O raza
Nimic de pe pământ
Nu te reține-n viață
Mai mult ca viața însăși...
Iubire înaripată.
Pe cerul clandestin
Al camerei albastre,
Zărești senin o rază
Ascunsă in crevasă.
Lumina-i te surprinde,
Căldura-i te-nfioară,
Sărutul ei te-atinge
Uitând de dor și fiară.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pământul senin
Cel mai senin pământ îmi pare cerul
în care te-adâncești
nu cu gura căscată
ci cu pasărea căscată
între buze de aripi
fără a înțelege
de pământul e sus
sau dacă jos este cerul...
Cel mai senin pământ între "ești" se întinde
și la graniță.."sunt"!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu aveai cum
Din roiul de femei ce-aduc atâta miere,
Nu aveai cum să mă zărești
Făceam curat in șifoniere....
In strălucirea zilelor de vară
Când aripile prind scântei
Nu aveai cum să mă zărești
Ascunsă pe alei....
Când toamna iși clatină paharul
Cu sucul plin din roade
Nu aveai cum să mă zărești
Cu vântul am plecat departe....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu aveai cum
Din roiul de femei
Ce-aduc atâta miere
Nu aveai cum
Să mă zărești
Făceam curat
In șifoniere...
In strălucirea
Zilelor de vară
Când aripile
Prind scântei
Nu aveai cum
Să mă zărești
Ascunsă pe alei
Când toamna
Iși clatină paharul
Cu sucul plin
Din roade
Nu aveai cum
Să mă zărești
Cu vântul...
Am plecat departe.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără de iubire?
"Isus este iubire."
(Goethe)
Ce-ar fi pământul făr' iubire
Făr' cântul ei Dumnezeiesc?
Făr' raza -i dulce - nimicire,
Așa ar fi toate opresc.
La puritate-i drum iubirea
A sufletului hrana-i ea
Cuprinde-n ea și nemurirea
Mai mult străluce ca o stea.
Fără iubire ar fi jale
Pământul tot neroditor
Moarte și haos orice cale
Soarele foc vătămător.
Virtute-n lume nu se știe
Folositoare alta a fi
Ea-i călăuza-n pribegie
Și celor ce se vor jertfi.
Nu ai iubire, nu ai viață
Nu ai nimic, nimic nu ai
Ura-ți apare ea pe față
Păcat că pe pământ mai stai.
Iubirea caută iubire
Divină-i dată pe pământ
De-o ai în tine-i nemurire
Nimic ca ea nu e mai sfânt.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea spre tine
Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunți nu are cum
pentru că altul se-nalță
și cade la fel, uitând cine ești.
- Nec plus ultra -
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri și-n inimi.
Acum și aici suntem
doar noi și cerul albastru!
Vocea ta a rămas ascunsă undeva
în cele mai adânci cute
ale sufletului meu.
- Zborul tău pe buzele mele!
Simți sărutul meu cum se plimbă
peste tot trupul, îl cuprind,
m-amețește și mă smulge,
așezându-mă-n tine pentru totdeauna?
Păstrează un singur adevăr:
prin mine-ai găsit calea spre tine!
Acolo, o stea îți spunea:
fiecare clipă
trebuie trăită cu intensitatea ei.
O altă voce îți șoptea:
se naște un schimb delicat, limpede,
ce-adie peste tot trupul
cu fiecare atingere de matase,
cu fiecare vibrație, respirație și freamăt,
cu fiecare revărsare de har,
așa vom fi mereu:
mai fascinați de tot ce suntem,
contopiți cu absolutul.
Ne-am cunoscut
în acea atingere a infinitului,
ne căutam de atâtea vieți,
prin noi
curge zborul vieții
acolo unde universul s-a aprins.
Irina Lucia Mihalca
poezie de Irina Lucia Mihalca (18 decembrie 2014)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
VREMELNICIE
Ce scurtă-i, Doamne, viața pe pământ!
iar dincolo vom sta o veșnicie
nu are rost să plângem, să fim triști,
viața aceasta-i doar vremelnicie
Strângem averi și ne necăjim
și nu privim la soare pe colnic
uitând mereu că viața-i trecătoare
iar în pământ cu noi nu luăm nimic.
