Desene pe asfalt
Pe un deal limpede din vată
cu miei de cauciuc şi vaci de porţelan
răsare soarele cu o faţă îmbujorată
asfaltul e cald
desenele copiilor sunt suflete în expoziţie
pictate cu buline de roşu în pătrăţele maro
curbate în romburi dezlegate de linii
multe puncte sub un breton drept şi galben
stau fără de grijă, culcate pe nici o perspectivă,
mâini tinere împleticesc ramurile copacilor
grabiti paşii
doar până la prima ploaie
găsiţi sufletele copiilor
împrăştiate pe asfalt
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
În trecut, copiii erau cu toţii văzuţi frecvent mai curând ca o proprietate decât că oameni. În ultimii o sută de ani au avut loc multe victorii pentru drepturile copiilor, precum legile despre munca copilului, protejarea copiilor faţă de lucrul îndelungat în condiţii nesigure, educaţia publică, permiţând copiilor să aibă acces la învăţare şi legi ce previn abuzurile copiilor. Cu toate astea, este încă mult de făcut în protejarea drepturilor copiilor din toată lumea.
citat din Robert Alan Silverstein
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Desen pe asfalt
Copilul desena cu dinţi pe asfalt
Oamenii îşi strigau muştele să vină acasă
ele zâmbeau cu florile până la urechi
Doi morţi se stropeau cu. sânge. Era ger
şi clănţăneau desenele pe asfalt
o haită de molii trecea blana
din dulapul cu întuneric..
Copilul desena cu ambele mâini
o pădure de copaci amputată
Muştele salivau învelite cu părinţi
desenaţi pe asfalt
în loc de cretă cu dinţi
poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe strada mea
Pe strada mea trec visele si inimile frinte,
Pe strada mea trec de multe ori doar soapte mute,
Trec mii de lucruri de nimeni intelese,
Trec zeci si mii de ginduri si imagini vesele...
Strada mea e-o strada lunga
Insa nu multi la ea pot sa ajunga...
*
Pe strada mea treci tu de multe ori
Te zaresc, imi zimbesti, apoi pleci...
*
Pe strada mea trec multe suflete nevinovate
Si frinturi de aripi taiate...
Pe strada mea, cind treci doar tu,
E cu adevarat lumina,
Iar soarele rasare si straluceste iar,
Iar eu uit de-al meu amar...
Pe strada mea trec zimbetele copiilor nevinovati
Si zimbetele oamenilor inarmati
Cu speranta si tarie de-a mai rezista...
Si speranta ca macar inca o zi, de-a mai exista...
Pe strada mea trece praf cosmic si lumina lunii...
Trec ochi inlacrimati cu lacrimi care rid,
Trec nori de ploaie si nori care surid...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Soarele e mai sus
decât de obicei. da, a încheiat
mediile copiilor. şcoala din sânnicolau
mare este un cor de urale - de
sănătate mintală. cu dedicaţie
pentru el, profesorul de desen pe asfaltul
din faţa primăriei aşa zis liberale. tot
odată a calculat - pentru posteritate -
febril (?!)
media anilor bine trăiţi - în util - între scutece
versus media anilor irosiţi ca adult...
spre final
soarele e mai sus. sunt mai jos
doar cotele apelor arancăi - în
care nu ai cum să îneci pe moment
de reculegere privirea sincigaşului
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Urez copiilor, adică tineretului nostru, copiilor si copilului meu, si celorlalţi copii din această ţară şi din toată lumea de fapt, un zîmbet mai cald pe buze. Să fie linişte si pace pe această planetă superbă, cum au lăsat-o toti, veselă, care se cheamă Terra, să rămînă întotdeauna aşa cum a lăsat-o galaxia, cum a lăsat-o natura, cum au lăsat-o toţi, veselă, bogată şi fără războaie, şi fără oameni răi şi fără bogaţi şi săraci, cu oameni ai dreptăţii şi-ai cinstei.
citat celebru din Nicu Constantin (1984)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
am prins rădăcini în asfalt ca o buruiană
nu m-a ridicat nimeni până nu mi-am crescut singură mâinile ca să mă sprijin de paşii trecătorilor
aşa-mi dictează ramurile subconştientului meu
aşa scriu
aşa e cel mai bine
poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spuneţi şi copiilor
Spuneţi şi copiilor,
(Culmea ironiilor):
Am pus cap beţiilor
În Şoseaua Viilor!
