Doar o feminitate
De ce-ai înlănțuit tot, zile
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârșit, Evă, Dalile...
De ce te îmbraci mereu în floare
Făcând Pământ șip de parfumuri,
Urnind mulțimi alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.
De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme
Să unduie visări enorme
De suavu-ți gât fin, de egretă.
De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să învețe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu știe liric, vers?
De ce idilele fac mame
Și întreg Pământul e-o idilă
Din fete, fiecare o filă
De dragoste... cu suflet rame?
De ce doar tu așterni alee
Pământ, de noi, să o parcurgă...
De ce doar tu ești demiurgă
De-un basm, de-o lume... tu, femeie?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Feminitate
De ce-ai înlănțuit, tot zile,
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârșit, Evă, Dalile...
De ce te îmbraci mereu în floare,
Făcând Pământ șip de parfumuri,
Urnind mulțimi, alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.
De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme,
Să unduie visări enorme
De suavu-ți gât, fin, de egretă.
De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să învețe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu știe liric, vers?
De ce idilele fac mame
Și întreg Pământul e-o idilă
Din fete, fiecare o filă
De dragoste, cu suflet rame?
De ce doar tu așterni alee
Pământ de noi, să o parcurgă...
De ce doar tu ești demiurgă
De-un basm, de-o lume... tu, femeie?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este pământ
Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitației
Plouă-napoi pământul,
Icari și Meșteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperișul pământului,
Gravitația e pământ.
Noi trăim în pământ.
Cu timpul devenim mai grei
Și fruntea ne intră mai jos
În pământ.
Și nu există moarte
Pentru că nu contează dacă ești
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sunt pământ
Sunt pământ și
de el mă dezbrac
ca de tot eul meu,
să rămân același
sărman pribeag,
ce am iubit și
iubi-voi mereu.
Nu am timp și
nici vârsta seculară,
dar sunt pământ
și în pământ o să,
mă întorc iară,
cu iubiri de o zi sau,
cu iubiri de o seară.
În lumea asta mare,
plină de tot ce e rău,
eu sper și cânt iubirea
uitând de neant și greu
așteptând clipa când
o să mă întorc din nou
în pământul meu.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu pământului
Mă-nclin în fața ta, pământ,
Căci tu ești bun, că tu ești sfânt!
Atât de mult tu ești de bun,
Că nu-l hrănești doar pe cel bun;
Pământ creat de Dumnezău,
Tu îl hrănești și pe cel rău;
Nu doar pe cel ce-i rău cu mine,
Ci și pe cel ce-i rău cu tine.
Din toate cele ce-s create,
Tu ești model de bunătate.
Ne dai și hrană și mormânt,
Mă-nclin în fața ta, pământ!
poezie de George Budoi din Elogii (5 octombrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Prietenul de pe Pământ
Iubirea mea, tu ești minunea
Ce-mi luminează-un Univers!
Mai bună-mi pare (astăzi) lumea
Ești Armonie-n cânt și-n vers.
Căci sunt îndrăgostit de tine,
Ești trup și suflet și ești gând.
Prin ochii mei pătrunzi în mine,
În ochii tăi eu mă scufund.
Porți chip angelic de fecioară,
Ai trupul unui trandafir.
Sufletul tău este-o comoară,
Sunt mai bogat că un emir.
Când am plecat prin galaxie,
Cu destinația Pământ,
Nu bănuiam ce-are să fie,
Că nu voi mai putea să cânt.
Mi-a spus-o însuși Creatorul
C-am să trăiesc câteva vieți,
Până îmi voi găsi amorul,
Pe mine (oare) mă aștepți?
"Nu tot ce zboară se mănâncă!"
Nici ce-i frumos este și bun...
Tu ești o lume într-o nucă.
Dacă te vreau, eu sunt nebun?
Cât e de importantă coaja?
Doar miezul trebuie să-l strâng.
Dacă te pierd, se pierde vraja
Și-atunci degeaba-ncep să plâng..
Iar de va fi că înc-o dată
Să mă renasc pe-acest Pământ,
Nu tu vei fi cea vinovată
De toate relele ce sunt!
Tu ești micuța mea prințesă,
Eu știu că vei rămâne vis!
Nu astă lume nu ne lasă...
Noi ne-ntâlnim în Paradis!
Ai fost și vei rămâne încă
"Prietenul de pe Pământ"
Când ești cu mine sunt o stâncă,
Când tu nu ești devin mormânt.
Dar noi suntem o galaxie
De sentimente și de dor!
Să te urăsc că ești Femeie,
Să nu-l ascult pe Creator?
Deși îmi pare crudă soarta,
Nu pot să fiu un răzvrătit!
Nu voi că eu să închid Poarta
Ce duce către Infinit!
