Strafund de ochi
Valul venind spre mine a împietrit în aer
O, chiar și tu, iubito, ai rămas
într-o deplină nemișcare.
Și timpul are febră
O, el mă arde
secunda este fixă ca o perlă
și stropii valului atârnă-n aer.
Tu, atât apuc să strig, tu
și cuvântul începe să se vadă
încet, âncet cum se vede lăsarea de noapte,
cuvânt din două litere: tu.
Animal monstruos, înțelesul
s-a oprit, și începe să se vadă
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Un vânt
Un vânt de cretă palid se întețește-n vale,
Orașul își întoarse fața de la noi,
Un frig la intersecții ne așteaptă-n cale,
Se desfrunzesc copacii, devin triști și goi.
Tu ești într-o deplină nemișcare,
Eu merg tot merg, dar parcă stau pe loc,
Nici nu mai știu ce loc doare mai tare
Copacii goi, sau pasul de pe loc.
Nici obosită nu-s, doar timpul ar febră
Și stropii lui atârnă-n aer și mă ard
Și pașii se grăbesc pe trecerea de zebră,
În ochii tăi e toamnă și frunzele tot cad.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit o șoaptă
La naștere am fost un țipăt simplu
Și-ncet, încet am devenit cuvânt
Ca să-nteleg că dacă trece timpul
Umila șoaptă a tacerii sunt.
Ard combustibil care îmi îndreaptă
Spre altă lume cei din urmă pași
Mai port în mine doar atât, o șoaptă
Și bietul ei ecou sinucigaș
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai rămas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Și scara ce o am de coborăt.
Sunt țipete și urlete în lume
Și tunurile trag nerușinat
Se strigă daruri și averi și nume,
Și tobele de cobdamnare bat,
Iar eu din toată forfota nedreaptă
În marele vacarm al tuturor,
Încet, încet, am devenit o șoaptă
Și îmi amân rostirea să nu mor.
Ca într-o lampă, într-un sat de munte,
N-a mai ramas în mine gaz decât
Să mi se vadă ochii triști în frunte
Șï scara ce o am de coborât.
poezie celebră de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe în noapte
prin geamuri sparte de gânduri
treceau timpuri în grabă
venisem să cânt o baladă
la plecare a rămas doar cuvântul
uitase să ningă
rămăsesem blocat între fulgi
veneau oameni grămadă să vadă
eu priveam la distanță de un an
uneori mai croiam câte-o toamnă
eram absentul grăbit dintre voi
mai chemam iarăși în grabă
cuvântul rătăcit între sfinți
eram tu și eu
două drumuri pe un deal
în cutia poștală
a rămas un cuvânt ireal
era liniște oarbă
eram rebelul romantic pe corzi de vioară
legasem cuvântul cu o floare
să cânt, să cânt ce vă doare
privește-ne iubito, privește-ne iară
doi nebuni într-o cameră goală
era rece, mi-era frig în cămară
erai fulg, iarăși și iară
te-ai schimbat atunci în primăvară
bătea vântul în plete răzlețe
colindam printre gene
despre iubiri trecătoare
și mă pierd între cer și pământ
femeie, te caut în tainic descânt
să pășim ilogici și puri
mai departe în noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărătoarea
Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este numărabil.
Plouă doamne și transformă în noroi
sufletul meu de câmp arabil.
Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este și nici nu există.
Pământ amestecat cu apă, noroi
se numește cu vorba cea tristă,
Numărătoarea începe cu doi,
dar, și sfârșitul...
Plouă peste infinit. Murdar de noroi
sau, născător de noroi e infinitul.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, doua vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Poezia Nichita
In memoriam Nichita Stănescu
Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu șoapte fierbinți, spre a-mi țipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Și arde și arde în noi...
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumețul
lumina s-a culcat între pleoape
timpul a rămas singur
între mine și el un cuvânt ne desparte
ochii privesc ce pot să mai vadă
pașii s-au șters în ecouri târzii
uneori ascultam lutul cum plânge
sub palme, a rugă
seara mă preling într-o mare
dar unde mai este marea o mare
mă doare, mă strigă tăcerea din mine
se stinge în vatră și cuvântul rămas
nemuritor mă întorc între astre
să fiu lumină pentru suflete plecate
uneori înalț catarge pe boltă
și din adâncul nopții renasc între ape
mi-e sete să beau orizontul
să strâng nemărginirea în palme
sunt suflet ce bate în poartă
drumeț necunoscut cu chip de ceară
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde ești?
Pe unde ești, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleași stele, suspini și tu în noapte,
Țintind cu ochii triști spre visul de apoi?
Pe unde ești, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ți umblă pașii, ce flori ți se supun?
Mai știi să pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?
Pe unde ești, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ți mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ți dăruiește timpul, iar clipa ce-ți oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?
Pe unde ești, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
În condiții normale, oamenii tind să vadă ceea ce vor să vadă, să audă cea vor să audă și să facă ceea ce vor să facă; în timpul conflictelor, poziția lor devine și mai rigidă și fixă.
citat din Marc Robert
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maia de noapte albă
Sunt fiecare cuvânt
ce începe
și se nemărginește
cu mine.
