Spleen

Variaţii...
Arhitecturi,
Călătorii,
Tăceri.
Muzica calmează
Un suflet trist,
Devenit pretenţios
Varietăţi...
Renumit,
Dintr-o operă de artă...
Teorii noi şi vechi...
Tăceri, –
Se râde şi din pântece.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

Azi am gândit
Artă,
Preocupat
A compune
Un interesant roman.
Dar ceasul era greu...
Pe urmă
Toate sunt tăceri.
Gândeam
Artă
Un roman...
-Oamenii vorbesc
De-acel erou.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de oraş

I

Pe caldarâmul ud,
Trap-trap de potcoave,
Autobuze bubuind
Şi faruri lunecând
Pe ferestre luminând
Odăi întunecate.
Cu tictac de târziu,
Cu tăceri ce plâng,
Cu noaptea ploioasă
De-afară...

II

Plouă...
Nu ştiu nimic...
De zile, de ani,
Fără a găsi
Cum ar fi altă viaţă...
Acelaşi tictac de târziu,
Cu tăceri ce plâng,
Din nici un timp...
Ca noaptea ploioasă
De-afară...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcere

Cuvinte nespuse
rătăcite priviri
şi tăceri...

Pierdute iubiri
vorbe fără rost,
în acorduri
de tăceri...

copilul,
un scâncet
şi zâmbetul lui
şi tăceri...

Un poet plângând în tăcere

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de Eminescu

Cum să mă despart de tine
e-atât de trist în lume
scriu tăceri şi mi-e ruşine
dacă ele-mi zic pe nume

E aşa de trist în lume
frunză verde zău de toamnă
lumea asta-i doar pronume
verbele nimic nu-nseamnă

Frunză verde zău de toamnă
scriu tăceri şi mi-e ruşine
căci tristeţea e o doamnă
cum să o despart de tine

Totul este trist în lume
d(o)ar Poetul e-o minune

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă în târg

Iată, fructele au fost culese,
Suflet, deprins a fi trist...
Spre grădini vineţite
Fug păsărele de iarnă.
Tarea iubire
Numai poetică a devenit.
Nu-i un motiv chiar să plângi.
Ţi-aminteşti?!
În ţară veneau visări
Din Orient.
Trecea vânzătorul
Cu panerul de cărţi.
Ţi-aminteşti?!
Ecouri scurte,
Şi târgul brumat.
Monoton,
Împuşcături de vânătoare.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

Tăceri de crememene şi nori, tăceri de curcubeie
sunt munţii – frumuseţi care desfac zăpezile,
negăsirile purpurii, şi-n chiot de iarbă
mângâie mătasea spumegândă a izvoarelor.
Măsor distanţa oarbă. Parcă întinderea piscului
tresare într-un gând de lacrimă – o
lumină sunt, ca un scai de umbră; poteca
se adună sub picioarele mele din hău
mişcător de prăpăstii, jivina îmi aţine răsuflarea
după fiecare viu de stâncă şi se încordează, -
iar pădurile, desprinse ca din începuturi,
ard în abisul încântător din mine...
Doar mâna mea mai rămâne în aer, se sprijină apoi
de cerul de sticlă.

Tăceri de cremene şi nori, tăceri de curcubeie
sunt munţii – frumuseţi care deschid
tâmpla mea în ceasul de veghe, şi-mi opresc
o nouă prăvălire.

poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

operă de artă

O operă de artă este, înainte de toate, o aventură a minţii.

definiţie celebră de Eugene Ionesco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica nu ar trebui să fie decât preaplinul unei tăceri.

citat clasic din Marguerite Yourcenar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

operă de artă

O operă de artă este o bucurie veşnică.

definiţie celebră de John Keats
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum am devenit epigramist?

Miop, tăcut, cu zâmbet trist,
Cu poante seci şi fără har,
Am devenit epigramist
Dintr-o... eroare de tipar.

epigramă de Constantin Aurel Dragodan
Adăugat de Nelu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri de piatră

Se stinge iarba-n mine:
tăceri de piatră
se-nfig în vise
şi noaptea urlă
ca un lup rănit.

Mi-e trupul cumpănă pustie...
Aş vrea să-mi pui în degete
bucăţi din tine,
iar în locurile goale
să-ţi cos iubirea mea.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub semnul zodiei fecioară

Sub semnul zodiei fecioară
Nu s-au născut decât dureri...
Tăceri ce-au început să doară...
Tăceri de azi, tăceri de ieri.

În lanuri de cireşe coapte
Şi sângerii căpşuni de jar
Se nasc poeme, visuri, şoapte...
Se naşte transcendent altar....

Spre care paşii mei de versuri
În vreascuri veşnic foşnitoare,
Sunt dulce nemărturisire
Şi cânt de paseri călătoare.