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor lor exemple şi povestiri din viaţa lor, rămân de neuitat.
Augusto Cury în Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Paşii mei calcă timpul
Suflete pustiit
nu adormi încă
şi mai spune-mi
povestea vieţii
încă odat'
ca atunci când
am trăit-o prima
dată cu atâta tristete,
bucurie, dragoste şi dor.
suflete luminat
nu te întuneca încă
şi mai luminează-mi
calea spre fericire
ca atunci când
te-ai aprins prima dată
şi ai născut iubirea.
suflete cald
nu îngheţa încă
şi mai încalzeşte-mă
ca atunci când
topeai tristeţea
în palme.
poezie de Daniela Pană (2008)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!


Părinţii care nu se interesează de soarta şi educaţia copiilor, lăsându-i pe mâini străine, sunt întocmai ca acei proprietari care îşi arendează moşiile oamenilor interesaţi şi speculatori, iar ei duc un trai de lux şi trândăvie prin ţările străine. La reîntoarcere, vor găsi sufletele ruinate şi o îndreptare atunci va fi cu neputinţă.
citat celebru din Vasile Conta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoare
Culoare e în jurul meu,
Culoare si în suflete
Unde privesc văd tot mereu
Doar culori colorate.
În creion schitat sunt eu,
Mâine fac retuşuri,
Stau ca o apă în vârf de deal,
Vin pe-alunecuşuri.
Persoanele din jurul meu
Frumos stau colorate,
Numai eu parcă aş fi
Făcut pe jumătate.
Ca notele din portativ
Stau ele adunate
Conturate în nuanţe vii
De mine parcă uitate.
La izvorul cel din deal
Şoptesc una cu alta
Eu le privesc mai din aval
Inima îmi exaltă.
poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!


Realitatea nu este doar ceea ce vedem noi în fiecare moment al vieţii: puncte, linii, suprafeţe. În spatele acestora se mai află, cel puţin, încă una la care tânjesc să ajungă sufletele noastre.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie la sfarsit de iarna
O toamnă şi-o iarnă
legate de coate
cu pălării şi rochii şi ghete
tu îţi întinzi poeziile la soare
dospite şi crescute
gata pentru pus pe tavă
miroase bine şi pâinea e gata
mâncăm tăcuţi şi fără chef din ea
drojdia se simte, e prea sărată
are gust de amorţeală
de lăţeală
de poezia ta
cândva dacă rupeam o floare
tresăreai
astăzi pâinea se întăreşte pe masă
cuvintele sunt iuţi şi reci
mă cerţi că lacrimile mele sunt seci
şi mincinoase
că sunt un poliţist şi o paiaţă
tu minţi
Nici nu mai scriu
nici mai visez
astăzi stau cu tolăneală cu tot
şi-mi număr fără grabă ideile
de afaceri, de pierderi, de strângeri, de tine
văd că se pierd fără rost
am încetat să mai cred în vorbire
e poveste şi e cald aici în odaie la mine
puţin întuneric şi gălăgie
dar e cel mai bun loc din câte-am găsit
mă tolănesc cu gândul că-i bine.
Mi-am programat aproape toţi anii din viaţă
am lăsat doi să stea de poveşti
şi vreo trei să atârne aiurea
să citească, să spere, să toarcă, să cadă, să zacă, să moară
şi-i râvnesc să se-ntoarcă la loc pe hârtie
Iubitule, mori cu pâinea ta cu tot!
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ciobanul: Masa mi-e gata, am muls oile. La uşa colibei mele zăvorul e tras, focul arde în vatră. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu nu mai am nevoie nici de hrană, nici de lapte. Vânturile sunt coliba mea, focul mi s-a stins. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
Ciobanul: Eu am boi, am vaci, am păşunile străbunilor mei şi un taur care-mi fecundează vacile. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu n-am boi, nici vaci. Eu n-am păşuni. Eu n-am nimic. Nu mă tem de nimic. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
Ciobanul: Eu am o ciobaniţă supusă şi credincioasă. De ani şi ani de zile ea e muierea mea; sunt fericit să mă joc noaptea cu ea. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu am un suflet supus şi liber. De ani şi ani de zile îl exersez şi-l învăţ să se joace cu mine. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
replici din romanul Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!


