Ţi-aş săruta fiecare deget în parte, până când sângele tău ar înnopta pe buzele mele.

Any Drăgoianu în Recuperarea sinelui (2016)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş săruta fiecare lacrimă în parte, până când ai învăţa cum sunt eu lângă tine, izgonită din propria mea fiinţă, lovită cu pietre şi îngenuncheată la picioarele tale.

Any Drăgoianu în Recuperarea sinelui (2016)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

Ţi-aş săruta picioarele toată ziua
Lăsându-le să se odihnească toată noaptea
De câţi paşi au făcut pe buzele mele
Neobosite!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne imaginăm că femeia e o fărâmă de strigăt

aruncată pe podea
şi mâinile tale
într-o seară ca asta
ar îndrăzni să o ridice
până în dreptul urechilor

să ne imaginăm că ea ar intra în timpan
şi ar călători în adâncul tău
prin toţi muşchii
ar traversa zonele cu risc de inundaţii
ar înnopta în iris
şi dimineaţa te-ar trezi devreme

să ne imaginăm că ai fi obligat
să trăieşti cu ea în sânge
că venele tale dilatate ar accepta-o
şi zilnic strigătul ei te-ar controla
până în adânc

să ne imaginăm că femeia aceasta
îţi traversează fiecare celulă
şi oricât de mult ai vrea să se sfârşească
nu poţi să aduni strigătul
din irisul tău

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi o floare

Precum un fluture m-aş tot roti,
În jurul tău ca să te văd mai bine,
În linişte te-aş venera şi ocroti,
Cu ritual pentru făpturi divine.

Şi bobi de rouă ca nişte cristale,
La răsărit de soare ţi-aş aduce,
Şi-n linişte aşezându-i pe petale,
Te-aş săruta şi apoi m-aş duce.

Te-aş privi tainic cum ai înflori,
Aşa cum înfloresc în vară calele,
Ţi-aş mirosi parfumul zi de zi,
Şi în linişte ţi-aş săruta petalele.

poezie de Paul Aelenei din Vise târzii, vol. III (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti martorul suferinţei mele

şi mă bucur să ştiu
că nimic din ceea ce mi se întâmplă
nu se pierde
că ploaia ce curge
de-o vreme
îmi spală fiecare celulă

eşti martorul suferinţei mele
singurul care ştie că sângele
şi carnea
au învăţat să trăiască
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale

da
tu eşti singurul meu martor
în faţa unui întreg univers
şi stropii de ploaie
trec mai departe
din celulă în celulă
ca din visul meu
în visul tău
şi nimic nu se pierde

da
dragul meu
tu eşti martorul suferinţei fără sfârşit
singurul care ştie
că sinele meu
umblă în pustiu
ca un fiu risipitor
ce se va întoarce
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
şi mă bucur să ştiu
că nimic din ce se întâmplă cu mine
nu se va pierde
nimic
totul va trece
din celulă în celulă
din visul meu în visul tău
până la sfârşitul acestei vieţi
şi mai departe

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ia-mă în iad,
îţi dau glasul meu
cu gust de măr
să muşti din el
ca din raiul
în care nu pot să mai intru
pentru un păcat din trecut.

ştii...
în fiecare parte a frigului tău
sunt tandreţe şi piele,
frântura de inimă
ţi-o repar cu buzele arse.

ia-mă în iad
până se face sângele
drum înainte-mi.

între
mă iei
şi nu,
... mă vrei.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neruşinat

Cuvântul ce-l aştept de mi l-ai spune,
ţi-aş alerga la piept fără să preget...
Aş trece-înot Oceanul Nord-Atlantic
doar să îţi mângâi buzele c-un deget...

Buze ce-mi muşcă visele de sfârcuri!
Buze de drac! Buze de Făt Frumos...
O, bietu-mi deget beat de frumuseţe
cum ar aluneca pierdut în jos!...

