Acest "a nu putea face altfel" al conştiinţei pure nu este o limitare. Această identitate eternă, ce-şi rămâne sieşi egală, este actualizarea neîntreruptă, mereu înnoitoare, a naturii sale; reducţia finală ce acţionează efectiv, omniprezent şi atotcuprinzător, corelaţia divină a existenţei absolute.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi, pe om îl fascinează stabilitatea descoperirii sale: de fiecare dată când creează aceleaşi condiţii îi e dată aceeaşi trăire. Mediul său, bine cunoscut lui, nestatornic, nu-i înlesneşte asemenea trăiri. A înţeles cât de efemeră este lume sa înconjurătoare şi tot ce se poate afla în ea. Chiar şi tonul care vibrează constant este efemer. El întruchipează însă, de-a lungul dăinuirii sale, o identitate neîntreruptă, care revine continuu – cumva este mereu acolo. Prin această descoperire se naşte o nouă bucurie, care nu este altceva decât trăirea de sine însuşi. Se produce o egalizare, la nivel emoţional, cu fenomenul sunetului dezvăluit. Pentru că până şi în omul în sine – acest chip atât de asemnănător imaginii divine – există ceva ce este constant. Acea forţă propriu-zisă ce se înnoieşte şi se pune în mişcare pe sine, cea care îl lasă să zăbovească în continuare asupra descoperirii sale, este noua stare de bine. Iar aşa ceva nu s-a mai întâlnit până acum.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a creat tonul care vibrează constant, l-a înălţat din adâncul inert al lumii sale înconjurătoare de materie crudă la lumina conştiinţei sale sau, poate, l-a coborât din sfera divină. În orice caz: l-a creat. El lasă să vibreze o lungime elastică între două puncte fixe, suflă printr-un tub de bambus sau printr-un os tibian golit, înzestrat cu găuri, şi întemeiază, astfel, fără a avea vreo idee în această privinţă, ipotezele sub care poate să depăşească condiţiile sale "întru acum".

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă al doilea ton este fizic egal cu primul avem de-a face cu o situaţie cu totul nouă. Al doilea ton nu este perceput la fel cu primul, pentru că primul ton pe mine m-a marcat cu ceva (altfel nici nu pot şti cum cel de-al doilea este al doilea). Aceasta este o impresie oarecare, chiar şi numai în mintea mea sau chiar numai în această sensibilitate umană, care este incredibil de deschisă. Acest ton, însă, nu mai are acest avantaj incredibil de a cădea pe teren neprelucrat, ci cade pe un câmp prelucrat de primul ton. În muzică un există nicio repetiţie.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primului ton îi urmează ceva diferit... Cu primul ton am constat că acesta nu este numai o apariţie spaţială, ci are şi o dimensiune temporală. Familia sa se iveşte după el. De aceea, pentru prima oară în acest spaţiu îngust, avem de-a face cu un fenomen care va rămâne de însemnătate, de esenţă, pentru tot ce se va ivi mai târziu.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un animal intelectual şi de aceea este într-o eternă contradicţie cu sine însuşi. Simţurile sale sunt localizate în el, ideile sale ajung până la capătul universului, aşa că omul este mereu rupt, sfâşiat între acestea două, fără nicio posibilitate ca să fie altfel.

citat clasic din William Hazlitt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

spirit uman

Spiritul uman este o entitate indivizibilă, în sine închisă, care se confruntă mereu cu o multitudine de înfăţişări. Este un "unu" şi poate avea de-a face, în acelaşi timp, doar cu un alt "unu".

definiţie clasică de Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Articularea a două tonuri egale este un proces de contrastare care îşi menţine locul şi rolul înăuntrul întregii expansiuni. Expansiunea este păşirea în spaţiu şi timp, purtată mai departe. Esenţa fiecărei-expansiuni spaţio-temporale este dată de legătura impenetrabilă, natural organică, "aşa şi nu altfel" dintre toate articulările implicate în această dezvoltare. Toate sunt atribute evidente dintre aceste întrepătrunderi.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul determinant, unde direcţia extravertită a expansiunii se schimbă brusc în cea introvertită, este punctul cardinal de ancorare, în jurul căruia se articulează, funcţional, fiecare formă a arhitecturii muzicale. Din cauza însemnătăţii sale singulare este exclus cu rigurozitate din orice învăţătură de morfologie. Tot ceea ce se întâmplă în faza expansivă află o completare organică ce stimulează reducţia în faza de compresiune. Dacă nu se întâmplă aşa, atunci finalul nu ar fi urmarea consecventă, de neocolit, a începutului. Însă atunci când finalul este urmarea firească a începutului, acesta este prezent cu începutul – ca şi în cazul actului de gândire sincron. Actul de gândire şi actul muzical se manifestă, se materializează în continuumul spaţio-temporal. Conform esenţei lor, însă, sunt simultan a-temporale.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aş încuraja pe nimeni să încerce să studieze viaţa, pentru că niciodată nu o poţi înţelege. Nimeni nu poate nici măcar începe să înţeleagă un moment al măreţiei sale, al misterului său, al gloriei sale absolute. Trebuie să te îndrăgosteşti pe deplin de chiar inima existenţei şi apoi esenţa sa este în mod miraculos descoperită cumva – un fel de cunoaştere intuitivă se întâmplă din această dragoste. Dar studiul asupra vieţii nu funcţionează, pentru că atitudinea ta şi chiar tu, căutătorul, e doar un fenomen trecător. Trebuie să plonjezi în primul rând în interiorul tău, până nu mai există "tu" şi "viaţa" – ci există doar Viaţa. Nu există o "persoană" care trăieşte viaţa. Este doar Viaţa exprimându-se ca, în şi prin această formă numită persoană, observată simultan în conştiinţa pură. Ce amuzant e că cea mai simplă învăţătură pare a fi cea mai dificilă. Acesta este ca un circ de concepte. Luptăm, creând diavoli de nicăieri, cu scopul de a ne apăra propria identitate – pură ignoranţă. Acum am spus-o şi acum vreau să o văd vie în tine. Vreau să o văd germinând înăuntrul inimii tale. Trebuie să înflorească, să dea roade şi să dea umbră. Asta este!

