Adevăr aflat de la un văr

Literă mare, mică, în picioare se ridică,
Sfintele sclipituri, Rolls Boys, bibilici
De patru inci, Vasâle e sus,
Cum ajunse în autobus? Minune.
Am un top, AŞTEPT potop,
Legea cu mitul total infinitul,
Râde Iov de oală spartă,
Cine se naşte paşte, cine moare stă-n soare,
Privea o icoană, mânca o banană, nu-i bai,
Cine mănâncă, mâine-o să plângă,
Ua farfuria, adu-mi tichia,
Oublier. c'est mourir en peu,
La graniţa vidului te aşteaptă un mic Louis,
Cum mai ţipă victima cu gâtul frânt?
Nimic nu apare la timp, dar tâmpul le ştie pe toate.
Înţeleptul rămâne netulburat ca un schelet.
Un filosof când se plimbă într-o pădure va întâlni sigur un urs.
Nu ignoraţi ignoranţa, ea este bine înarmată.
Foc, gaz, gol, pământ –rotocol.
Am coborât şapte etaje, am ajuns în iadul cu vraje.
Mormintele sunt cocoaşele pământului, cămila are doar două.
Balaurul ucis avea şi el pui, plânsetul lui a îngrozit o lume de neoameni.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Şi nu mai are sânge de viaţă-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanţuri de sclav
Cine ridică munţii din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aş putea numi?

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partir c' est mourir en peu

Partir c' est mourir en peu
(Paul Valery)
S-auzi cum stropi de viata
se preling, o zbatere de - un suflet...
Partir c'est mourir en peu
Fiecare plecare înseamnă a muri puţin
Fiecare plecare dintre noi e o ruptură a fiinţei noastre
Fiecare plecare ne slăbeşte
Fiecare plecare ne umileşte pe noi cei rămaşi inutili în faţa destinului
Fiecare plecare este un strigăt viu al singurătăţii
Partir c'est mourir en peu!
Aşa fragmentati cum sunteţi,
Nu-i aşa că vă simţiţi mai mult morţi decât vii?

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua viaţă

Cine nu visează moare o singură dată,
Aşa cred, nu trebuie să mă aprobaţi,
Necurmat inactiv cine este? Tao?
Lucrurile oblăduite se întruchipează de la sine.
Înţeleptul netulburat rămâne în simplitatea inimii sale.
Apa oglindeşte totul, tăcerea ei este poezia noastră.
Desăvârşirea este numai lăuntrică, nimic dinafară nu o ajută.
Dependenţa de ce spun alţii este un drog.
Iubito, n-ai vrut să fim copii, te înţeleg, te plâng, precum
La popa la poartă e-o pisică moartă, cine râde şi-o vorbi,
s-o mănânce coaptă. Să nu fim copţi, mai bine abisinieni.
Nimicul este la baza tuturor faptelor noastre,
Tăcut ca un peşte oceanic, înăuntru este Iona.
Aşa o fi?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iubirea...

"Isus este iubire."
(Goethe)

Cea mai mare frumuseţe pe pământ
Ţelul cel mai strălucit şi sfânt
Cine are, cine poate al avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.

Glas pururea dulce şi plăcut
Bunătate strălucită şi sărut
Cine poate, cine poate a avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.

Orizonturi largi şi orizonturi vii
Anii tineri cum sunt numai la copii
Cine poate, cine poate a avea?
Doar iubirea, doar iubirea numai ea.

Şi furtuna prin iubire-i blând susur
Numai iubirea are chipul drag şi pur
Nimenea, nimenea ca şi iubirea nu-i
Doar iubirea, doar iubirea-i fericirea orişicui.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? M-am întrebat
Pe mine când iar, singur,
Stăteam cu mine-îngândurat
Ca mintea să-mi asigur.

Sunt doar un boţ de lut trântit
Pe-o roată-ameţitoare
De un Olar ce-a-îngăduit
O urmă de suflare.

Sunt doar o stâncă seacă pus
Pe-un băţ uscat, de paie,
Ce doar priveşte-un pic prea sus
Ca cerul să îndoaie.

