Rondelul beat de roze

De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur
E beat şi cerescul azur,
Şi zâzâie, beată, albina.

Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur.
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur.

Dar iată… — A mea nu e vina…
Chiar eu, în gentil trubadur,
Visând, lângă-al apei susur,
Mă schimb, aşteptându-mi regina…
De roze e beată grădina.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul privighetoarei între roze

A nopţii sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, şi cântă,
Grădina ce-mi stă sub fereastră
În raze de-argint se-nveşmântă.

O vrajă şi albă ş-albastră
Din ceruri, spre lume s-avântă.
A nopţii sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, şi cântă.

Chiar roza ce moare în glastră,
De legile firii înfrântă,
Tresare, în pacea sihastră,
La glasul, cu care-o-nmormântă
A nopţii sublimă măiastră.

rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia beată

Multe lucruri sunt urâte-n lumea viciată,
Dar niciunul nu-i cum este o femeie beată.

distih de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşine! (prinsă beată la volan, o judecătoare a dat în judecată poliţiştii care au făcut ancheta)

Surprinsă la volan "chioară" de beată,
Ca "oarba" ce ar trebui să reprezinte,
Pe poliţişti îi vrea legaţi pe dată.
Însă ce s–a întâmplat, nu ţine minte.

epigramă de Paul Constantin (26 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori roze

Pe sub migdali şi pe sub roze
S-au dus în umbră zâmbitori;
Curgeau lumini din ceruri roze,
Vocalizau privighetori.

Curgeau lumini din ceruri roze,
Erau copii fermecători,
Şi coronaţi de-apoteoze
Se socoteau nemuritori.

Şi coronaţi de-apoteoze
Treceau-nainte şoptitori;
Pe sub migdali şi pe sub roze
S-au dus în umbră zâmbitori.

poezie clasică de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă, eşti beată

spuse el cu ochii mijiţi de la haşiş
în sala de mese plină cu granguri
şi gangsteri adevăraţi
unde toţi se ascundeau de ceva
dosind cine ştie ce secret
el o iubea pe ea şi ea era beată
cu adevărat trase câteva pahare
citind poezii de scriitorul ăla rus
studia barul prin filtrul genelor
iubita lui râdea artificial, încât
aproape că-l cuprindea panica
şi se uita la ceilalţi din jur, buimăciţi
de la alcool şi plini de energie
prin îi trecu că nimănui nu-i păsa
de el şi de iubita lui beată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beatitudine

sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfinţit
razele dimineţii fac în mine popas
expresii divine ce nicicând n-au minţit.

măsor beatitudini cu aurit compas
pretutindeni fericiri am împărţit
sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfinţit.

gust cafeaua literară fără nici un impas
litere îndulcite parcă s-au înmulţit
toată amărăciunea s-a dus de pripas
pot astăzi să dansez pe muchii de cuţit.

sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfinţit.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Saadi ieşind dintre roze

Saadi, dintre roze ieşind,
Uită să-şi blesteme amanul...
Sădise pe veci Gulistanul
Şi sufletu-şi dete zâmbind.

Aflai ca şi el talismanul
Tot raiul să pot să-l cuprind.
Saadi, dintre roze ieşind,
Uită să-şi blesteme amanul.

Turbat-a în voie duşmanul. --
El cupa de fiere golind
S-a dus în amurg şovăind,
Ş-a fost mai slăvit ca sultanul
Saadi, dintre roze ieşind.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina în lumina lunii

O pisică neagră printre trandafiri,
Brumărele, liliac sub secera lunii noi,
Mirosul dulce de heliotrop şi toate miresmele nopţii.

Grădina stă nemişcată,
Beată sub lumina lunii.
Întru totul supusă parfumurilor,

Rătăcind printre visele de opium din faldurile macilor.
Felinarile licuricilor se-aprind şi dispar
Sus, deasupra prospeţimii aurii a bobocilor,
Jos, printre florile de ciucuşoară de la picioarele mele.
Licărul lunii pe frunze şi pe garduri de merişor,
Lănciile lunii pătrunzând printre tufanii bulgărilor de zăpadă.

Numai micuţele feţe ale panseluţelor sunt alerte şi curioase,
Numai pisica, torcând printre trandafiri,
Scutură o ramură şi întrerupe simetria modelului,
În vreme ce apa se frânge şi se prelinge de pe o frunză.