Ne ocupăm cu lucruri efemere
și nu privim mai des la stele și la flori
n-ai înțeles nimic din viața aceasta
și te trezești că trebuie să mori.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Iubire rătăcită
Tu nu mai simți sărutul, sărutul dulce-amar,
Alunecând pe buze, pe gât, pe sâni, pe coapse?!
Nu simți arzând în tine, dorința iar și iar,
Nu te înalți, tu, înger, spre zările albastre?
Nu simți vibrând iubirea-n cuvintele ascunse?
Nici freamătul din mine nu-l simți? Căci el pătrunse
În mângâierea mâinii pe coapsa-ncovoiată,
De zbateri și dorința, în noaptea-ntunecată...
Zeiță a luminii, arcașul lumii tale,
Ți-a risipit iubirea în cântece de jale...
Înmormântate lacrimi, sub talpa ta se sfarmă
Și plângi nefericirea pe gene de vioară.
Te-mbrățișez cu ploaia... Sub fulgere albastre,
Privirea-ți se ridică, se-nalță către cer...
Din nou ești fericfire, ești curcubeu, fecioară,
Lumină, libertate și rază de mister.
În dedublarea ființei ești umbră și tăcere,
În tine pendulează speranța și cuvântul...
Alunecă pe buze funeste și stinghere,
Arzând de-atâtea doruri, dorința și sărutul.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul senin
se uita la mine printr-un cristal
era curios să vadă mersul meu
pe asfaltul care frige până ce noaptea
se lasă de sus perpendicular
privea îmbufnat lipsa mea de voință
cerul senin scutura un anotimp
peste orașul fragil mistuit
până la sânge te vezi rătăcit
prin secunda ce prinde culoare
cerul senin mă urmărea cum vărs
lacrimi de iubire pe o hârtie
printre copacii de ceară parfumată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazelul sărutului
Frumoasele petale ce nasc surâsul pur,
Sărută doar paharul din care bei azur,
Că, altfel, n-ar ajunge seninu-n ochii tăi
Din Cerul ce iubire împrăștie-mprejur;
Gelos sunt pe cristalul ce buzele-ți ating
Și tu-mi refuzi sărutul, spunându-mi că-s sperjur
Când pe un zbor de fluturi, adun un curcubeu
Și-ngenunchind, iubire pentru vecie-ți jur,
Dar nu-i nimic, iubito, când vei clipi, pe-ascuns
Voi bea paharu-acela, sărutul să ți-l fur!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitând
o rază de soare
îmi intră pe geam
zori se revarsă
ceru-i ocean...
zambile și-arată
albastrul lor pur
ochii albaștri
privesc din contur
adânci ca și marea
deschiși ca și cerul
fierbinți ca și raza
ce leagă misterul..
sărut în dorințe
de noi primăveri
trăiesc clipa astăzi
uitând ce-a fost ieri.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața aduce nori negri
După o viață în doi,
amețitoare,
după trăirea unor emoții
copleșitoare
din cauza lor,
te îmbolnăvești,
ajungi ca sufletul
să ți-l otrăvești.
Viața aduce nori negri,
pe un cer senin,
mușcă din inima ta,
cu colți de rechin.
De fapt,
eu aveam
o vagă bănuială
care mi-a spulberat
orice îndoială.
Atunci cred că sufletul l-ai rătăcit...
și aș vrea să-mi dai de veste,
dacă l-ai găsit.
Ca suferința și durerea mea
să spele îndoiala.
Mai știi cum îți spuneam
când totul era senin?
Ești cerul meu cu gust divin,
ești ca o comoară
ascunsă de mine în cămară.
Acum suntem aici
doar pentru a împărtăși
vremurile bune și rele
ce nu contează la avere.
poezie de Eugenia Calancea (14 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește!
Atingerea ta mă calmează în noaptea frumoasă
Ca raza de soare mă apasă, inimii îi salvează iubirea
Sub cerul senin mă aprind cu fiecare destin
Nu pot acoperi privirea
Căci mi s-a deschis inima
Nu pot acoperi zâmbetul unui copil
El este rază de soare în fiecare zi
Nu încerca să treci prin scoicile inimii mele
Ele privesc la nisipul mării albastre
Zâmbește cu buzele aprinse de foc!
Zâmbește celor care n-au avut noroc!
Zâmbește cu ochii sclipitori de iubire!
Zâmbește cu taină... iubirii din tine!
Zâmbește a mia oară cu dragoste nespusă!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantera
Nimic nu mai reține-n paralele
zăbrele ce se trec. Un tic.