Opţiunea copiilor la un divorţ
Cei doi copii s-au consultat
Şi în instanţă-au declarat:
-Sunt doi părinţi fără de minte,
Îi creştem noi de-acum-nainte.
epigramă de Gheorghe Belei din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără să ştiu
Nici devreme
nici târziu
ba mă eşti
fără să ştiu!
Azi dimineaţă cum stau eu
pe balcon
să urmăresc formele de albastru
ce aleargă de la un zeu la alt zeu
a venit o picătură
de ploaie
şi mi-a udat bunătate de frunte!
De atunci plâng într-una!
De ce nu mă ploaie şi pe mine
minele
pe o frunte de picătură de ploaie?
De ce?
Şi îmi zic în sine
Îmi zic:
Nici devreme
nici târziu
ba mă sunt
fără să ştiu!
poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Se tulbură asfaltul
Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
În dimineaţa asta ce e atât de clară,
Când paşii-ţi lasă urmele să cadă,
Cristalul din lumină se coboară.
Argintul dimineţii încearcă să mă prindă
Şi fără zgomot paşii tăi au fost.
Şi razele de soare dansează pe zăpadă
Şi umbrele din jur îşi caută un rost.
Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
Când paşii tăi se şterg în infinit
Şi frunze moarte căzute pe stradă,
Sub plapuma de nea, din nou au putrezit.
poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu cred că suntem proprietarii copiilor noştri; aceştia au sufletele lor în funcţie de care fac propriile alegeri, iar noi doar îi ghidăm şi îi sprijinim.
citat din Elle Macpherson
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ziduri
ne-au zidit în concepte cu cărămizi de timp furate
ne-au pus drept monede cu chipurile şi vieţile noastre
credite pentru viitor, în buzunarele lor
ne-au pus cămaşa timpului hoţiei din ei, răpindu-ne încă odată libertatea
şi-au construit castele călcându-ne pe suflete
ne-au golit viitorul, chiar şi pentru copii care nu sau născut
în săli uriaşe stabilesc doar destinul găştilor, sub semnul crucii întoarse
semn fără Dumnezeu
Palatul Poporului a fost şi este cea mai groaznică pagină de istorie, din noi
în subteranele lui sunt înlănţuite şi strigă două epoci
cei morţi, cei vi şi fără libertate până în 90 şi cei de după, fără viitor
din realitate au făcut o mass-media uriaşă mincinoasă pe ecranele ochilor tuturor
au pus un film nesfârşit cu minciuna lumii lor în culori pastelate
cu falşi duhovnici şi măşti de circ, cu analfabeţi
cu saltimbanci îmbrăcaţi în politicieni
cu magistraţi din lumea lor
au decapitat suflete transformându-le în gunoiul oraşelor
dincolo pe străzile tuturor
le-au prostituat copilăria, fetiţe care încă nu au uitat păpuşile
au deschis cimitire pentru cei furaţi de organe ca să fie îngropaţi goi
au pictat cu sânge şi moarte sensuri fără drumuri
vânzând iluzii care nu există
au furat şoselele şi au îngropat în asfaltul ciocnirilor
lacrimi şi suflete fără voia lor
în haznale mulţi copii se joacă cu moartea care i-au răpit
înecaţi
multe şcoli au rămas fără ei
doar satele părăsite strigă la dealuri şi văi
unde sunteţi voi, copii din noi?
doar pământul a rămas şi cocioabele care stau să cadă
vorbind cu nopţile
cu zidurile dintre noi
poezie de Viorel Muha (iulie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de noapte
Valuri concentrice de parfum
Simfonie de petale aurii
E tot galben,
Dar nu de-ajuns.
Am închis sărutul fără pecete.
Prin mâini străine,
E verde,
Dar nu de-ajuns.
Cald, gust metalic,
Durere halucinogenă,
E roşu,
Dar nu de-ajuns.
Umbriţi de gene ondulate
În lacrimi de sare
Tot albastru,
Dar nu de-ajuns.
Speranţa, viitorul,
Visul alb din zori...
Prea negru.
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