Rămânem două emisfere,
Care își au propriul destin
Închis în trupuri efemere...
Tu mă aștepți? Eu am să vin?
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul e pe câmp
A îmbrățișat pământul
Și l-a sărutat,
Că îi e așezământul
De unde a plecat.
Roua din ceruri coboară,
Aburii ies din pământ,
Și tot ca odinioară
Țăranul e pe câmp.
Vrea ca să înfrunte vântul,
Că el așa e deprins.
Îl va răcori pământul
Când arșița s-a încins.
A făcut un legământ
Pentru veșnicie,
Să lucre acest pământ
Până cade-n glie.
Are și un jurământ
Către moșii lui,
Că va scoate din pământ
Bogăția rodului.
Iar când pământul îl cheamă
Lasă la copii cuvânt,
De muncă să nu se teamă.
Să scormonească-n pământ!
Că în pământ vor găsi
Elixirul vieții.
Astfel vor putea trăi
Precum zorii dimineții.
poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Pământul
Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.
Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.
Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.
Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.
Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.
Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.
Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!
Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.
Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.
Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonata Lunii
Luna se plimbă-n voie cu trena de argint
așterne pe pământ visări cu mare tihnă
oglindește fericirea cu nimbul cel sfânt
e stăpâna legendară pe noaptea de odihnă.
reflectă în lacuri lumina iubitoare
mângâie cu drag natura somnoroasă
veghea ei nesfârșită e edificatoare
regină-n veșnicie magică grațioasă.
îmi vorbește duios când am o insomnie
descriind frumos splendori din univers
mă surprinde mereu cu câte-o bucurie
acordată la lumina-i pun patimă în vers.
pătrund tot mai adânc în vraja candrie
fascinației lunii nu i-am găsit revers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământeni
Suntem pământ, turnat în forme
Și-n forme de pământ trăim;
Din fier topit ne încălzim...
Cu fum în tuș, ne scriem norme.
Din lut mâncăm, în porțelanuri,
Și, în lemn, din rădăcini murim.
În calcar șira ne-o clădim...
Opiu de mac, îl luăm din lanuri.
Ne curgem timp, că suntem apă
Și-ardem de vii, că suntem foc.
Din noi, iubire am făcut joc...
Joc, cât Pământu'... o să ne încapă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător, trecător pribeag pe pământ...
Călător, trecător pribeag pe pământ...
Drumuri, gânduri, ofuri și chin,
Gust de pelin,
Goană de ani, muncă și bani,
Trudă în vânt...
Călător, trecător pribeag pe pământ!
Doamne, mi-ai dat ce n-am visat!
Sădind în mine, credința-n Tine,
Din ce mi-ai dat, voi dărui,
Oricând în cale voi întâlni
Un necăjit, un disperat ce ispășește al lui păcat.
Ajută-mă, cât mai trăiesc, tot ce doresc să-nfăptuiesc,
Să prind în versul ce mi-ai dat, peste ocean ce-am învățat!
Știu, mai de preț pe lume nu-i, ca sănătatea omului
Dar sunt grăbit, uit prea ușor că pe pământ sunt trecător!
Dacă-i curat sufletul meu,
C-am fost cinstit și de cuvânt,
C-am respectat un jurământ,
Cât am fost bun, cât am fost rău,
O știi doar Tu, mărite Zeu!
Tot ce adun an după an,
Mult prea curând se pierde-n van!
O umbră sunt, o frunză-n vânt,
Când plec, las totul pe pământ,
Muncă de ani, Goană și bani, Trudă în vânt...
Atât doar sânt:
Călător, trecător pribeag pe pământ!
Chiar de ești trecător...
Astăzi ești... mâine, nu...
Viața... trece în zbor
Și tu ești doar atât:
Pe pământ, călător!
Mai târziu înțelegi,
Că și visele mor
Și tu ești doar atât:
Pe pământ, trecător!
Când devii înțelept,
Ai rămas cu-n toiag
Știi că ești doar atât:
Pe pământ, un pribeag!...
... Chiar de ești un pribeag,
Călător trecător,
Lângă suflete dragi,
Poți pricepe ușor
Ce-i un cuib fericit,
Un surâs de copil,
Cât de mult ai iubit?...
Te întreabă... subtil:
Ai plantat un copac?
Ai iubit o mândruță?
Ai pe lume urmași?
Ai făcut o căsuță?
Poți "pleca"... liniștit,
Ți-ai făcut aici "treaba"...