Îi pare a fi o lume de zăbrele
și după ele absolut nimic.
Mersul ei moale, lin, plin de putere
rotește totul spre un punct discret
ce pare a fi un dans spre centru-n care
adoarme o voință-ncet, încet.
Doar câteodată, fără zgomot, rare,
pupilelor cortine prind vecii.
O rază trece-ncet prin mădulare
spre inimă și se oprește a fi.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Albastru
Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna și ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul și vântul, și cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaștri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaștri sunt munții,
părinții, cărunții,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuțele-n freamăt de râu,
albaștri toți oamenii de pe pământ:
și albii,
și negrii,
și cei ca lămâiul,
și pieile roșii albastre sânt,
albastră e ziua, albastră e noaptea
(albastru li-i rândul),
tot ele-albăstrindu-mi
și visul, și gândul,
albastră e boarea, albastru-i sărutul,
albastră-i suflarea
și chinu-mi, durutul,
albastru botezul,
albastru și crezul,
albastră nășia,
albastră e nunta,
albastră-i junia
și vârsta, cărunta.
Chiar moartea-i albastră
pe pajiștea noastră
și nu se teme de ea
nimenea.
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când totu-i prea mult...
Când totu-i prea mult,
Când totu-i puțin,
Iubirea ascult
Venind din senin.
Când totu-i firav,
Sau totu-i imens
Nimic nu e grav,
Iubirea e vers.
Nimeni nu știe,
Nimeni nu simte,
Că inima-mi vie
Iubire promite,
Ți-aduce o floare
Și stele în dar
Pe sacra cărare
Mai sus de altar.
Nimeni nu ceartă,
Nimeni nu-mbie,
Domnul ne iartă
Scânteia în vrie,
Totul nu-i mult,
Totu-i puțin,
Inima-i rază și scut,
Iubirea-i destin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar O rugă altfel...
Cu mâna întinsă a rugă spre cer,
Cu ochii închiși și capul plecat,
Cu gândul la Tine încă mai sper,
Speranța, o, Doamne, nu-i un păcat.
Umilă Îți cer să-mi dai sănătate
Și pâine pe masă,
În viață dreptate,
O rază de soare,
O floare de crin,
O toamnă frumoasă
Cu cerul senin,
Un strop de iubire
Și-o cupă de miere,
Că știu ce-i durerea
Și gustul de fiere.
Tu, Doamne, pe toate le poți de voiești.
Te rog în genunchi
Ruga mea să primești.
poezie de Silvia Holotiuc (1996)
Adăugat de Silvia Holotiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Clandestin
De ce-mi sunt ploile secate,
De ce nu-mi bate fir de vănt?
De ce eu mă trezesc din noapte
Același, singur pe pământ?
De ce secunda mi-e strivită
De ani ce zac în pieptul meu?
De ce mă trec mereu prin sită
Capricii ale... cărui zeu?
De ce mi-e viața clandestină
Pe o epavă în ocean,
Iar cerul de lumină lină
E un teren extra-vilan?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonierii dorului
Fiecare fulg
țese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-nghețate
pierdute speranțe,
ucise de ger
ascunse sub pași
răsună țipătul
șoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
ai dorului
uitând de ierni...
trăim în primăveri
albastre
pe aripa unui vis
renăscut
din torente și furtuni.
poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întins în iarbă, cu fața în sus, priveam cerul. Cerul senin al zorilor de zi, însângerat la orizont de razele unui Soare îmbătrânit, aproape fără de viață. Contemplarea aceasta îmi făcea bine, mă liniștea și îmi dădea forțe noi. Așa am început să mă simt mai ușor, eliberat de tristețea și de coșmarul existenței mele confuze de până atunci. Așa am început să mă simt din nou demn, puternic, liber, și am știut că puteam începe de-acum o nouă viață, viața mea cea adevărată, o viață de om.
Constantin Cubleșan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lecturi confortabile" de Constantin Cubleșan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Inger regasit
Un evantai de frunze aduce vântul
pe aripi de înger găsit.
Penele încep să scrie
cu cerneală aurie-un testament.
Acum se anunță sfârșitul...
furtunii ce nu începuse
s-ascundă secunda
în timp regăsit.
De pe petale de înger
se scutură fulgii
ce pierd în neant
o umbră de rază.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!