Sinceritate

În viaţa mea n-au fost femei
S-alerge după mine-n zbor...
Dar, mult mai des şi cu temei
Mă fugăreau doar... soţii lor!

epigramă de Octavian Dugăiaşu din Sedus şi abandonat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

În viaţa mea, nici o femeie
N-a fost, s-alerge după mine,
Ci soţi geloşi, cu reteveie
Au tot făcut-o... mult mai bine

epigramă de Mihai Haivas din s
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţelegeri conjugale

Chiar dacă n-au un bun temei,
Se ceartă soţii între ei,
Căci viaţa asta, pasămite,
O văd din UNGHIURI diferite.

epigramă de Mihai Haivas din Geometrie conjugală (2013)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe femei le cunosc doar soţii. Numai soţii le văd în culise.

Lev Tolstoi în jurnal (1901)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temei

Viaţa fără de idei,
Dar şi fără de femei,
Nu poate avea temei

tristih de David Boia (15 mai 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraponderalei

Credeam şi eu, ca vechii greci
Că sfera-i corpul mult visat.
Privindu-ţi trupul, când tu treci,
Mă tem că m-am cam înşelat!

epigramă de Octavian Dugăiaşu din Sedus şi abandonat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioritică actuală

Ciobanul sprijinit în bâtă
E un simbol de pe la noi
Ce veşnic inima ne-o-ncântă.
Ce dacă... nu mai are oi?

epigramă de Octavian Dugăiaşu din Sedus şi abandonat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea unei Cenuşărese

"A fost odată", da, şi îmi plăcea!
Trăiam poveşti în marile castele
Sau prin păduri cu vrăjitori şi iele,
Iar viaţa o poveste îmi părea.

Eram cu o prinţesă uneori,
Şi, mult mai des, cu regii, cavalerii,
Dând dezlegare minţii şi puterii,
Doar binelui să-i fim apărători.

Eram copil, eram în lumea mea,
Credeam în feţi-frumoşii din poveste,
Dar totul a trecut şi, fără veste,
Am căpătat o eroină-a mea:

Cenuşăreasa ce-n al nopţii miez,
Temându-se de calda mea privire,
Cu inima bătându-i în neştire,
N-a vrut ca în poveste s-o urmez.

Eram acolo, însă n-au putut
Privirile-mi să îi găsească urmă.
A dispărut... şi uite-aşa se curmă
Povestea ce-am lăsat-o în trecut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sărut

Iubite mai demult plecate
în suflet se întorc pe rând –
din locul cel mai tainic, stând,
cu plânsete defragmentate
se tânguie la mine-n gând.
Îmi cer să le primesc în casă,
cu-ntregul lor trecut ocult,
cum o făceam cândva, demult,
dar azi de ele nu îmi pasă,
n-aş mai putea să le ascult...!

De-aceea le îndemn să iasă
şi câte una-, n mod discret,
din gândul meu să plece-ncet
că-n mine ele oricum lasă
nescrisul lor trecut secret.
Dar ele sunt nehotărâte,
tot zăbovesc la mine-n gând
şi nu le văd nicicum plecând
ci-n locul lor, mai abătute,
rămân în inimă-mi plângând.

Ah, nu mai plângeţi dezolate,
c-o să vă-mpac ca în trecut,
vă dau întregul meu avut –
iubiri din viaţa mea plecate,
mi-a mai rămas doar un sărut!

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea (pamflet inspirat după maxima lui Publilius Syrus: Crebro ignoscendo facias de stulto improbum (lat))

Iertarea are rostul ei,
Şi tre' făcută cu temei,
Căci chiar de este creştinească,
Nu-i slăbiciune omenească.

Menirea ei e să-i îndrepte
Pe cei ce merg pe căi nedrepte,
Pe cei ce uneori greşesc,
Dar de greşeala lor roşesc.

Chiar Dumnezeu îl mântuieşte
Pe om doar dacă se căieşte
Şi dacă-apoi el se îndreaptă,
Şi merge doar pe calea dreaptă.

De-l ierţi prea des când e-n eroare,
Un prost o ia ca-ncurajare;
De-l ierţi prea des pe-un păcătos,
Din el vei face-un ticălos.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unei soţii

Stă sub piatra funerară,
Nu de mult, soţia mea.
Fie-i lespedea uşoară,
Ca şi viaţa mea cu ea!

epitaf epigramatic de Ion Vladimir din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurs

După rugăciuni fierbinţi,
Şi-alte multe stăruinţi,
Am văzut venind în zbor
Berzele, la cuibul lor.

Şi cum au de obicei,
Să se-aşeze cu temei
Peste hornul casei sus,
M-am gândit la un concurs.

Să-ncropesc şi eu ca ele,
Din răchite şi nuiele,
O casuţă pentru mine,
Cât mai iute şi mai bine.

Şi m-am pus curând pe treabă,
Ele-n zbor şi eu pe grabă,
Şi-am făcut cum ne-am propus:
Un cuib jos şi unul sus.

Acum n-aş putea să spun
Care cuib este mai bun,
Dar privind acolo sus,
Cred că nu le e de-ajuns!