Chiar de ești trecător,
Nu trăit-ai degeaba!
poezie de Ionel Davidiuc (mai 2004)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
A coborât
cerul pe pământ
sau a urcat
pământul la cer?
cu capul în nori
îngerii s-au îngrijorat
și s-au întrebat:
să ajungă pe pământ?
să ajungă îngeri decăzuți?
sau să rămână acolo
fiecare are o fișă de pontaj
moartea nu citește ziarul
ea își face de cap
și lazăr a fost ajutat de ei
s-a întors la viață
a coborât cerul pe pământ
sau au urcat pământul la cer?
cu lanțuri elevatoare
bucată cu bucată
îl duc în alte lumi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repaus
Nu-i gravă moartea, e doar ascultare
continuă fără răspuns, odihnă,
răbdare multă, o reflecție de tihnă
tot așteptând himerică-nălțare.
Este la fel, frustrant precum exilul
supliciul când ai vrea să spui
și nu știi limba; ești al nimănui,
ca mut, fierbând, un nedorit... Bacilul!
O accept așa că este, însă-i straniu
că toate, rugi și plânsete-s zadar;
nici lumânări nu luminează, nici arar
măcar să vadă cale către suflet, craniu.
Mereu senzația-i c-aștepți să-ntoarcă
cel dus; i-auzi până și glasul,
privești în gol mănncându-i parastasul,
dar nu e nimeni dialog să stoarcă...
... Ce-ai vrea ca-n timp să fi spus tot!
Mai rău, nici gust n-aveai de ascultat;
te speli c-o lacrimă pe-obraz. Păcat
că doar acum vrei imposibilul... Netot!
Om o învăța vreodată ce-i repausul;
să stai s-asculți, s-ai timpul să privești
tot ce-i aproape, trecător, așa cum ești,
că ști c-o zi o să petreci la fel, spre haosul...?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Descânt
Nu mai găsesc odihnă pe pământ,
Ci poate-n ochii tăi, kaki, o clipă,
Iubita mea, eu mă voi adăsta să cânt,
În carnea ta, sub fina ta aripă.
Mă leagănă, discret, al tău descânt,
Și înlăuntru infinitu-mi țipă,
Nu mai găsesc odihnă pe pământ,
Ci, poate-n umbra-ți voi dormi, în pripă!
M-oi odihni, iubito, neînfrânt,
Lăsându-mi trup și suflet în risipă,
Iubita mea, tu floare de tulipă,
Când îți arunci miresmele în vânt,
Nu mai găsesc odihnă pe pământ!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fie pace în lume!
Să fie pâine pe masă
Și toți ai casei acasă
Și grâu-n brazdă să iasă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Și ale lumii guverne
Să știe bine-a discerne
Nevoia vieții eterne,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Să fie-o blândă lumină,
Și nu rachete-n grădină,
Doar vești frumoase să vină,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Ca focul rău să nu ardă,
Cât viața-n noi nu e moartă,
Să stăm cu toții de gardă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Sub zbuciumatele astre,
Destul cu-atâtea dezastre,
O cer durerile noastre,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Destul cu traiul de câine,
Spre dezvoltare și pâine
Și pentru ziua de mâine,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
De-o pace dreaptă mi-e sete,
Plenară-ntregii planete,
A hotărât ce se vede,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ
Miniștrii lumii să n-asculte
De interese oculte,
Ci de voințele multe,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Aspirație
Inspir, tot inspir, tot văzduhu-l inspir,
Ca să-mi umplu torace de saci aerieni.
Mă-nalț, tot mă-nalț, în înalt de Zefir...
Oasele îmi sunt goale, nu vă vreau pământeni.
N-am pene, n-am puf, sunt balon de săpun,
Mi-a rămas doar curatul, de suflet spălat...
Mă îndrept spre liman, spre planeta Neptun;
Am un dor de-un albastru total, azotat...
Nu mă vreau putrezire de suflet pierdut
Căci am alte idei, nu fac parte din voi;
Sunt mai pur, mult mai pur și țintesc absolut...
De mă vreți înapoi, vă revin în strigoi.
Este-un greu pe Pământ și îl faceți mai greu,
Sunteți huma și lutul sau cernoziom...
Eu îmi vreau ușurința, planarea de zeu;
Nu de trup am nevoie, doar de ergii de-atom.
De-aș putea, aș purta doar axoni, neuroni,
Căci ce-i timp petrecut, este în ei experiență.
Las trăitul meschin și ambiții, și hormoni...
Căci oricum în neant, nu sunt trup, îs existență...
... În esență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn cărții
CARTEA Inimă de Mamă,
CARTEA Soare-n răsărit,
CARTEA Foc ce încălzește inimi tinere
Și Sfânt Cuvânt,
Ce-aripi prinde-n orice clipă,
Porumbel cu ramuri verzi în cioc,
Care zboară peste ape-nvolburate
Și vine la-mpărat
Cu veste bună și cu inimă de foc.