Sub semnul zodiei fecioară,
În şficuielnice cuvinte,
Sunt iedera singurătăţii
Şi drumul către cele sfinte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea rămâne doar o schiţă. Caracterul face dintr-o persoană o operă de artă.

citat din Marilyn Monroe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o operă de artă nu este nimic mai mult decât o idee, oricine poate fi un artist şi orice obiect poate fi o operă de artă. Nu mai este nevoie de talent, bun gust sau creativitate.

citat din Roger Scruton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţi care deschid tâmpla mea

Tăceri de crememene şi nori, tăceri de curcubeie
sunt munţii – frumuseţi care desfac zăpezile,
negăsirile purpurii, şi-n chiot de iarbă
mângâie mătasea spumegândă a izvoarelor.
Măsor distanţa oarbă. Parcă întinderea piscului
tresare într-un gând de lacrimă – o
lumină sunt, ca un scai de umbră; poteca
se adună sub picioarele mele din hău
mişcător de prăpăstii, jivina îmi aţine răsuflarea
după fiecare viu de stâncă şi se încordează, -
iar pădurile, desprinse ca din începuturi,
ard în abisul încântător din mine...
Doar mâna mea mai rămâne în aer, se sprijină apoi
de cerul de sticlă.

Tăceri de cremene şi nori, tăceri de curcubeie
sunt munţii – frumuseţi care deschid
tâmpla mea în ceasul de veghe, şi-mi opresc
o nouă prăvălire.

poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi (1975)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucizi tăceri

Ucizi tăceri, doar c-o privire
Sedusă-n nopţi... fără ecou,
Ce-aruncă spre nemărginire
Al clipei nepătat trusou.

Deschizi spiralei, nefirescul,
Reîntrupându-te-n pustiu
Cînd fulgeră... nepământescul
Lumini... pe care nu le ştiu.

Săruţi cuvinte nerostite,
Reciţi din Blaga şi Kayyam,
Tot alergând înspre ispite
Pe care-abia le desluşeam.

Torni în pahare adevărul
Iubirilor... şi roşul vin,
Iar trupu-ţi este ca şi mărul
Gustat... puţin câte puţin.

Ucizi tăceri... spre dimineaţă
În unduiri... dumnezeieşti
Şi-atingeri care mă răsfaţă,
Iubito!!! mă înnebuneşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pândă

(trioset)

înveşmântată-n voaluri de tăceri
pribeagă prinsă-n laţul mării
ascunzi sub ruj pe buze gustul sării
înveşmântată-n voaluri de tăceri

cine te ţine-n cuşca unui ieri
pe astăzi şă îl dai uitării
pribeagă prinsă-n laţul mării
înveşmântată-n voaluri de tăceri

în zori la prânz şi-n serile târzii
la pândă stau cu sufletul la gură
rupând tăcerea poate că revii

dar farul de la malul mării-i stins
şi marea geme singură în hulă
unde mi-i albatrosul cine-l ţine-nchis

sonet de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aritmii temporale

Trec prin suflet
Frunzare de vânt
Ipotetice ploi
Şi inele de fum
Inutil a fugi
Neputinţele prind
În pictoriale gri
Spaime şi tăceri
Malversaţiuni reci
Despre nimic
La minus infinit.
Inima regizează
Aritmii temporale
Şi bătăile grăbite
Ale veşnicului dor
Sidefiu rafinat
Dintr-o iarnă de vis

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Largo

Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor...
Plana:
Durere fără nume
Pe om...
Toţi se gândeau la viaţa lor,
La dispariţia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, -
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

Viscolesc tăceri absurde
Într-o noapte a iubirii,
Iar emoţiile surde
Zac parcă în ciuda firii.

În privirea strălucindă
Irişii au îngheţat,
Iar culoarea verde, blândă,
Prin zăpezi au îngheţat.

Sună zgomote banale
Care se asemuiesc
Sunetelor de ţimbale
Ce ţipând, ne asurzesc.

Când deschizi gura, alene,
Într-un rictus îţi atârnă
Vorbe-mbătrânite-n vreme
Ca o oală-n gard de sârmă.

Pe sub lespezi de cuvinte
Zac tăceri putrede-n criptă,
Printre cruci, printre morminte,
Numai liniştea mai ţipă.

Amorţite şi-n tăcere
Toate par că s-au sfârşit,
Umbrele noastre, stinghere,
Printre cruci s-au rătăcit.

Ăst amestec de tăceri
Şi de zgomote ciudate,
Lacrimi verzi şi primăveri
S-or mai naşte-n altă parte.

Liniştea din necuvinte
Ard precum o penitenţă,
Un stigmat purtat cuminte
Într-o falsă existenţă.

poezie de Florentina Mitrică (21 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!