Atunci soseşti tu,
Şi eşti tăcut ca grădina,
Şi alb ca florile de bărbişoară,
Şi frumos ca scânteile tăcute ale licuricilor.
Oh, iubire, vezi acei nuferi portocalii?
Ei au cunoscut-o pe mama,
Dar pe cine, care-i al meu, îl vor cunoaşte ei
După ce voi fi dispărut?

poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ebrietate

E beată criţă astă toamnă
Viţa; se clatină ca plopul,
E ca o şoferiţă, doamnă,
Ce înverzeşte alcoolscopul.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie deşteptarea

Doamne sună deşteptarea
căci ni s-a umplut paharul
ne-a ajuns la gât şi marea
şi-avem noapte cu hectarul

Zău ni s-a umplut paharul
România parcă-i beată
soarta i-a furat-o zarul
a(m) pierdut-o înc-o dată

România parcă-i beată
i-a ajuns la gât şi marea
fost-am daci parcă odată
Doamne sună deşteptarea

Căci ni s-a umplut paharul
şi-am să-l sparg f...-i amarul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 septembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucea pădurea, de miresme beată...

Lucea pădurea, de miresme beată,
Roş-sângeriu mai stăruia pe creste,
Se oglindeau pe file de poveste
Doi maci zglobii, cu floarea tremurată.

Cum tresăream în somn, câteodată!
(Poştaşul nu aduse nicio veste).
În farmece şi leagăne celeste
Era cuprinsă împăcarea toată.

Privesc muşcata ofilită-n glastră,
Mă întristez la gândul c-o să moară,
Cat lung şi fără ţintă la fereastră,

Adulmec amintirea, într-o doară,
Doar marea cu privirea ei albastră
Şi răsărit de jar mă înfioară.

sonet de Valeria Merca (7 iulie 2016)
Adăugat de Floare de mac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martor la proces

Mărturia a fost scurtă:
- I-am văzut pe amândoi,
Dânsa era beată turtă,
Dânsul era beat turtoi!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie la proces

Întâlnirea a fost scurtă,
- I-am văzut pe amândoi -
Dânsa era beată turtă,
Dânsul era beat turtoi...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martorul şperaclu

Poezia fiind infracţiune
nufărul se vinde pe noroi
totuşi hai tăcere spune
care-i diferenţa dintre noi

Nufărul sau contul în noroi
o fecioară frumuseţe beată
schimbă-ţi hainele pe-un rând de ploi
şi-altă faţă lumii îţi arată

Frumuseţe o fecioară beată
haide spune tu tăcere spune
cine-mi este mamă când cuvântu-i tată
poezie o tu rugăciune

Nufăr cu altarul în noroi
doar tăcerea face diferenţa
restul facem noi

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă în oglindă

În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citeşti nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Şi pe masa părăsită - albă marmură sculptată -
În veşmintele-mi funebre,
Mă întind ca şi un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite,-ntârziate
Ca şi noi...
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu -
Agonia violetă,
Catafalcul,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluctuaţii Simona Halep

Într-o zi e o nestemată,
Mai ceva ca Steffi Graf.
Altădată, parcă-i beată,
Este pur şi simplu praf!

epigramă de Alex Dospian
Adăugat de Alexandru Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Test de Dragobete

Ghiciţi oraşul, de puteţi,
Din România,-n care, iată:
Vreo cinci sau şase Drago/beţi
Batjocoresc o Drabo/beată.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fricosul are curaj de curcă beată.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie cu roze

Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt
Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.

Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie
În parcul plin de urne şi de melancolie.

Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfinţit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle şi opale.

Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze şi urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale şi mai îndepărtate...

Surâsurile noastre iluminând uşor
Sunt roze-ntârziate pe frunzele ce mor;
În parcul plin odată de largi apoteoze
Surâsurile noastre sunt ultimile roze...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu

Acum că umbra unei iubiri curate trece,
un psalm aş vrea pupitru-mi bătrân să înfăşoare.
Severă, orga-n fluier acordul să-şi aplece,
aprilie doar murmur, suspin să dea. Şi floare.

Arome distila-vor merele-n lumina
de toamnă şi-ţi va spune smirna psalmodierea.
Şi va pluti parfumul de roze prin grădina
cu umbra împăcată, cu tihna şi tăcerea.

Nobilă şi bătrână, singură ruga mea,
sub armonia gravă de cântec şi miresme,
se va-nălţa ca zborul de porumbel; cu ea,
cuvântul alb pluti-va peste catapetesme.

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!