Soarele arde,
norii sunt în vacanţă,
câmpia plânge.

haiku de Dumitru Delcă (3 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare-n România

Printre tufe de jăratic
Se strecoară soarele,
Este un apus tomnatic,
Poleinnd ogoarele.

În zare cerul s-a roşit,
Pădurea e de aramă,
Câmpia s-a aurit,
Totul miroase a toamnă.

Norii cerului se-aprind,
Se aprinde şi câmpia,
Culori aurii se-ntind
Peste toată România.

Iarba s-a uscat pe coastă,
Frunzele-au îngălbenit,
Florile-n grădina noastră,
De mult timp s-au ofilit.

Aşa apune soarele
La noi în România.
Sunt pustii ogoarele,
Nu mai cântă ciocârlia.

poezie de Dumitru Delcă (30 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe Bărăgan,
dropia a dispărut.
Câmpia plânge.

haiku de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de vară

Spre soare ciocârlia îşi îndreaptă zborul
Mai proaspătă, câmpia îşi schimbă covorul.
Lunca e plină de flori, în grâu cântă pitpalacul,
Soarele zâmbeşte în zori, păsări survolează lacul.
Cât priveşti din zare-n zare, câmpia se aureşte,
Bucuria este mare, că pâinea-n cuptor dospeşte.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă

Toamna cutreieră pământul.
Din frunză cântă-acuma vântul.
Pe cer, norii se adună
Ca să plângă împreună.
Soarele palid apare
Doar pe la amiaza mare.
Câmpia se pustieşte,
Pădurea se desfrunzeşte,
Pomii şi-au scuturat rodul,
Cereale umplu podul.
În grajduri, bine-îngrijite,
Vitele-s adăpostite.
Vrăbii caută căldură
Ascunzându-se în şură.
Vremea tot mai răcoroasă
Adună copiii-n casă.

poezie de Dumitru Delcă (11 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Am privit adeseori
Cum răsare soarele,
Cum cade roua în zori
Umezind ogoarele.

În fiece dimineaţă
Soarele străpunge norii.
Pădurea respiră viaţă,
În zare zboară cocorii.

În lan cântă pitpalacul,
Ciocârlia urcă-n soare,
O oglindă este lacul,
Pentru multe zburătoare.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospăţul cosmic

Soarele e foc ce arde
în bolta cerului-cuptor.
Luna, degeaba nu şade.
Împodobeşte-acel decor.
Planetele-pâini rumenite
cu căldura infernală,
Gata-s să fie servite,
la masa universală.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mea

Mama mea,
e soarele de dimineaţă,
este câmpia cu verdeaţă.
Mama mea,
este cerul plin cu stele,
e lumina vieţii mele.

poezie de Dumitru Delcă (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

A plouat, şoseaua-i udă.
Norii departe-au plecat.
Un covor de iarbă crudă
Pământul l-a îmbrăcat.

Soarele îl încălzeşte,
Aburii ies din pământ.
E primăvară! vesteşte
Ghiocel bătut de vânt.

poezie de Dumitru Delcă (1 martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii plumburii
acoperă cerul.
Sfârşitul toamnei.

haiku de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii se-adună,
plâng cu ochi de crocodil.
Pământul râde.

haiku de Dumitru Delcă (16 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc această ţară

În tine, Românie,
ţară legendară,
Trăiesc cu bucurie,
nu mai plec afară.
Aici câmpia mă hrăneşte
atunci când sunt flămând.
Izvorul, setea-mi potoleşte
de soarele arzând.
Când am fost înstrăinat
şi dorul tău am dus,
La tine tu m-ai chemat,
eu la inimă te-am pus.
Aici îmi este locul,
în munţii tăi de piatră.
Aici îmi port eu portul,
iubesc această vatră.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te plânge că eşti singur. Singurătatea e cu tine.

Dumitru Delcă (iunie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concediere.
Parlament depopulat.
Nu plânge nimeni?

haiku de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

De ce răsare soarele?
De ce curg izvoarele?
Unde ne duce sfârşitul?
Unde este infinitul?
Soarele, de ce apune?
Unde pleacă-întreaga lume?
De ce viaţa se sfârşeşte?
De ce pământul se-învârteşte?
Sunt întrebări la care,
doar timpul poate da,
răspuns la fiecare.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor, inima
vrea o îmbrăţişare.
Sufletul plânge.

haiku de Dumitru Delcă (6 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tera nu mai e albastră

Nori negri acoperă
planeta Pământ, a noastră.
Omenirea suferă.
Tera nu mai e albastră.
Universu-i văduvit
de fiica lui creştină.
Haosul a-înlocuit
pe pământ, viaţa divină.
Este haos şi-întuneric
pe planeta noastră verde.
Din tot ce era feeric,
astăzi farmecul îşi pierde.
Plânge soarele şi luna,
pământul a-încremenit.
Plânge zeiţa Fortuna,
Apocalipsa a venit.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de vară

Bătrânii îmi spuneau că-n zori,
în grâu, cântă pitpalacul.
Boabe de rouă cad pe flori,
soarele-înroşeşte lacul.
Negrul nopţii se destramă,
se aureşte tot lanul.
Câmpia la muncă cheamă,
să strângă pâinea, ţăranul.
Necuvântătoarele
se trezesc de dimineaţă.
Să salute soarele,
ciocârlia se înalţă.
Pe iarba verde strălucesc
boabe de mărgăritar.
E anotimpul ce-l iubesc.
E vară-n câmp şi-n calendar.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă să fii tu! Nu plânge pe umărul altuia. Timpul te va prăpădi.

Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ochii nu mai pot să plângă, plânge sufletul.

Dumitru Delcă (12 septembrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

Oamenii se-ascund în casă.
E linişte apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.

Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.

Tunete în depărtare,
nopţii îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!