Sunt doar un bolovan ce vrea
Mai sus să urce, dară
Pe paiul ce-i subţire, prea
Greu cade când să sară.

Pământ prea moale-s, roditor
Doar de un praf subţire
Care se-aşterne-întâmplător
Ca noaptea,-n amorţire.

Un foc de frunze fără de
Vreo gură să m-adape
Cu-o frunză ce se desprinde
În vânt ca să se scape.

Ce corp de carne zămislit
Răspunzător şi bine,
Dar care nu-i deloc păzit
De furtuna ce vine.

Ce pot să fac să mă-întăresc,
Ce vraje, ce cântare,
Ce parte ştiu să pregătesc
Când văd că totul moare?

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pădurea

Cine casa încălzeşte
De cum vremea se răceşte?
Cei cu sobe ştiu prea bine
Lemnul din pădure vine!

Unii încă ar mai spune
Lemnu-n toate se impune
Are multe alte foloase
În industrii sau prin case.

Lemnul având aşa valoare
Are o mare căutare
Şi uite aşa, străinul vine
Taie lemnul, ce rămâne?

Şi-o spun cu amărăciune
De tăcem, nu-i iertăciune
Pădurea de nu-i protejată,
Consecinţe-s de durată!

Cine de plouă pe munte
Torentele stă să-nfrunte?
Şi când zăpada se topeşte
Şuvoaiele potoleşte?

Dar când vântul suflă tare
Cine opreşte a lui sforţare
Protejând sate-n câmpie
De nămeţi, chiar de urgie?

Şi de-i zăpuşeală mare
Te primeşte, îţi dă răcoare
Şi la umbra ei cea deasă
Uiţi de griji ce te apasă.

Cine atunci când panta-i mare
Fereşte de-alunecare
Protejând şosele, sate
Baraje sau căi ferate?

Doar pădurea, ştie Domnul
Mai puţin o ştie omul
Cel ce taie-n fărdelege
Făcându-se a nu-nţelege

Şi pădurea mută-ndură
Faptele celor ce-o fură
De-ar putea le-ar arăta
Că nu-i VIAŢĂ fără ea!

poezie de Ionel Popa (22 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă şi cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primeşte,
Tot străinul huzureşte.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Şi-are-o ţară Românie!
Mulţi o vor, da-i numa una
Şi-a noastră-i dintotdeauna.
Nu-i de ieri şi-o fi şi mâine,
De-om mânca pământ pe pâine
Şi-om bea lacrimă sărată
Din inimă ne-nfricată!
Timpu-şi bate clipele,
Noi ne-om duce zilele,
Din câmpie-n munţii suri
Lupi liberi pe sub păduri!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te priveam

Eu te priveam cu ochii mei violeţi,
parcă aş fi urcat cu pioleţi,
pe o stâncă foarte dură şi înaltă,
eu sunt mai rece, tu eşti foarte naltă,
că am trăit cam optzecişi cinci la sută
dintr-o viaţă, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache şi cu Rudy,
mă porecliră puştii Paparudy.
Toţi dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se ştie.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Mioriţa,
cine a scris-o? Poate morăriţa.
Că ea e cu fuiorul şi fiorul,
Furoul ei, durerea mea şi dorul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine să mai deschidă ferestre pe lună

când toată lumea e ocupată cu driblatul iernii
până şi oamenii de zăpadă devin luptători galactici
o sumedenie de stele verzi pe cine ştie ce păşuni
se luptă să înflorească precum trifoiul cu patru foi
înainte de orice alt potop
iar eu mă chinui cu un amnar pe o iască de suflet
să aprind beculeţe în univers
prin cine mai ştie ce coridor supus întunericului
îmi descarc licuricii greierii cosaşii
de fluturi poţi să te ocupi tu că ai ochii frumoşi
apoi îmi întind cerul să odihnească un pic
între două furtuni parcă din ce în ce mai lungi
şi un armistiţiu preţ de un curcubeu
nu ştiu dacă pasărea de foc şi-ar vinde zborul
pe o lume albastră
cum nu ştiu câţi copaci şi-ar dori să ardă
doar ca să pot visa eu
.
între timp descânt codrilor de muguri
şi îmi ascut securea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

"Lumini şi umbre" ar putea să pară
descrierea lui Rumi a iubirii
cuprinsă-n astrolab, dar legea firii
e însăşi existenţa ei. Stelară?