Ar trece toropit peste bărbie...
ar săruta despicătura sfântă...
Şi iar ar coborî în chinu-i dulce
spre pieptul gol ce sângele-mi frământă...

Ce junglă ai găsit, deget obraznic!
Cu sfârcuri dulci... şi peri înmiresmaţi...
Din toate-ar vrea flămând să se-nfrupte
şi şi-ar chema şi ceilalţi patru fraţi!

Apoi mi-ar luneca mâna pe pântec...
şi ar roşi cumplit (că e fecioară!)...
Ce bine că s-a terminat poemul
cât mâna mea coboară... şi coboară...

poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai iertat fiecare durere în parte

ca un soldat trecut prin atâtea războaie
învăţat cu gloanţele
cu sângele
cu moartea
cu mine
mi-ai iertat rănile
drumul
timpul pierdut
ca un soldat ce uită
că mâinile lui pot să culeagă albastrul
da
sunt sigură că mi-ai iertat fiecare durere în parte
fiecare zi pierdută într-o cameră rece
unde sângele meu devenise alb
unde carnea mea
se obişnuise cu gloanţele
cu moartea
cu atâtea războaie
da
m-ai iertat pentru toate
iar mâinile tale calde
vin să acopere rănile adânci
şi fiecare zi pierdută
într-o cameră rece
unde dorm numai umbre

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţi-aş săruta

gura dar mă împiedică
buzele tale
pliculeţele cu pastile pentru
tensiune mă
voi duce la farmacie
ce farmece
ar putea să îmi facă femeia
în halatul ei alb?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicare

Ţi-am privit frumuseţea,
Până când fiecare clipă a Timpului meu
A cerut derogare de limită
Şi s-a transformat în eternitate!
Până când, fiecare milimetru al inimii mele
A primit excedent de Spaţiu şi a atins infinitul...

Ţi-am privit afluxul de iubire,
Până când, fiecare fibră a fiinţei mele
A consimţit refluxul visării
Şi a cuantificat realitatea fericirii!......
Până când, fiecare neutron al trupului meu
Însetat de dragoste, te-a vrut numai pe tine!

Ţi-am privit frumuseţea iubirii,
Până când tu mi-ai revendicat dăruirea
Şi te-ai împlinit, pentru totdeauna, în mine!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu nu poţi să mă rupi din tine,
e ca şi cum ţi s-ar îneca cuvintele în propriul sânge...
Eu... te-am zidit biserică în inima mea
şi fiecare parte a trupului
mi se umple cu câte un înger,
doar buzele mele sapă
să ajungă până la tălpile raiului...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi

De-aş fi o lacrimă-n amurg
În ochii tăi aş înnopta
Iar dimineaţa să mă scurg
Scăldată de privirea ta

De-aş fi un zîmbet răsărit
În colţul gurii tale dulci
Te-aş săruta la infinit
Pân' ţi-aş lăsa urme adânci

Un rid pe fruntea ta de-aş fi
M-aş preschimba în bucurie
O viaţă-ntreagă m-aş jertfi
Pe-al tău altar de furie

O şoaptă dac-ar fi să fiu
Din vorba-ţi uneori domoală
M-aş revărsa aşa cum ştiu
Încetişor la tine-n poală

De-ar fi să fiu un simplu gând
Rătăcitor la tine-n minte
Te-aş zăpăcii din când în când
C-o dragoste fierbinte

Şi pe o filă de poveste
Ne-am regasi în Univers
De-ar fi să fiu în viaţa ta un ESTE
Şi nu un FAPT DIVERS...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul şi-a făcut culcuş în inima ta

ca un hoţ înfigând ghearele
până în adâncul fiinţei
de aici vine teama de a nu încerca
să ieşi din veşmântul care te acoperă zilnic
mi se pare normal să lupţi cu mine
până la urmă cine sunt eu
nu-i aşa
sunt doar o pasăre cu o aripă frântă
şi când vreau
îmi rezerv dreptul să iubesc infinitul
cu toate brazdele lui aurii

frica şi-a făcut loc în sângele tău
iar eu
de aici
din capătul acesta de lume
simt cum pe buzele arse
o rugăciune prinde contur
până la urmă cine sunt eu să te judec
nu-i aşa
sunt doar o umbră
care îşi plânge paşii
pe nisipul vremii

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş avea puterea

Dacă aş avea puterea
Domnului de sus din cer
Ţi-aş da toată mângâierea
Îngerilor ce nu pier.

