Care sunt ipotezele? Nu fiecare receptor poate să înlăture şi să îndepărteze ceea ce funcţionează ca voal colorat între conştiinţa sa curată şi realitate. Cerul poate să fie albastru şi să rămână mereu astfel şi, totuşi, ceaţă şi nori pot să existe între. Dar fiecăruia îi este dată posibilitatea sfântă să înlăture ceea ce atârnă între şi să îşi elibereze perspectiva. Acel "atât, cât şi" al limbii nu se găseşte la acel "astfel şi nu altfel" al tonului muzical. Dacă sunetul apare schimbat, acest fapt poate fi cauzat doar de starea diferită a degradării influenţate de ego – degradarea percepţiei noastre, care pluteşte între conştiinţa curată şi realitatea pură.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa universului afectiv uman este dată de relaţiile dintre acum, între ceea ce a trecut şi ceea ce va veni. Argumentările active care marchează motivele de mişcare a emoţiilor şi sentimentelor ivite în lumea afectivă sunt reprezentate de această legătură dublă "acum", între viitor şi trecut. O astfel de coardă se împarte la mijloc, imediat după se împarte la doi: apare octava; se împarte în trei: apare cvinta; se împarte în patru, în cinci, în zece, în o sută până când, pentru percepţia umană, se atinge starea de linişte din care a fost smulsă.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se mişcă? Materia crudă substanţială: o coardă, o masă de aer sau de metal. Ştim că totul este mişcare. Dacă sunetul este mişcare, atunci ce diferenţiază sunetul, care poate deveni muzică, de celelalte mişcări? Structura sa specifică este de neînlocuit, care îi stă la bază: vibraţiile egale şi constante. Pentru o anumită unitate de timp, acelaşi număr de vibraţii: aceasta este esenţa tonului muzical.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunosc că între caracterul confuz al visului manifest şi starea de refulare a ideilor latente – altfel zis repulsia resimţită luând cunoştinţă de aceste idei – există o relaţie de la cauză la efect. Conchid că dacă visul este confuz, el este astfel din necesitatea de a nu trăda anumite idei latente pe care conştiinţa le dezaprobă. Astfel se explică acţiunea de deformare, care pentru vis este o adevărată deghizare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această incredibilă combinaţie între mintea infinită şi tăcută, pe de o parte, şi mintea individuală, dinamică şi activă, pe de altă parte, reprezintă acel echilibru între tăcere şi mişcare care poate crea tot ceea ce vă doriţi.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura unitate primordială înainte de tot şi de toate, care nu se poate diviza în veci dar care găzduieşte toate diviziunile de vis numite "forme" este CONŞTIINŢA/SINELE. Faptul tău de "A-Fi" şi faptul de "A-Fi" al unui vierme este exact una şi aceiaşi Conştiinţă, este Viaţa. Ceea ce nu are formă, ceea ce e Real, ceea ce nu se schimbă, nu se naşte şi nu moare, ceea ce e infinit, ceea ce e veşnic perfect, ca ce nu cunoaşte timpul, este atemporal ESTE CONŞTIINŢA! Tot ceea ce se schimbă, se naşte şi moare, involuează şi evoluează este efemerul, iluzia şi nu conştiinţa. Ceea ce eşti/suntem este CONŞTIINŢA şi nu forma efemeră ce apare în ea, aceasta este hrană, este iluzie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele nu Te poate părăsi. Conştiinţa Pură nu Te poate părăsi. Orice altceva te va părăsi. Dar Conştiinţa Pură este Ceea Ce Eşti.

citat din Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a creat tonul care vibrează constant, l-a înălţat din adâncul inert al lumii sale înconjurătoare de materie crudă la lumina conştiinţei sale sau, poate, l-a coborât din sfera divină. În orice caz: l-a creat. El lasă să vibreze o lungime elastică între două puncte fixe, suflă printr-un tub de bambus sau printr-un os tibian golit, înzestrat cu găuri, şi întemeiază, astfel, fără a avea vreo idee în această privinţă, ipotezele sub care poate să depăşească condiţiile sale "întru acum".