Au, oare, toate stelele lumină?
Le paşte, oare,-o soartă-atât de sumbră
pe cele care s-au născut în umbră
să-şi plângă neiubirea în surdină?

E greu de descifrat cum de apare,
se naşte, creşte peste timp sau moare,
apare-n altă parte şi mai mare,

valsează între umbră şi lumină,
vioaie, fragedă şi libertină.
O fi trecut şi pe la mine, oare?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapte diverse

Cât de adânc a căzut şi în raport cu ce?
Proiecţiile de acest tip nu diminuează mitul.
Şi-a pus amprenta faptul divers.
Un om a sărit de pe Turnul Eiffel,
Nu a ales nimic, nu a acceptat nimic,
Nu avea datorii, nu se temea de nimic,
O tragedie generală. Într-o zi,
Turnul Eiffel s-a aruncat în Sena.

O bucăţică de pierpătrat
Stă în palma zeului Mardoh.
Zilele comemorative sunt dedicate
Cinstei care a murit.
Închise-s farmaciile şi clinicile,
Ca-n vremea imperiului manciurian.
Mă uit la ceas, halatu-l las să zboare,
Frumoasele se uită după geam.
Tranşee paralele umplu câmpul,
Cubiştii au învins de un an.

Când moare un înţelept,
Toţi sunt rudele lui,
Tatăl meu era un înţelept?
Ce este tatăl?
Este tatăl şi atât.
Cine pe cine părăseşte?
Durerea este de partea celui care rămâne.
Viaţa ca o captivitate.
De trei ori pe zi mă rog, după mersul soarelui.
Nimic nu este limpede, nici apa de izvor.
Izvorul e tatăl. Prea târziu ne cunoaştem pe noi înşine.
Prea târziu sorbim din izvorul primordial.
Stau cu iubita de mână în faţa unui mormânt nevăzut.
O lacrimă mi se prelinge pe obraz,
Limpede ca apa de izvor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Alo!... Poftim? Nu te mai aud, Ramona! Cine ţipă aşa? Poftim? Victima?
Nina: Victima ţipă! Are tot dreptul să ţipe! E dreptul ei constituţional! Ce ştii tu, Mişule! Se vede că n-ai fost niciodată violat!
Mişu: Stai, puţin, Ramona! Mi se pare mie sau ţipă un bărbat?
Nina: Ipocrizie balcanică! El violează! Şi tot el ţipă!?
Mişu: Cum? Formidabil! Bărbatul e victima?
Nina: Senzaţional! Un bărbat, violat de un grup de femei! Aceasta este o megaştire. La bursa ştirilor valorează mai mult decât tot războiul din Afganistan!
Mişu: Extraordinar! Bravo, Ramona! Ai de la mine două sute treizeci şi cinci de euro! (Pauză) Bine! Fie! Două sute cincizeci! Titlul e grozav! Un bărbat, violat de un grup de şapte femei...
Nina: Sub privirile impotente ale autorităţilor...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni în oglindă

(vestire compromisă)

cine se naşte
cine pe cine trăieşte
acelaşi alt anonim ţipă cu gura închisă
sub pietre

se moare zdrobit de frigul cetăţii din vene

fără de magi
steaua îşi uită menirea şi-şi resoarbe lumina

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Liberul arbitru bea câte un litru,
Cauzele imaginare fac masacru-ntre popoare,
Sănătate în amurg, murgul paşte, ape curg,
Idolii bolnavi ne sunt, nesunt dorma, Kunigund.
Mare declaraţie de război pe acţie.
Din lenevie s-a născut şi geniul, altfel era-ncadrat la geniu.
Noi nu spunem mai nimic, viaţa trece ca un tic.
Ori eşti zeu, ori animal, dar nu-i rudă Belial.
La ora două, străinul făcu un duş, se culcă şi fu ucis cu duăzeci şi patru de lovituri de briceag.
De ce? Unde este briceagul? Străinul nu înţelege nimic, nu are cum.
Înainte de a ieşi afară, ascultă respiraţia Annei în rulota întunecată...
Istoria abia începea. Orlando îşi inaugura circul de la marginea oraşului.
Daţi filmul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noah 7