Ţi-aş da fericire-n suflet
Că să nu fi trist nicicând
Ţi-aş trimite bucurie
În al tău orşice gând.

Dacă aş avea puterea
Celui care ne-a creat
Ţi-aş pecetlui iubirea
În pieptul tău nemângâiat.

Sărutându-ţi umbra ştearsă
De pe fiecare floare
Ţi-aş îmbrăţişa privirea
Şi-aş face-o nemuritoare.

Dacă aş avea puterea
Dumnezeului din Rai
Ţi-aş da ţie frumuseţea
Florilor din luna Mai.

Venerându-ţi astfel chipul
Te-aş păzi de orice rău
Mi-aş vinde şi nemurirea
Unicului Dumnezeu.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi am rămas în pieptul tău până când s-a făcut primăvară, dar celorlaţi le-a fost frică de înverzirea sufletului tău.

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neliniştea ta m-a fascinat mereu

nu te aud
nu te văd
dar te ştiu luptând
cu nebunia ce ne leagă
aici e emoţia
de care ţi-am zis
între ce a fost
şi ce va fi
o linie subţire
ce uneşte inimile noastre

neliniştea ta mă pune pe gânduri
ţi-aş şopti
uneori
că timpul nu opreşte visele
nu şterge îndoielile
şi nu ne învaţă uitarea
nu te aud
nu te văd
dar foşnetul degetelor tale
îmi e atât de cunoscut
că ţi-aş putea spune
exact
când îţi atingi buzele
ce carne anume
simţi între unghii

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tău...

De dragul tău...
S-au oprit vulcanii din scâncetele lor surde,
când, simţindu-ţi tălpile arse de lacrimile mele,
ţi-au adormit focurile din adâncuri.

De dragul tău...
Şi-a oprit dogoarea peste ceruri, soarele,
când, atingându-ţi buzele crăpate de suspinele mele,
ţi-a plâns norii peste ele

De dragul tău...
Şi-au închis ochii strălucind noptea, stelele,
când, luminandu-ţi chipul brăzdat de săruturile mele,
ţi-au mângâiat obrajii îmbujoraţi.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pleci, nu mă săruta

N-am să primesc sărutul tău,
că e otravă-n corpul meu.
Sărutul tău la despărţire
este otravă pentru mine.
Sărutul tău nu este miere.
Sărutul tău este durere.
Din suflet eu te-aş ruga,
să-împlineşti dorinţa mea
Când pleci, nu mă săruta!
Nu-mi da otrava dulce a iubirii,
drept talisman al fericirii!

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţul tău e atât de alb

că aş putea să cad în cea mai adâncă visare
undeva noaptea s-a agăţat de mine
ca buzele cărnoase de părul răvăşit
şi crede-mă
mi-aş da jos haina conştiinţei primindu-te

braţul tău alb e atât de aproape
că pot să visez o altă ordine a lumii
undeva cuvintele se agaţă de mine
ca buzele cărnoase de palmele moi
şi crede-mă
conştiinţa se plimbă prin faţa ta
ca un câine răsfăţat de stăpân

braţul tău alb e o altă măsură a credinţei mele
că aş putea să mă închin dimineţilor
în care ştiu cum te plimbi prin cameră
cu hainele foşnind
ca frunzele albastre

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mi-ai săruta fiecare deget al mâinii drepte, sigur se va naşte poemul în care voi rămâne femeia din icoana privirii tale.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!