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A gândi - verbul Gemenilor. Şi e adevărat, gândirea devine tot mai tiranică între compartimentele psihicului meu. Acum e o gândire fără substanţă, sau care îşi e sieşi substanţă. Gândesc aşa cum imaginam în adolescenţă: vedeam imagini, dar ele nu formau o lume. Poate că, la fel ca atunci, dar în planul meditaţiei, în câţiva ani am să reuşesc să devin, dintr-un om care gândeşte, un gânditor. Dacă aş duce o anume viaţă, dacă nu aş trăi în paradox şi ipocrizie, ştiu că ar fi aşa. Sunt între paliere, poate între poezie şi mistică, magie, iluminare, plenitudine, distrugere. Sau între ficţiune şi realitate (dar cea adevărată, nu cea din jur).

Mircea Cărtărescu în Jurnal I (1990-1996) (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că nu ştii dar viaţa este despre iubire

restul sunt doar agrafe de prins dovezile
în dosare cu pereţi şi acareturi
sau pe câmpii cu flori şi fluturi
şi
poate că trebuia să subliniez asta mai demult
viaţa este şi despre muzică
care e tot o formă de iubire

ceva mai curată
poate un pic mai universală
chiar şi poezia este despre iubire
uneori şi despre partea mai întunecată a iubirii

poate că nu ştii
dar până şi războaiele se fac din iubire şi ură
toate crimele
toate nedreptăţile
sunt doar conseciinţe colaterale ale iubirii

mi-ai tot spus că nu pot iubi pe toată lumea
că am de ales între zi şi noapte
între soare şi lună
între alfa şi omega
şi eu ca un nebun tot încerc imposibilul
punând în agrafe zi de zi toate dovezile
uitând să mă iubesc
tocmai pe mine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul exact al trecerii de la viaţă la moarte trebuie să fie fascinant. Omul se află într-o stare de tranziţie, suspendat între vremelnicie şi eternitate, aproape mort dar încă viu, aproape de ceilalţi şi totuşi atât de departe de lumea pe care este pe cale să o părăsească. Numai Dumnezeu poate şti cu adevărat ce se petrece în acel moment, căci El împarte în egală măsură atât existenţa cât şi non-existenţa fiinţelor umane pe acest pământ.

Mihail Mataringa (16 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trăim o viaţă, suntem Viaţa! Nu trăim o realitate, suntem unica realitate. Nu suntem un trăitor, nici un căutător, nici un făcător. Nu ne mişcăm între polurile dualităţii, suntem NON-DUALITATEA. Nu suntem o formă, suntem Non-forma în care toate formele apar şi dispar. Viaţa nu posedă o minte. Mintea e doar o adunătura de gânduri. Noi nu suntem gândul ce străbate viaţa. Suntem Viaţa neatinsă de gând, ce nu cunoaşte mintea şi dualitatea, separarea. Mintea observă doar forme despărţite de spaţiu gol/nimic. Însă ceea ce defineşte ea ca nimic e chiar oceanul în care forma apare şi dispare. Mintea cataloghează ca real doar forma; doar peştii din ocean, şi spune despre ocean că este un Nimic, ceva nefolositor şi nereal. Elimină oceanul şi păstrează doar peştii. Apoi numeşte asta realitate şi cercetarea ei o numeşte cunoaştere. De aceea adevărata realitate pe care o suntem, nu o poate cunoaşte şi nici persoana nu poate cunoaşte Realitatea şi Adevărul, însă le suntem chiar acum, chiar aici! Căutăm să cunoaştem ceea ce nu poate fi cunoscut căci doar separarea e cunoscută, doar trecerea, doar ceea ce apare şi dispare, iar Noi nu suntem ceea ce apare şi dispare, ci eternitatea neatinsă de timp în care totul apare şi dispare. Eternul martor, tăcut, plin de pace, nemişcat.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metoda ştiinţifică este o amplificare/extindere a bunului simţ, exercitat cu o hotărâre deosebit de fermă pentru a nu persista în eroarea la care ne-ar putea duce acţiunile mâinii sau minţii. Ca şi alte procese exploratorii, poate să devină un dialog între fapt şi fantezie, între ceea ce este şi ceea ce e posibil, între ce ar putea fi adevărat din ceea este aşa de fapt. Scopul investigaţiei ştiinţifice nu este să adune un bagaj de informaţii faptice, nici să construiască o imagine totalitariană a Legilor Naturii în care fiecare eveniment care nu este obligatoriu, este interzis. Eu cred mai mult că este o structură articulată de credinţe justificabile despre Natură. Începe ca o povestire despre o Lume Posibilă - o povestire pe care o inventăm şi o critcăm şi o modificăm pe măsură ce înaintăm, aşa că se va termina prin a fi ceva despre viaţa reală.