Ia priviti la cuibul lor,
Cum stau doar într-un picior
Părând foarte multumite...
Şi-au făcut un pui cuminte.

poezie pentru copii de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau dragoste şi armonie să strâng

Anii trec greu după o despărţire
Şi toate îţi vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se ştie când am să mor.

Tu eşti acum în viaţa mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.

Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Şi te rog nu mă-ntreba
Cum aş putea asta schimba.

Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viaţa să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viaţa noastră e multă filozofie.

Te rog să gândeşti şi tu ca mine,
Că vreau bucurie ştii prea bine
Şi ştii că vreau să nu mai plâng,
Vreau dragoste şi armonie să strâng.

poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temere

Mimi, o gagică dulce
Despre barză: - Va să zică,
Nu de ciocul ei mi-e frică
Ci, în el, ce-mi poate-aduce!

epigramă de Octavian Dugăiaşu din Sedus şi abandonat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să scriu de mine?

Să scriu de mine? Ce să scriu...
Tot ce-am avut de spus, am spus.
Dar spiritul mi-l mai simt viu,
Că "ambalaju-i"... s-a cam dus.

epigramă de Octavian Sever Dugăiaşu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţii buni fac nevestele nefericite

Soţii buni fac nevestele nefericite,
la fel fac şi soţii răi – şi la fel de des;
dar nefericirea unei neveste
cu soţ bun
e mai devastatoare
decât nefericirea unei neveste
cu soţ rău.

poezie de D.H. Lawrence,1885 - 1930, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie de toamnă

În acest an de stihii năpădit
Şi încărcat de ură mult prea crunt –
Nici pomii, nici iubirea n-au rodit –
Nici crizanteme, parcă, nu mai sunt.

E o toamnă tristă, plină de mâhniri,
Tristeţi rodesc în suflet şi-n grădini...
Ca-ntr-un blestem, mă–ntorc în amintiri
Şi anii mei – îi simt tot mai puţini.

Prilej de veselie nu găsesc
În acest început de veac hain...
Nici nu mai ştiu ce-nseamnă să iubesc
Şi-n inima-mi se adună mult venin.

Doar cârcotesc la fiecare pas,
Ce tot mai greu prin viaţă mi-l târşesc...
Şi vorbe de ocară, al meu glas –
Despre-al meu trup şi suflet des rostesc.

Şi gânduri sumbre mintea-mi otrăvesc,
Dorinţe vagi de trecere-n neant...
Doar despre morţi îmi place să vorbesc
Şi tot mai des cu huma sunt galant.

O! Ce fior năvalnic ar putea
Să-mi salte ochii stinşi către azur?!
Să lumineze stearpă viaţa mea –
Să mă simt tânăr şi să mă simt pur.

E prea târziu, aceste-s doar visări,
Regrete, doar regrete mă-nconjoară...
S-au stins ale speranţelor vii mări –
Fiinţa mea tânjeşte să dispară...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septuagenar, la cenaclul epigramiştilor

Mă uit în jur şi văd la fix
Că sunt mai toţi de leatul meu.
Clar: anii ce s-au scurs mereu
Potenţa ne-au mutat-o-n... pix!

epigramă de Octavian Dugăiaşu din Sedus şi abandonat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa rătăcită

M-am retras departe-n zare,
E albastru-n jur, e cer,
Ce-a fost trist, e doar uitare,
A durut... dar efemer

Culeg zâmbete şi stele,
Numai îngeri împrejur,
Mă ademenesc spre ele,
Luna... îmi e abajur

Iar eu zbor fără de teamă,
Cum o fac? Habar nu am,
Îngerii mă vor, mă cheamă,
De mult timp... dar nu-i vedeam

De prea multă "realitate"
Eram orb, numai un trup,
Obosit de tot, de toate,
Nu puteam ca să mă rup

De cotidian, de frica
Că nu pot să fiu mai mult,
Aveam totul... dar nimica,
Ştiam tot, dar ce "incult"

Nu mă defineam pe mine,
Ci doar ce-am fost învăţat,
Neînţelegând prea bine,
Ce nu ne-a fost explicat

Doar trăiam o existenţă
Care nu era a mea,
Risipind ce e esenţă
Şi ajută a zbura...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigalul sărutului

Soarele în apus, peste stei,
ca sărutul meu nevăzut
ca o pasăre captiv - a căzut
în mâna unei femei.

Pasiunea mea preferată
A fost pasiunea ei minunată;
eu cred cu mare temei
în iubirea acelei femei.

N-a fost a lui Achile călcâi
să învingă iubirea dintâi,
ci să-mi crească deodată.

Dacă va fi un mare eşec
peste el am să trec
cu preţul vieţii mele.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul din mintea mea iubeşte alte femei

iar numele lor
scrijelite pe tavan
se scurg încet
cu picioare de lut
încep să mă alerge
prin toată fiinţa
strigătul creşte
îmi simt braţele rupte
aşezate la marginea patului
l-aş atinge
până la suflet
dar el iubeşte femei
cu nume de foc
întoarse din alte vieţi
să-l ademenească
şi încep să mă alerge
prin toată fiinţa
strigătul creşte
eu caut să trec
din viaţa mea
în viaţa lor
şi mă întorc învinsă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!