Surprinzător, noaptea,
la lumina metaforelor,
formalizata scriitură
dumică nominative
deslușind vremelnicia.
Ca și cum am regla conturi
socotim spuse și nespuse.
Balanța părtăluitoarea
îmi descumpănește orbita
evidentelor trăiri.
Respir ușurată
pe-acorduri de inspirație.
Fiecare cuvânt
începe și se statornicește
cu suntem.
Lepăd în voia brațelor tale
bulversata-mi ortografie.
Motiv pentru care,
c-o migrenă de stele și zâmbete,
arunc toate frazele-n aer.
Ești maiaua ideilor
din cuvântarul degetelor mele.
Sunt fiecare cuvânt
ce începe și se desăvârșește
cu noi.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara pe deal
Îndură-te de mine
iubita mea visată
cum timpul se îndură
de ore altădată
înțepenește-mi ochiul
și neclipește-mi-l
învârte-n juru-ți focul
cu para de copil
și lasă-mă-n căldură
ca pe un animal
si lasă-mă-ntorsură
ca valul marii, val
și încrețește-mi pielea
și părul tău sălbatic
și lasă-mi în picioare
un fel de mers apatic
lunatic
sub raza
fără îngenunchere
de argint pieritor
de orbul dracului ce sunt
de scumpa vieții mele,
ce ești
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Subit
Se izbucnise piatra în praf și pulberi fine
iar cerul se tăiase în două înspre jos
și soarele din infinit spre infinime
răgea - umbros
Salut, murim!
În timpul ăsta scurt
cât eu te strig, cât tu mă strigi
și încă ne mai răsucim,
atâta-ți spun, atâta-mi zici:
Salut, murim!
poezie celebră de Nichita Stănescu din "Scânteia tineretului", supliment literar-artistic, nr. 47 din 15 august 1982
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cea mai scurtă poezie a românilor este "Țâpuritura" din Maramureș, care se începe cu un chiot și se sfârșește cu o beșteleală! Dar e foarte frumos că e așa.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Vestire...
Vestire...
Inima mea - ochiul lui Dumnezeu -
începe să vadă ceea ce
nu a văzut demult:
copii îmbujorați la față colindând
"Hristos s- a născut"
și inima voastră incepe
să vadă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Facerea
Eram atât de trist și atât de fericit
încât strângându-te în brațe
tot timpul îmi părea
că are câtuși de aer.
El a trecut pe lîngă mine și mi-a zis:
-Ce-mi dai ca să le tai?
-Nu-ți dau nimic, i-am zis
nu vreau să mi le taie
cătușele de aer.
El a plecat
cu ochii scoși de sub sprînceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătușare.
Ce țară, Doamne, pentru un copil!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Iarna de la sfârșitul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea in cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
Ave vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor,
cu zăpada argintie și mută.
Ding-dang, numai inima, ding-dang numai ea
bate la mesele voastre,
în noaptea aceasta e-o singura stea
și-o nenumărare de ceruri albastre.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.A inventa o floare
II
Vai, înțelesul este mai iute decât timpul înțelesului.
Și nici nu există înțeles ci numai
înțelegere.
Vai, înțelesul prea iute pentru trupul nostru, vorbind o altă limba
Și groază de-a fi primii, de-a fi singurii,
de a ne inventa mereu
în trecutul surâzând aidoma buzelor,
dezvelind dintîi albi ai prezentului
sălbatic.
...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ceai încropit
să-mi lași aprinsă candela pe masa
sub care umbră-ngenunchiată-
am adormit.
scriam o literă subțire...
gând-ul încet încet m-a părăsit.
am luat atunci cuțitul de pe cana,
în care ceaiul a rămas neîncropit.
cu abur și durere, neguri aspre,
cuvânt cu litere mai groase-
am scrijelit.
a văzut tata
masa și cristalul,
lăsat cuminte sprijinit de zid,
cum a-nmulțit lucirea-i sinuoasă...
oglinda
în imagini strâmbe-a amuțit.
m-am revăzut în ani
mergând agale,
pe-alei
în toamna nașterii de firi...
naive umbre
rătăcite-n jungla omenească
beau ceaiul. e amar.
acum e încropit...
cuvântul a rămas
acolo unde gândul,
mâna mi-a purtat către cuțit.
tăblia-ascunsă-a mesei
încă tace.
mângâi în liniște deplină,
acel cuvânt prea rar descris umanului...
cel scrijelit...
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
demult, ascultam un cântec frânt
poate o lacrimă într-un cuvânt
în cămăruța lui
un șoricel rodea marginile timpului
pe pereți, într-o seară
anostă și goală
am desenat un animal
în noapte auzeam gemete
se izbeau de pereții
atât de reci, atât de seci
era beznă și frig în cetate
plângeau și lacrimile în șoapte
gandul s-a stins
știi, în acea noapte...
tăcere e acum
în mine, în jur
și mult nămol și scrum
în tine, nu...
ce zici, ce spui, acum...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!