
Pentru carne, pâine, lapte,
Suntem toată bucuria
Pentru Bunica Maria.
Iar tu, Motănele dragă,
Stai acia fără vlagă
Lângă ghena de gunoi
De vrei, hai, vino la noi!
Stăpânul meu bun şi drept
Trist, dar dete faliment.
Şi-a plecat în altă ţară
Eu am fost "mutat" afară.
Să fiu tată? Cum se poate?
Vremea-n doi a fost prea mică.
Să stau eu lângă Bunică?
Nu renunţ la libertate!

Morala:

Vezi adesea printre noi
Nenumăraţi motănei,
"Aventură şi arginţi"
Nu concep a fi părinţi!

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie stupidă

acopăr strada privirii
cu copertine de cuvinte
unele fără de margini
altele cu bastonul
celui care nu vede alb
stupizenia unei poezii
constă să pui cuvinte grămadă
de la zdrobite imagini în cuvinte
până la cel ce nu se simte
acel ce nu vrea să înţeleagă
poezia nu mai este întreagă
este stupidă, proastă şi banală
de ce o mai pui pe o pagină goală
de fapt este o pagină albă
care te trimite acolo unde
nu mai eşti decât tu albă
coală simplă de hărtie
este poezia mea
spuneţi: ce aveţi cu ea?

poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea este o apă folositoare...

Marea este şi pentru cei mici, nu numai pentru părinţi şi bunici.
Şi la urma urmei, ei nici nu ştiu să se joace ca voi pe plajă, în nisip, în fel şi chip,
făcînd palate în care, pe furiş, intră scoicile prin acoperiş.
Părinţii toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret:
ei au venit la mare numai ca să vă încurce.
Aşa le merge gura:
"Ce faci?" "Unde te duci?" "Stai aici!"
Mai rău ca la bunicii care s-au făcut mici.
Dar acum aţi venit cu mine şi eu, ştiţi, nu fac scandal. O să vă explic marea, val cu val.
Marea este o apă folositoare...
...

poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e mai periculos decât intimitatea a două fiinţe între care nu există repulsie fizică. Prin viaţa lor independentă şi ocupaţiile care îi silesc deseori să lase deoparte eticheta, artiştii sunt mai expuşi acestor primejdii decât cei care duc o viaţă aşezată şi prozaică. Trebuie aşadar să le iertăm unele porniri neobişnuite şi unele impresii mai inflăcărate. Opinia este de obicei mai îngăduitoare cu cei care rătăcesc în furtună decât cu cei care navighează pe o mare liniştită; ea le cere artiştilor să posede focul sacru şi e firesc ca flacăra ce arde pentru desfătarea şi entuziasmul publicului să ajungă să-i consume pe ei înşişi.

George Sand în Ea şi El
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată mică, fată mare

Femeia-i eterna poveste,
Pe care o dorim noi, fiecare
Şi care, din păcate, nu mai este
O fată mică... fată mare.

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar unele dintre obsesiile mele au fost şi au rămas şi acum cred, şi sper, prietenia - şi asta nu numai ca o obsesie ci ca o dominantă a vieţii mele - şi dragostea. Am iubit mult şi încă mai iubesc. Dar sunt obsedat de starea pe care ţi-o oferă nevoia de aceste stări. Am crezut că fără ele nu poţi să trăieşti. Ca scenarist gândeşti o poveste care se lipeşte de sufletul tău, care ţi se pare că te preocupă, că te obsedează, şi pe urmă încerci cu mijloacele regizorului să o pui în pagină, să o împlineşti.

citat clasic din Andrei Blaier
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are culoarea care vrei tu să i-o dai. E ca şi cum ai avea ochelari. Modul cum vezi, cum tratezi şi cum faci unele acţiuni depinde de modul tău de a gândi. Mai mult de atât, e vorba de alegerile tale care îţi influenţează viaţa. Ce-i drept, uneori nu poţi controla chiar tot ce ţi se întâmplă, dar poţi controla modul cum reacţionezi la asta. Şi atunci, de ce am alege să trăim o viaţă în alb-negru când avem la dispoziţie atâtea culori? De ce am alege să ne gândim la tot ce nu avem şi nu putem, când putem să ne gândim total invers şi să ne simţim bine? Oare nu ţine tot de noi asta? Şi atunci ce mai aştepţi? Ia zâmbeşte că doar poţi!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe prispa casei, copilaşul numai în cămăşuţă, cu capul gol, urmăreşte de mult jocul stolului de paseri, printre care se află şi cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de sub streaşină. Îi căpătase dar de la mămuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea: "Fii cuminte, dacă vrei să-ţi dau puii când or creşte mari!" Şi el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au ieşit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi. Şi-şi cunoaşte el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul şurii din dreapta, trei, unul lângă altul, sau cei de lângă aceştia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toţi parcă seamănă unii cu alţii, şi-s aşa de sus, aşa de sus!...

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puişorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa reprezintă numărul picăturilor de fericire şi nefericire, unele mai mici altele mai mari, pe care Dumnezeu arbitrar fără un număr prestabilit le-a dăruit fiecăruia dintre noi, conform voinţei pe care o vom avea fiecare, precum şi străduinţei de a mării sau micşora din numărul şi greutatea lor, fie a fericirii fie a nefericirii.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Şi de fapt, ce sunt aceşti "bani"?
Nistor: Nişte bancnote dreptunghiulare mai mici sau mai mari, confecţionate din plastic sau hârtie, sau nişte monede rotunde confecţionate din diverse aliaje metalice, având fiecare o anumită valoare; de obicei bancnotele şi monedele de dimensiuni mai mici au o valoare mai mică, iar cele mai mari au o valoare mai mare. Şi tot de obicei, în general, bancnotele au o valoare mai mare decât monedele. Iar când cineva ia ceva de o anumită valoare, trebuie să dea atâţia bani cât sunt necesari pentru a achita acea valoare. Asta înseamnă a plăti. Iar cel care cere şi primeşte obiectul dorit se numeşte client, consumator sau cumpărător şi se spune că el cumpără cu ajutorul banilor ceea ce-şi doreşte, în timp ce cel care dă obiectul solicitat de cumpărător, primind de la acesta suma de bani aferentă, se numeşte vânzător şi se spune că el vinde ceea ce-i interesează pe oamenii care cumpără, produsele fiind cunoscute sub denumirea de "marfă". Pe Terra, în general, aproape totul se bazează pe sistemul de vânzare-cumpărare prin intermediul banilor. Este ceea ce s-ar denumi "comerţ".
Nick: Mda... Interesant! Dar şi foarte amuzant.
Nistor: Amuzant?! Găseşti asta amuzant?
Nick: Păi... aşa este. E chiar foarte nostim.
Nistor: Şi voi chiar nu plătiţi? Nimic?
Nick: Bineînţeles că nu! De ce ne-am complica atât? Să ieşim, să continuăm discuţia asta afară. Mi se pare cel puţin interesant.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!