Numărat, judecat, pedepsit,
Înot pe spate, voios,
O durere din adânc,...
Din care adânc?
Nu suntem oare, frunze
Sau trestii gânditoare?
Adânc este doar Oceanul,
Spun, "quia absurdum est",
Un protest, dar ce folos?
Mă apropii de mal,
Doamne ce nuferi, ce nalbe?
Plutim de la un mal la altul.
Aceasta e trecerea?

Dispreţuim noi trupul,
Lui nici nu-i pasă, ucigaşul e firav,
nu are minte, aşa vorbea şi soacra mea Zarathustra,
cea cu zacusca, predicatorii sunt morţi,
moartea predică singură,
în piaţa publică muştele îşi scriu memoriile,
copilul veni cu oglinda,
se scutură grinda de atâţi spânzuraţi,
vânt de sare şi soare îl biciuieşte.
Se plimbă gol pe malul abrupt.
Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează.
Inamicul este însuşi oceanul, dar este şi salvarea.
Cine îi şterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile?
Norii se depărtează imperiali.
Dacă nu vrei, nu ai decât să nu te uiţi.
Barba se ia ca o cenuşă pe degete,
goluri de timp, goluri de memorie,
cine scrie despre lacrimi nu ştie ce este transparenţa.
Erau dureri cândva, s-au dus cu norii,
străzile s-au înălţat, s-au dus, îl văd bunicul
cum pluteşte cu vioara sub bărbie,
stelele îi cântă-n strună,
el a uitat de glonţul ce l-a străpuns cândva.
De ce oare vulturii îşi leapădă veşmintele
şi dau din braţe, cuprinşi, parcă de o teamă nebună?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa mea cea mai mare şi cea mai profundă este să ajung un actor foarte mare... am impresia că mă aflu pe drumul ăsta, dar încă n-am ajuns la capătul lui. Mai e mult, mai e mult de mers până acolo. De-aş avea forţă, de-aş avea sănătate, de-aş avea regizori... pentru că un actor nu poate să crească, nu se poate dezvolta, nu se poate împlini fără regizori, cine îşi închipuie asta, greşeşte. Eu o spun în cunoştinţă de cauză. Deci îmi doresc toate acestea, pentru că, poate, cine ştie cum, cinci minute înainte de sfârşitul vieţii mele să pot spune - da, domnule, am ajuns.

Victor Rebengiuc în Almanah ”Convorbiri literare”
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă

Aşteaptă, mai este nevoie de timp,
Cine te poartă, pe unde, de ce?
Bufniţe vin şi te întreabă, în schimb
Fratele stă în căscioară şi be.
Unde se reculeg rătăciţii?
Unde sunt uşile tainice, crezi
Că există minuni şi exerciţii
Care să ducă la Marele Miez?
Hai, să ne credem doar în cuvinte,
Acolo se nasc poeziile, yes?
Ca şoriceii fug, nu se simte
Că timpul trece fără-nţeles.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Orice poet care se respectă are critici,
unii mai buni, alţii mai graşi,
cine nu are critici să şi-i cumpere,
nu mă revolt că zboară muza,
fumez trabuc, mă simt ca-n sânul lui Avram,
Avram fumează şi el trabuc,
Trabucul se bucură, diavolii ţopăie,
La femei mă uit cu plăcere, le fumez şi pe ele,
De sus până jos, na, că am dat-o în bară,
Nu mă tem de moarte, ea se teme de mine,
De multe ori i-am făcut figura,
Câinii fumează trabuc, păsările ţigări mai subţiri,
Scriu prostii, dar mă simt bine, e unu mai muncitoresc,
Nu am nimic de făcut, o lene sfântă mă cuprinde,
Sfinţii sunt leneşi, îmi sunt tovarăşi,
Cine nu face nimic nici rău nu face,
E mare lucru să nu faci nimic.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!