citat din Peter B. Medawar
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

O căsnicie bună este aceea în care fiecare îi încredinţează celuilalt rolul de paznic al solitudinii sale. Odată ce este acceptată realitatea că până şi între fiinţele omeneşti cele mai apropiate continuă să existe distaţe infinite, poate înflori o convieţuire, doar dacă cei doi izbutesc să iubească depărtarea dintre ei, care îi îngăduie fiecăruia să-l vadă pe celălalt integral şi profilat pe un orizont vast.

citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inconştientul este asemănător cu un cerc mare care ar include conştiinţa ca pe un cerc mai mic. Nu poate exista fapt de conştiinţă fără o preparaţie inconştientă, în timp ce inconştientul se poate lipsi de stadiul conştient, având totuşi o valoare psihică. Inconştientul este psihicul însuşi în realitatea esenţială. Natura sa intimă este la fel de necunoscută ca şi aceea a realităţii exterioare, iar conştiinţa se informează despre el într-un fel atât de incomplet ca şi organele noastre de simţ despre lumea exterioară.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tonul îl atinge pe om direct şi inevitabil şi evocă reflexe libere, necondiţionate, neţinând cont de niciun fel de determinare specific individuală (rasă, gen, situaţie socială, vârstă). Pentru acest scop, el percepe, atunci când ipotezele sunt astfel reunite, o echivalenţă apropiată şi de neconfigurat în lumea atinsă de afect a subiectului receptor.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o dispută bazată pe lingvistică între religie şi literatură, aşa cum e între politică şi literatură. Totuşi nu e doar o dispută între două contrarii. Deoarece, în timp ce religia caută să privilegieze o limbă în defavoarea celorlalte, un set de valori în defavoarea tuturor celorlalte, un text în faţa celorlalte, romanul s-a referit mereu la modul în care limbi, valori şi naraţiuni diferite se află în conflict, şi la relaţiile nestatornice între ele, care sunt relaţii de putere. Romanul nu încearcă să stabilească un limbaj privilegiat, ci insistă asupra libertăţii de portretizare şi analiză a luptei între cei ce aspiră la astfel de privilegii.

Salman Rushdie în Nu e nimic sacru? (1990)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

inspiraţie

Inspiraţia este fundamentul artelor, în genere. Ea este exact ca impulsul electric care stârneşte fulgerul între doi poli. În momentul în care tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare. Fără fulger nu poate să existe fulger.

definiţie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând 10

Inspiraţia este fundamentul artelor în genere, ea
este exact ca impulsul electric care stârneşte
fulgerul între doi poli. În momentul în care
tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare.
Fără fulger nu poate să existe fulger.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau poate că ceea ce mintea numeşte fals drept "apariţia aşa-zişilor cunoscători" este doar propria înţelepciune perenă a inimii? Pentru că doar ea este singura care nu apare şi nu dispare fiind aşa cum bine zici "ceea ce este". Altfel ar fi o contradicţie duală pentru că noi nu suntem eticheta minţii de/ca "fiinţe umane", nu apărem, nu dispărem, nu ne naştem, nu murim. Toate aceste dualităţi nu aparţin de "ceea ce este", ci doar de efemeritatea visului numit corp-minte. Doar mintea crede că "aşa-zişii cunoscători" mai exact înţelepţii sunt despărţiţi de propria noastră inimă, când în fapt ei sunt unica noastră inimă non-duală. În afara falsei idei a "ego"-ului că "eu sunt forma" unde altundeva mai există despărţire, separare? Mintea creează iluzia formei şi induce falsul sentiment al separării ce nici măcar dragostea nu-l mai poate aboli,. dar imediat ce am depăşit limitarea numită "mintea mea" noi vedem că aşa cum aerul uneşte toate formele între ele. Spiritul unic din care ele se nasc şi dispar îl suntem noi toţi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întregul, necondiţionatul nu se pot găsi decât dincolo de viaţa unui Eu închis între limitele persoanei empirice, fizice, practice, morale sau intelectuale. Astfel, în principiu, numai ce transportă în afara unei astfel de vieţi şi unui astfel de Eu, ceea ce creează în ele o criză, ceea ce le insuflă o forţă mai mare, ceea ce deplasează centrul sinelui propriu dincolo de el însuşi – cu riscul ca acesta, dacă e necesar, să aibă loc într-un mod problematic, catastrofic sau distructiv – numai aşa ceva poate eventual deschide drumul către o regiune superioară.

Julius Evola în Metafizica sexului (2002)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!