citat din Mooji (13 februarie 2013)
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa individului nu este altceva decât sinele său propriu-zis, adevăratul miez al fiinţei sale;tot ea constituie fundamentul conştiinţei lui ca un substratum imuabil şi prezent întotdeauna, de care nu s-ar putea desprinde. Asta pentru că el însuşi este aşa cum voieşte, şi voieşte aşa cum este. Prin urmare atunci când e întrebat dacă ar putea voi altceva decât voieşte, de fapt e întrebat dacă ar putea fi altfel decât este, lucru pe care nu-l cunoaşte.

Arthur Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematica are reputaţia că ar duce la concluzii infailibile. Aceasta este pe de-a-întregul fals, căci infailibilitatea ei nu-i decât identitate. De două ori doi nu este patru, ci este exact de două ori doi, căci aceasta este ceea ce noi numim, mai pe scurt, patru! Dar patru nu înseamnă ceva nou. Şi această comportare apare mereu şi mereu în concluziile sale, cu excepţia formulelor mai complicate în care identitatea este mai greu de observat.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

buzunar

Buzunar. Leagănul motivaţiei şi mormântul conştiinţei. La femeie acest organ lipseşte; de aceea ea acţionează fără motivaţie, iar conştiinţa ei, niciodată îngropată, rămâne veşnic vie, mărturisind păcatele altora.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este viaţă eternă, elocvenţă neîntreruptă, este fiinţare pură!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, Dumnezeule! Simt o chemare foarte sănătoasă şi port în mine multă dragoste umană şi aş dori să vă conving pe toţi că ceea ce auziţi acum nu este o invenţie, nu este o speculaţie a gândirii. Ci este exact ceea ce dumneavoastră înşivă auziţi şi trăiţi mereu, ceea ce are loc – absolut dinamic – în dumneavoastră.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa umană face parte integrantă dintr-un ansamblu mai mare, pe care noi îl numim Univers. Ea este limitată de timp şi spaţiu. Omul se experimentează pe sine, gândurile şi sentimentele sale, ca fiind separate de restul Universului, dar aceasta nu este decât o iluzie optică a conştiinţei sale. Această iluzie este un fel de închisoare în care trăim cu toţii şi care ne limitează la dorinţele noastre personale şi la afecţiunea pentru cele câteva persoane din jurul nostru. Misiunea noastră este de a ne elibera din această închisoare prin lărgirea cercului compasiunii astfel încât aceasta să îmbrăţişeze toate creaturile vii şi întreaga natură, în toată splendoarea ei. Chiar dacă nimeni nu poate realiza în totalitate acest lucru, însăşi încercarea de a-l transpune în practică ne conduce la eliberare şi reprezintă un fundament pentru siguranţa noastră interioară.

citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Radu Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest moment "acum-ul", nu este al minţii pentru "A face" ci al Conştiinţei pentru "A fi"! Când graţia apasă butonul mintea sau ceea ce te numeşti ca fiind "tu" ai dispărut. Noi suntem viaţa eternă plecată în călătoria propriei recunoaşteri dar credem că suntem un simplu om rupt de întreg care caută viata eternă. Când adevărul nostru lăuntric este mai presus decât ataşamentul unei persoane ataşamentul nu apare. Noi suntem deja Sinele, suntem Acela care îl caută pe Acela...

Atmaji Maharaj în De unde ştii că nu eşti deja Sinele?, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea potenţialităţii pure ar mai putea fi numită şi Legea Unităţii, căci la baza infinitei diversităţi a vieţii se află unitatea spiritului omniprezent.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o fugă

E viaţa ca o fugă neîntreruptă,
Dar oare până unde alergăm?
E-aceiaşi veche şi eternă luptă
Şi greu tribut va trebui să-i dăm.

Că este aşa şi altfel nu se poate,
O ştim de mult, din veacuri ancestrale,
Rămase-n noi şi în eternitate,
Ca nişte judecăţi sacerdotale.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sinceritate

La modul cel mai simplu, sinceritatea ar putea fi înţeleasă ca fiind corelaţia deplină dintre vorbele si faptele cuiva. Cu alte cuvinte, este sincer doar acela care face ceea ce spune şi spune ceea ce face.

definiţie de Juliana Mallart în Despre arta de-a nu avea regrete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este creat din moment în moment şi este mereu nou. Ca şi focurile de artificii, acest univers este o celebrare şi tu eşti spectatorul care contemplă eterna sărbătoare a splendorii tale absolute.

citat din Francis Lucille
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!