CARTEA raza mea de Soare,
LUMINĂ din Astrul Sfânt,
Tu ești steaua ce răsare,
Iarbă verde pe Pământ,
Tu ești Cerul, ești Poveste,
Ești Soare din Univers,
Tu ești floarea ce-nflorește,
Fericire ești și vers!
Tu ești cântec și Lumină,
Ești IZVOR vindecător,
Ești o floare în grădina
Înțelepciunii și ești dor,
Dor de cântec și visare,
Pace, zâmbete și vers,
Ești lumina cea Divină,
Ce planează-n Univers!
Când deschid filă cu filă
Și cuvintele se-nșiră,
Pline de intelepciune
Se-umple casa de LUMINĂ.
poezie de Valentina Moroșanu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CAND TE NASTI...
Când te naști, primești în dar,
Odată cu suflul și pământul
Nelipsit, Divinul Har,
Apoi mama-ți dă cuvântul
Calci cu sfială pe pământ
Și tălpile se înfioară,
Simți în tine Duhul Sfânt,
Ce în suflet se coboară.
Dar oare ce-i mai sfânt?
Decât cuvântul mamei dulce
Și al patriei pământ,
Pe care în suflet îl vei duce.
Încă merg cu lumea-n rând
Eforturi fac, mă străduiesc,
De greutăți nici nu mă plâng,
N-am timp să îmbătrânesc.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discurs naiv
A iubi... iubire nu-i,
A-ntelege... înțeleg,
Ce-i de spus... mereu o spui
Și de-ales... știu... sa aleg.
A uita... uitare este
Și amoru-i tot amor,
O poveste-i doar poveste,
Cum și doru-i veșnic... dor.
Depărtarea-i depărtare
Și cuvântul... e cuvânt,
Floarea dragostei... e floare,
Vântul... pulbere de vânt.
A gândi, poate fi gândul,
Când chemarile-s chemări,
Sunt pământ ca si pământul,
Doar ce-i azi... nu e ca ieri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate... sau... Început de sfârșit?
Știi ce-nseamnă când timpul îți bate la poartă
Fără aviz de primire că... viața e moartă?
Și condus în neant la sfârșitul de ață,
Nu ai forță să ceri,... prelungire de viață?
Niciodat' pregătit să predai ce-ai ținut
Responsabil total irosirii... de avut.
Te credeai tot frumos, pururi june, etern,
Nu conta că auzise-și de rai sau infern.
Doar treceai bucuria de a fi,... zi la alta
Și gândeai că traseu e mereu,... rară halta
Cea cu rol de repaus și schimb de direcții.
Învățai pe ai tăi, te vindeai ca profeții.
La început ignorant, instruit, prof' jucând
Avansai de nebun... spre sfârșitu-ți la rând.
Tu cel micul ce aveai doar un plan nesfârșit
Și cu școli ce-ai trecut, te-ai gândit reușit.
Te-ai iubit cu volupt, tu bărbat sau femeie
Ai vrut trupul să-ți rupi, fără inimă, cheie.
Te-ai produs în copil, fără aseamăn cu tine,
Doar cu chip ce ți-l știi,... dar el însuși de sine.
N-ai produs mai nimic, ți-ai dat munca pe ban.
Alții știu de-ai fost drept, sau un simplu golan.
Ai muncit să mănânci, trup s-acoperi de vânt
Cu nimic ați servi, la intrarea în... pământ.
Căci acum vine timp să predai ce-ai primit,
O nimica de clip' și doar chin nesfârșit,
Un contract de împrumut de a duce la cap
O bucată de trup, pe un suflet purtat.
Un destin neștiut într-o plajă imensă
Cât un bob de nisip, într-o mare' universă.
Important te-ai crezut, dar ești mic în neant
Unde-ai rol să predai un înscris... expirant.
Și refuzi ca să pleci cu cea moarte la toartă,
Spui în van să împlinești un destin, sau o soartă.
Amărâtul ce ești, n-ai ce face... te duce
Prins mai slab ca oricând... la sfârșitul de cruce.
Și de-ai șansă, eroul fi gravat pe cer pânză,
Poți te întoarce-n planetă, cu spirit... de-o frunză.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar un... pic
Pic, pic sună pe țeastă; un cor universal
Din opera lumească, ce crește câmp, oceane
Și aer impercept prăvale-n tunet mal
De sunet, bang și fulger... e-un sor de lampioane.
Ațâță gând, rapace de înălțat frumos
La hăul tot, ce-i scenă, din mult uscat și ape;
Lavabilul ce spală gunoaiele ce-am scos
Din pământ pur... topindu-l, dezintegrat aproape.
Se pică molecula lichidă, translucidă,
Neînțeles de clară după un atât parcurs,
Doar ca să zboare iar, de-al ei abis lividă,
Căci trebuie spectacol... Bilet nu-i cu ramburs!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!